PPPs in the European Union. Guidelines for Romania?

Articol publicat in Romanian Journal of Society and Politics (iunie 2012)

Abstract Several starting points could be used in an analysis on the possible routes for developing Public-Private Partnership1 (henceforth PPP) projects in Romania, regarded as an alternative financing mechanism for public infrastructure. This paper follows a “classic” approach, with a focus on the pros and cons of the Public-Private Partnership concept, legal forms met in the European acquis, the Eurostat view on such projects in terms of the statistical classification of assets, financing and policy directions in the European Union and lessons learnt for practitioners in Romania, while taking into account the recent developments of the PPP market in the European Union. Clik aici pt articol…

]]>

Parteneriat public privat in infrastructura de transport (I)

SCPA Ceparu si Irimia

Concesiunea drumului de cale ferata Perpignan-Figueras

(Franta&Spania)

– Studiu de caz –

Cazul evidentiaza capacitatea unui acord de parteneriat public privat (PPP) in realizarea unor importante lucrari de infrastructura, care, desi complexe, pot fi finalizate in timp util, in ciuda intarzierilor care se inregistreaza de obicei in procesul de licitatie sau a complicatelor negocieri interguvernamentale. De asemenea, demonstreaza ca riscuri substantiale pot fi transferate sectorului privat, cu conditia existentei unor previziuni cat mai precise privind evolutia cererii si a veniturilor.

Pe scurt, proiectul de PPP in discutie are urmatoarele coordonate:

Obectivul: Infiintarea unei legaturi intre sistemele de cale ferata din Franta si Spania in vederea reducerii timpului de transport si strangularea traficului feroviar.

Actori implicati: Franta, Spania, Consortiu de firme private

Finantare: Subventii de stat, grant-uri UE, capitaluri proprii concesionar, imprumuturi.

Relatia contractuala dintre parti: BOT (constructie-operare-transfer) pe o perioada de concesiune de 50 de ani.

Sarcina riscului: Riscul constructiei si operarii apartine partenerului privat.

Structura manageriala: O comisie inter-guvernamentala reglementeaza contractul cu concesionarul.

Stabilirea tarifelor (taxelor): Indexarea, cu acordul public, a taxelor percepute operatorilor de pe calea ferata. Cuantumul maxim al taxelor a fost stabilit in contractul de concesiune.

Puncte tari: Stabilirea stimulentelor pentru partea privata pe baza unor criterii clare de performanta. Definirea neechivoca a criteriilor de performanta si a structurii legale a contractului de concesiune.

Puncte slabe: O posibila dependenta exagerata fata de partenerul privat.

Premisele proiectului

Construirea drumului de cale ferata intre Perpignan si Figueras se datoreaza dorintei Spaniei a de lega sistemul sau national de transport feroviar la reteaua europeana, fapt pentru care a initiat negocieri cu partea franceza in anul 1992. Acestea s-au finalizat cu semnarea unui tratat in anul 1995 in care s-a prevazut construirea acestui culoar de cale ferata in parteneriat public privat.

Proiectul prevede constructia a 50 de km de calea ferata, in care sunt incluse 5 poduri si un tunel lung de 8 km. Valoarea totala a investitiilor a fost de 1 miliard de euro, din care 32% a fost utilizata pentru constructia tunelului. Noua linie de cale ferata urmeaza sa reduca cu 2 ore timpul de calatorie pentru pasageri si cu 10 pana la 12 ore timpul de transport pentru marfuri.

Caracteristicile proiectului de PPP

Alegerea unui model de PPP pentru constructia drumului de cale ferata s-a realizat in baza unui tratat international iar contractul a fost atribuit in urma unei licitatii bi-nationale in conformitate cu prevederile Directivei CE 37/1993. Proiectul a avut la baza modelul de concesiune utilizat pentru constructia autostrazilor din Franta.

