Tag: contracte achizitii publice

Posted on

Contractele de achizitii publice clasificate

Recentele evoluții ale contextului geo-politic internațional prevestesc investiții semnificative ale statelor în achizițiilor de produse și servicii necesare creșterii capacității de apărare a acestora, inclusiv pe componenta de Cyber Security.

Atacurile cibernetice înregistrate în ultimii ani impun autorităților publice adoptarea de măsuri sporite de securitate, mai ales în situațiile în care acestea sunt depozitarii unor informații sau date a căror compromitere ar conduce la blocarea temporară sau definitivă a unor infrastructuri vitale pentru societate.

De cele mai multe ori, achiziția unor astfel de produse sau servicii presupune ca autoritatea contractantă să permită operatorilor economici furnizori/executanți accesarea unor informații clasificate pe care aceasta le deține. În astfel de cazuri, ne aflăm în prezența unor contracte clasificate, al căror regim juridic este reglementat pe de-o parte de legislația specifică domeniului achizițiilor publice, iar pe de altă parte de legislația în domeniul protecției informațiilor clasificate. Întrucât, până în prezent, acest gen de contracte au reprezentat o specie rară, corelarea termenelor și a procedurilor din cele două tipuri de legislație nu a reprezentat o prioritate pentru statele membre NATO și UE (aflate în situația de a respecta ambele reglementări).

Dacă reglementările naționale și europene în domeniul achizițiilor publice au evoluat permanent, fiind adaptate la noile realități economice, legislația în domeniul informațiilor clasificate nu a cunoscut transformări semnificative în ultimii ani. Inerția acestui domeniu poate fi explicată și prin faptul că statele membre NATO, dar care nu sunt membre UE și, implicit, nu sunt obligate să asigure gradul de transparență a achizițiilor publice cerut la nivel comunitar, nu sunt interesate de modificarea standardelor de protecție a informațiilor clasificate. Trebuie menționat faptul că, la un moment dat, aceste standarde au fost aliniate, astfel încât să asigure un circuit rapid și securizat al diferitelor categorii de informații clasificate care circulă atât în spațiul NATO, cât și în cel comunitar.

Schimbarea standardelor de protecție ar genera cheltuieli suplimentare pentru gestionarii/proprietarii de informații clasificate, fapt pentru care modificările legislative în acest domeniu sunt primite cu reticență de beneficiari. Cu toate acestea, o reformă a termenelor de avizare/certificare poate fi pusă în discuție, în sensul corelării acestora cu cele din domeniul achizițiilor publice.

În România, toate persoanele juridice de drept public sau privat care desfășoară ori solicită să desfășoare activități contractuale ce presupun accesul la informații clasificate trebuie să se conformeze prevederilor capitolului de securitate industrială din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, aprobate prin HG nr. 585/2002 (denumite în continuare Standarde).

În conformitate cu prevederile art. 206 alin. (3) și art. 213 lit. a) din Standarde, pentru participarea la negocierea sau derularea contractelor clasificate, unitățile respective au obligația de a obține, în prealabil, autorizația, respectiv certificatul de securitate industrială, care sunt eliberate de către Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, în baza avizului de securitate acordat de Autoritatea Desemnată de Securitate (ADS).

Solicitarea de eliberare a autorizației/certificatului de securitate industrială se va trimite Oficiului Registrului Național al Secretelor de Stat, împreună cu chestionarul de securitate industrială, completat în conformitate cu prevederile Anexei nr. 25 la Standarde (pentru autorizație de securitate industrială) și ale Anexelor nr. 26 și 27 (pentru certificate de securitate industrială), care se vor depune în plic închis, odată cu înregistrarea solicitării.

Adresa trebuie însoțită de un document care să ateste participarea la negocierea sau derularea contractului clasificat (invitația de participare la negocierea contractului sau notificarea adjudecării acestuia, cu evidențierea nivelului de clasificare a informațiilor ce vor fi accesate pe timpul derulării contractului). În cazul derulării unui contract clasificat trebuie să fie prezentată și anexa de securitate.

Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat va solicita, prin adresă, ADS-ului inițierea verificărilor de securitate în vederea eliberării autorizației/certificatului de securitate industrială necesar negocierii/derulării contractelor clasificate, anexând, în plic sigilat, chestionarul de securitate completat de firma solicitantă și, respectiv, anexa de securitate.

În cadrul evaluării se verifică și dacă persoanele care vor avea acces la informații clasificate, fiind implicate în negocierea/derularea contractului clasificat, dețin autorizații de acces la informații clasificate.

Verificările trebuie să asigure prevenirea accesului persoanelor neautorizate la informații clasificate, în sensul garantării faptului că informațiile clasificate să fie accesate numai de persoanele autorizate, cu respectarea principiului „necesității de a cunoaște“. Totodată, se are în vedere și evaluarea modului de implementare a măsurilor destinate protejării informațiilor clasificate la care vor avea acces în procesul negocierii, respectiv derulării contractului.