Principalele caracteristici ale proiectului sunt:

– Proiectarea este in sarcina Statelor;

– Constructia si finantarea este in sarcina exclusiva a partenerului privat, desi acesta a primit o subventie de 540 de milioane de euro din partea ambelor State, incluzand aici si grant-ul UE, care a fost livrata in 10 plati semi anuale;

– Partenerul privat este obligat sa investeasca capitalul propriu (aprox. 103 milioane de euro), iar restul sa fie acoperit din imprumuturi bancare;

– Contractul de concesiune are o durata de 50 de ani, dupa care activele trec in proprietatea Statelor;

– Pe durata concesiunii, partenerul privat va opera si administra infrastructura creata si o va pune la dipozitia operatorilor de pe calea ferata in baza unor taxe fixe. Contractul contine prevederi stricte in ceea ce priveste indicatorii de performanta in administrare si operationalitate (> 99,9%), stabilind sanctiuni pentru non-performanta;

– Taxele percepute de la operatorii de pe calea ferata au fost stabilite in mod public, avand un plafon maxim prevazut in contract, si sunt indexate functie de tipul de utilizare. Pentru primii trei ani de utilizare taxele sunt impuse pe baza forfetara;

– Finalizarea constructiei trebuie sa aiba loc in termen de 60 de luni de la semnarea contractului iar problemele financiare trebuie reglementate in termen de 1 an de la aceiasi data.

Licitatia a fost lansata in mai 2003, procedura implicand semnarea unui contract cu clauze non-negociabile, ce nu permit optiuni tehnice alternative si impun feedback imediat din partea partenerului privat.

Ofertele au fost primite pana in octombrie 2003, iar negocierile au fost initiate in luna urmatoare. La data de 17 februarie 2004 a fost semnat contractul cu consortiul TP Ferro, un joint venture al companiilor Eiffage (din Franța) și Dragados (din Spania).

Lucrarile la acest proiect au inceput efectiv pe data de 15 noiembrie 2004, iar in data de 12 a lunii decembrie a.c. linia de cale ferata urmeaza a fi data in folosinta. Se estimeaza ca, zilnic, vor circula doua trenuri pe ruta Perpignan-Figueras, pe un sens, cursa pentru pasageri avand o durata de 20 de minute.

Astfel de proiecte ar trebui sa fie implementate in toate tarile cu probleme de infrastructura feroviara, (aici trebuie sa mentionam si Romania), pentru a creste calitatea transportului pe calea ferata, atat pentru pasageri   (indispensabila in cazul in care se doreste dezvoltarea turismului), cat si pentru marfuri (schimburile economice si preturile produselor sunt direct influentate de calitatea transportului). Din pacate, sectorul public este inca reticent fata de initierea unor astfel de parteneriate, dar, in acelasi timp, si constient de faptul ca nu are resursele necesare sa asigure cetateanului servicii de transport moderne.

]]>

Legea Parteneriatului Public-Privat a fost promulgata

Decretul nr. 936/2010, proiect care, astfel, a devenit Legea nr.178 din data de 01 octombrie 2010. Se preconizeaza ca legea va intra in vigoare dupa data de 1 noiembrie 2010 (la 30 de zile de la publicare) si are ca obiect reglementarea modului de realizare a unui proiect de parteneriat public-privat, avand ca obiectiv public proiectarea, finantarea, constructia, reabilitarea, modernizarea, operarea, intretinerea, dezvoltarea si transferarea unui bun sau serviciu public. Noua lege prevede ca normele de aplicare vor fi publicate in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare, respectiv in luna decembrie 2010. Parcursul legii Desi au existat suspiciuni privind sustinerea acestui proiect de Lege, atat Senatul cat si Camera Deputatilor au trecut legea cu doua voturi contra si patru abtineri. Astfel, in data de 23 iulie a.c., Presedintele Traian Basescu a trimis Parlamentului cererea de reexaminare a Legii parteneriatului public-privat, unul dintre  principalele motive invocate fiind existenta unui act normativ in vigoare cu un continut mult mai cuprinzator decat legea transmisa spre promulgare si care respecta normele comunitare in domeniu. In documentul Administratiei Prezidentiale se mentiona faptul ca prin O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, s-a avut in vedere crearea unui cadru normativ unitar in materie, fiind, totodata, transpuse in dreptul intern Directiva 2004/17/CE privind coordonarea procedurilor de achizitie aplicate de entitatile care opereaza in sectoarele apa, energie, transport si servicii postale si Directiva 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achizitii publice de lucrari, de bunuri si de servicii. “In cazul contractelor ce intra sub incidenta celor doua directive, procedura de selectare a partenerului privat trebuie sa fie cea reglementata de acestea, pentru fiecare tip de contract in parte, astfel cum a fost transpusa prin O.U.G. nr. 34/2006. Din prevederile legii trimise spre promulgare, nu rezulta intr-un mod clar daca procedura derogatorie de la O.U.G. nr. 34/2006, reglementata de prezentul act normativ, pentru selectarea unui partener privat, in vederea unei cooperari de tip parteneriat public-privat, este utilizata numai in situatiile care nu intra sub incidenta directivelor amintite“. Inlocuirea licitatiei cu un proces de selectie si negociere a fost un alt motiv invocat de Presedinte pentru reexaminarea legii, considerand ca legea aflata la promulgare confera o larga putere discretionara partenerului public atat cu privire la criteriile de selectie aplicabile, cat si cu privire la aprecierea negocierilor. “Actul normativ in ansamblul sau se distanteaza de un mecanism de acordare a contractelor transparent si accesibil tuturor, incalcand astfel principiul nediscriminarii. Consideram necesara o transparenta totala a procedurilor, astfel incat sa se asigure o concurenta reala prin care sa se creeze conditii economice avantajoase pentru public.” Mentionam ca Legea a fost adoptata fara a tine cont de aceste precizari si critici formulate in cererea de reexaminare.]]>