Pentru avizarea eliberării autorizației/certificatului de securitate industrială, persoana juridică solicitantă trebuie să îndeplinească următoarele cerințe, prevăzute de art. 218 din Standarde:

  • să posede program de prevenire a scurgerii de informații clasificate, avizat de ADS;

  • să dovedească stabilitate din punct de vedere economic;

  • să nu fi înregistrat o greșeală de management cu implicații grave asupra stării de securitate a informațiilor clasificate pe care le gestionează;

  • să respecte obligațiile de securitate din cadrul contractelor clasificate derulate anterior;

  • personalul implicat în derularea contractului să dețină certificat de securitate de nivel egal celui al informațiilor vehiculate în cadrul contractului clasificat.

Entitatea nu este considerată stabilă din punct de vedere economic, dacă:

  1. este în proces de lichidare;

  2. este în stare de faliment ori se află în procedura reorganizării judiciare sau a falimentului;

  3. este implicată într-un litigiu care îi afectează stabilitatea economică;

  4. nu își îndeplinește obligațiile financiare către stat;

  5. nu și-a îndeplinit la timp, în mod sistematic, obligațiile financiare către persoane fizice sau juridice.

De asemenea, se evaluează dacă obiectivul industrial nu prezintă riscuri de securitate din punct de vedere al protecției informațiilor clasificate. Sunt considerate riscuri de securitate următoarele:

  1. derularea unor activități ce contravin intereselor de siguranță națională sau angajamentelor pe care România și le-a asumat în cadrul acordurilor bilaterale sau multinaționale;

  2. relațiile cu persoane fizice sau juridice străine ce ar putea aduce prejudicii intereselor statului român;

  3. asociațiile, persoane fizice și juridice, care pot reprezenta factori de risc pentru interesele de stat ale României.

Termenele de verificare sunt, în funcție de nivelul de secretizare al informațiilor la care se solicită acces, cele prevăzute în Standarde:

  • 60 de zile lucrătoare pentru verificarea de nivel I – autorizație de securitate;

  • 90 de zile lucrătoare pentru verificarea de nivel II – certificat de securitate de nivel secret;

  • 120 de zile lucrătoare pentru verificarea de nivel III – certificat de securitate de nivel strict secret;

  • 180 de zile lucrătoare pentru verificarea de nivel IV – certificat de securitate de nivel strict secret de importanță deosebită.

În baza avizului, Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat emite autorizația/certificatul de securitate industrială.

Termenul de valabilitate al certificatului de securitate industrială este determinat de perioada derulării contractului clasificat, dar nu mai mult de trei ani, după care contractantul este obligat să solicite revalidarea acestuia. Contractul clasificat va putea fi pus în executare numai în condițiile în care ORNISS a emis certificatul de securitate industrială, au fost eliberate certificate de securitate sau autorizații de acces pentru persoanele care, în îndeplinirea sarcinilor ce le revin, necesită acces la informații secrete de stat, iar personalul autorizat al contractantului a fost instruit asupra reglementărilor de securitate industrială de către structura sau funcționarul de securitate și a semnat fișa individuală de pregătire.

Procedura de verificare de securitate pentru avizarea revalidării certificatului de securitate industrială, pentru eliberarea unei noi autorizații de securitate industrială sau a unui nou certificat de securitate industrială se realizează pe baza unor noi chestionare de securitate industrială cu respectarea prevederilor legale.

Dacă apar aspecte ce evidențiază riscuri și amenințări la adresa protecției informațiilor clasificate pe perioada negocierii/derulării contractelor clasificate, ADS poate retrage avizul acordat pentru eliberarea autorizației de securitate industrială.

Retragerea autorizației sau a certificatului de securitate industrială se realizează conform prevederilor art. 235 din Standarde:

  1. la solicitarea obiectivului industrial;

  2. la propunerea motivată a autorității desemnate de securitate competente;

  3. la expirarea termenului de valabilitate;

  4. la încetarea contractului;

  5. la schimbarea nivelului de certificare acordat inițial.

Trebuie menționat faptul că retragerea autorizației sau a certificatului de securitate implică imposibilitatea continuării contractului clasificat și, implicit, neexecutarea obligațiilor asumate, cu consecințele ce decurg de aici. Așadar, operatorul economic implicat în acest gen de relație contractuală trebuie să se asigure permanent că îndeplinește cerințele menționate în art. 218 din Standarde, ceea ce presupune investiții permanente atât în sistemele de protecție fizică a informațiilor clasificate gestionate, cât și în resursa umană implicată în derularea respectivului contract.