Lucrari prezentate la prima conferinta Parteneriatul Public Privat – 28 septembrie 2010

Florin Irimia – Contractele de Parteneriat Public-Privat Livia Stan – Parteneriatul Public-Privat – o solutie a dezvoltarii infrastructurii locale Corneliu Rotaru – Contractele de Performanta Energetica– un nou model de PPP pentru proiectele de eficienta energetica Ashot Baghdasaryan – The PPP alternative in the public utilities – case of waste management project in Arges County Adrian Borotea – CEZ WIND PARK IN ROMANIA Fantanele and Cogealac Octavian Costescu – Studiu de caz Parcare supraterana in Parteneriat Public Privat]]>

Parteneriatului public-privat- o solutie viabila pentru atragerea fondurilor private in proiecte de infrastructura

Avocat Florin IRIMIA

Articol publicat in Revista Business Magazin 

In prezent, provocarea Romaniei, dar si a tuturor statelor din lume, o reprezinta asigurarea unor servicii cat mai bune cetatenilor, in conditiile unui buget public din ce in ce mai limitat. Unul din instrumentele care pot raspunde unei astfel de provocari il reprezinta parteneriatul public-privat, alternativa realista la sistemul clasic de realizare a investitiilor prin contractele de achizitie publica.

Acest lucru este posibil datorita caracteristicii esentiale a contractului de parteneriat public-privat ce consta in modalitatea de finantare a investitiei, realizata  in parte sau in totalitate de catre partenerul privat.

In mod traditional, autoritile publice finanteaza proiectele de investitii din veniturile realizate din colectarea taxelor si impozitelor sau din imprumuturi bancare. Insa, in ultima perioada, constrangerile bugetare, inerente crizei economice, determina orientarea catre finantarea privata a proiectelor publice.

Prin infuzia de capital privat se asigura posibilitatea demararii rapide a proiectelor, fara ca autoritatile publice sa fie nevoite sa astepte colectarea fondurilor necesare. Ca in orice afacere, partenerul privat realizeaza o investitie initiala, urmand sa o recupereze si sa realizeze profit ulterior, pe masura derularii parteneriatului.

Spre deosebire de contractele de achizitie publica clasice, unde finantarea este asigurata de autoritatea publica intr-un termen relativ scurt, in proiectele de PPP, investitia partenerului privat este una pe termen mediu si lung si trebuie asumata ca atare. Consideram ca aceasta caracteristica este de natura sa temepereze intentia operatorilor economici autohtoni de a se angaja in proiecte de parteneriat public-privat. Din fericire insa, exista si vor exista intotdeauna investitori care isi vor asuma acest “dezavantaj” al castigului pe termen lung.

Domeniile/sectoarele care atrag cele mai multe proiecte in regim public-privat

Datorita avantajelor incontestabile pe care le prezinta, parteneriatul public-privat este utilizat in numeroase domenii de activitate. Astfel, colaborari reusite intre autoritatile publice si operatorii economici, inclusiv in Romania, s-au realizat in urmatoarele sectoare:

– infrastructura: constructia de drumuri, cai ferate, porturi, aeroporturi, etc;

– utilitati publice: administrare retele de apa si canalizare, retele de iluminat public, statii de epurare a apei, retele de transport, etc;

– domeniul imobliar: constructia de birouri, locuinte, parcuri industriale, etc;

– programe sociale si de educatie: administrarea de inchisori, scoli, centre sociale, etc;

– protectia mediului: colectare, tratare, selectare, depozitare deseuri;

– sectorul energetic: centrale nucleare, hidrocentrale, centrale eoliene.

Precizez ca aceasta enumerare nu este exhaustiva, existand si alte domenii in care s-au realizat, sau este posibila realizarea de proiecte de parteneriat public-privat.

Indiferent de domeniu, singurul aspect care conteaza este viabilitatea proiectelor. Iar pentru ca aceasta viabilitate sa fie asigurata, este necesara analiza temeinica a oportunitatii si fezabilitatii proiectului, selectarea riguroasa a partenerului privat, stabilirea clara si eficienta a responsabilitatilor fiecarei parti si monitorizarea atenta a indeplinirii obligatiilor contractuale de catre cei doi parteneri.

Potentiale riscurile in derularea unui proiect de PPP si rolul avocatilor specializati in managementul acestor riscuri

Pe langa participarea partenerului privat la finantarea proiectelor de tip PPP, o alta caracteristica a acestei forme de colaborare o reprezinta impartirea riscurilor. Astfel, daca in contractele de achizitie publica, partenerul public isi asuma toate riscurile proiectului, in cazul PPP, o parte din acestea sunt preluate de catre partenerul privat, dupa regula conform careia riscurile sunt transferate catre partea care le poate gestiona cel mai bine.

Chiar si impartite, riscurile realizarii unui proiect de parteneriat public-privat exista si trebuie identificate si, pe cat posibil, evitate.

Astfel, este necesara o evaluare temeinica a riscurilor aferente proiectului precum si o repartizare a acesora in functie de capacitatea partilor de a le face fata.

Pentru realizarea acestor demersuri de prevenire si gestionare a riscurilor este insa nevoie de personal specializat, de echipe de experti in domeniul juridic, tehnic si economic.

Daca, in mod obisnuit, partenerul privat dispune de resursele umane necesare derularii unui proiect de tip PPP, nu acelasi lucru se poate afirma despre autoritatile publice. Astfel, este posibil ca partenerul public sa nu beneficieze de experienta unor consultanti specializati in domeniul PPP. In aceasta situatie, exista riscul ca partenerul privat sa impuna conditii dezavantajoase pentru partenerul public. Pentru a preveni aceasta situatie si a echilibra raportul de forte, autoritatile publice trebuie sa faca apel la angajarea unor experti externi cu experienta in derularea unor parteneriate public-private.

Printre acesti experti, se numara si avocatii a caror interventie este esentiala in verificarea conformitatii cu dispozitiile legale a tuturor operatiunilor efectuate in cadrul unui proiect de PPP.

Avocatii pot asigura asistenta juridica la intocmirea documentatiei de atribuire, pe parcursul procedurii de evaluare a ofertelor si de selectare a partenerului privat, la incheierea contractului si pe toata perioada de executare a acestuia.

Interventia avocatilor specializati in proiectele de parteneriat permite evitarea anumitor riscuri de natura juridica si gasirea unor solutii legale pentru gestionarea acestora. Spre exemplu, consultantii juridici pot contribui la crearea unor mecanisme de control a partenerului privat de catre partenerul public astfel incat sa fie protejate si respectate interesele cetatenilor si sa se asigure o calitate ridicata a serviciilor prestate acestora.

Importul de experienta europeana in proiectele de dezvoltare a infrastructurii prin parteneriate de tip public-privat

Parteneriatul public-privat si-a dovedit utilitatea in economiile tuturor statelor europene care l-au utilizat. Acest model de colaborare intre stat si privat a permis realizarea si administrarea eficienta de infrastructuri si servicii publice, eliberand temporar finantele publice limitate si compensand lipsa strategiilor economice in sectorul public. De asemenea, prin parteneriatele publice-private, s-a optimizat indeplinirea atributiilor publice, s-a realizat un raport optim intre calitate si randament si s-a ameliorat considerabil relationarea intre sectorul public si cel privat.

Si in tara noastra, autoritatile publice centrale si locale pot beneficia de aceste avantaje incontestabile pe care le prezinta parteneriatul public-privat. Pentru ca acest lucru sa se intample, este suficient sa ne inspiram din ceea ce au realizat celelalte tari europene.

Pe langa importul de experienta occidentala, va fi nevoie insa si de o puternica vointa politica, de implicare si de responsabilizare a tuturor actorilor care ar putea interveni in realizarea proiectelor de tip PPP. Suntem convinsi ca aceste ingrediente ale succesului vor fi folosite si de autoritatile publice din Romania, astfel incat parteneriatul public-privat sa devina un instrument privilegiat de dezvoltare economica.

]]>

Conferinta Internationala PARTENERIAT PUBLIC PRIVAT

Societatea de Avocaţi Ceparu şi Irimia are deosebita plăcere de a găzdui prima ediţie a Conferinţei Internaţionale privind Parteneriatul Public-Privat, un eveniment ce se doreşte a deveni o tradiţie pentru România. Astfel, în data de 28 Septembrie 2010 la Hotel Radisson din Bucuresti, vom încerca să explorăm, împreună cu o serie de invitaţi de marcă din ţară şi din străinătate, oportunităţile de investiţii în regim de parteneriat public-privat şi potenţialul de creştere în domeniul finanţării proiectelor de infrastructură din România. Evenimentul se doreşte o bună oportunitate de a analiza conceptul de parteneriat public privat din perspectivă strategică, tehnică, financiară şi juridică, în raport de ultimele evoluţii economice, dar, în acelaşi timp, şi de a identifica opţiunile concrete ale autorităţilor publice centrale şi locale de a dezvolta proiecte de acest tip, pe termen mediu şi lung. Sunteţi invitat să participaţi activ la prezentările şi dezbaterile ce vor avea loc şi, în acest sens, vă transmitem Agenda preliminară a Conferinţei. Pentru informaţii suplimentare legate de această conferinţă, vă stăm la dispoziţie la tel: 021/313.14.46 sau pe adresa de e-mail: office@ceparu-irimia.ro. Vă rugăm să confirmaţi participarea la conferinţă până la data de 23.09.2010 (intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile). Cu deosebită consideraţie, Societatea de Avocaţi Ceparu şi Irimia ]]>

De ce să alegem parteneriatul public privat?

posibilitatea optimizării calității serviciilor publice – prin obligarea operatorilor privați de a veni cu soluții noi la prețuri scăzute – degrevarea bugetului instituțiilor publice de unele cheltuieli induse de asigurarea unor servicii – prin transferul acestora către zona privată, unde există soluții inovatoare în bugetarea uni proiect –  compensarea lipsei de strategie și inovație specifică sectorului public și, nu în ultimul rând, crearea unor oportunități de afaceri pentru mediul privat, mai ales în perioadele de criză economică. Unii analiști economici consideră la PPP este o relație contractuală în care ambii parteneri obțin beneficii maxime. În ceea ce privește valorificarea fondurilor publice, există opinii potrivit cărora, PPP asigură cea mai bună gestionare întrucât:

  • Riscul activităților derulate este transferat către partea contractantă care îl poate gestiona cel mai bine;
  • Efectuarea plăților se bazează pe criterii de performanță;
  • Dezvoltarea capacității sectorului public de a gestiona anumite probleme de interes comunitar prin atragerea expertizei comerciale și de management a sectorului privat, implicându-l, la nivel central, în proiecte comune;
  • Utilizarea contractelor pe termen lung, obligă ofertanții să se concentreze asupra costurilor totale aferente implementării întregului proiect și nu doar cu privire la capitalul de avans. Acest lucru poate conduce la mai multe propuneri  sau modele inovatoare, la costuri mai mici de implementare, dar cu standardele operaționale mai ridicate;
  • Se scurtează termenul de livrare/finalizare a unor bunuri/servicii de interes public.
]]>