Din aceste considerente, tindem să sprijinim adoptarea unui comportament al autorităților contractante orientat către stabilirea unor criterii de selecție bazate pe regula ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, în detrimentul prețului cel mai scăzut. Selectarea unor operatori pentru executarea unui contract clasificat pe baza criteriului prețului cel mai scăzut va implica automat acceptarea unui posibil rabat de la  standardele de protecție a informațiilor clasificate ce urmează a fi gestionate în derularea contractului de achiziție publică. În acest domeniu sensibil, analiza eficienței/corectitudinii contractului trebuie să implice nu numai echilibrul financiar și reducerea cheltuielilor publice, ci și asigurarea protecției informațiilor clasificate a căror compromitere poate conduce la prejudicii majore sau chiar iremediabile pentru întreaga societate.

]]>

Posted on

Procedurile de atribuire a contractelor de achizitii publice pe rolul instantelor de judecata- studii de caz (continuare)

Avocat Florin IRIMIA

Articol aparut in Revista de Achizitii Publice

Plecam de la o simpla constatare : legea este una si aceeasi, dar ea poate fi interpretata diferit de catre cei care o aplica. Acest adevar este valabil atat pentru legile nationale, cat si pentru cele europene, inclusiv in domeniul achizitiilor publice.

Desi la nivel comunitar s-au instituit reguli unitare in materia procedurilor de atribuire a contractelor de achizitie publica, interpretarea acestora poate fi uneori dificila.

Pentru rezolvarea dificultatilor de interpretare, art. 234 din Tratatul privind Uniunea Europeana insitutie procedura numita « prejudiciala » care permite judecatorului national sa solicite un aviz Curtii de Justitie a Comunitatii Europene (CJCE) atunci cand o chestiune de drept comunitar este ridicata in cursul derulării unui proces, cu privire la:

  1. interpretarea unei reguli de drept comunitar (spre exemplu un articol al tratatului sau al unui regulament european) ;

  2. validitatea sau nevaliditatea unui act comunitar (de exemplu, daca o directivă este conforma tratatelor europene sau principiilor generale ale dreptului comunitar).

Aceasta procedura foarte utila este, din pacate, foarte putin utilizata de catre judecatorii romani. Nu acelasi lucru se poate spune de catre alte instante nationale, care nu ezita sa ceara opinia avizata a CJCE, atunci cand intampina dificultati de intepretare a legislatiei comunitare.

Pentru a demonstra utilitatea « chestiunilor prejudiciale », va prezentam un exemplu relevant recent care a condus la precizarea notiunii de « contract de achizitie publica de lucrari »

Ca urmare a unor cereri de interpretare formulate de catre o curte de apel din Germania, printr-o decizie din 25.03.2010, Curtea de Justitie a Comunitatii Europene a furnizat recent anumite precizari asupra sensului notiunii de « contract de achizitie publica de lucrari ».

In speta, Administratia Federala a Tranzactiior Imobiliare, a dorit sa vanda unul dintre bunurile sale imobiliare numit « cazarma Wittekind ». In octombrie 2005, Consiliul municipal al orasului Wildeshausen a decis, in perspectiva utilizarii in scopuri civile a terenurilor care au apartinut cazarmei, sa intocmeasca un studiu pentru un proiect de dezvoltare urbana.

Printr-o cerere de oferta, Administratia Federala a Tranzactiior Imobiliare a facut cunoscuta intentia sa de a vinde bunul in cauza. Doua societati au prezentat oferte de cumparare si un proiect pentru orasul Wildeshausen. Prin contract autentic, in data de 6 iunie 2007, Administratia Federala a Tranzactiior Imobiliare a vandut terenul uneia dintre cele doua societati. Cealalta societate a formulat o contestatie in fata instantei germane, sustinand ca a avut loc o incalcare a dispozitiilor legale aplicabile in materie de achizitii publice. Desi instanta de fond a respins ca inadmisibila aceasta cerere, in solutionarea apelului s-a considerat ca poate fi admisa contestatia, in conditiile in care societatea careia i s-a vandut bunul, urma sa beneficieze ulterior de atribuirea, prin concesiune, a unui contract de lucrari pentru punerea in opera a proiectului de urbanism prezentat. Inainte de a transa litigiul, aceasta instanta de apel a solicitat opinia Curtii de Justitie a Comunitatii Europene (CJCE) cu privire la anumite aspecte.

Ce semnifica notiunea de « interes economic direct » in procedurile de atribuire a unui contract public de lucrari ?

CJCE a reformulat intrebarile adresate astfel : instanta germana intreaba daca notiunea de « contract public de lucrari » in sensul directivei 2004/18, « implica ca lucrarile care fac obiectul unui contract public sa fie executate in concret pentru autoritatea contractanta si in interesul direct al acesteia sau este suficient ca lucrarile sa conduca la indeplinirea unui interes public, astfel cum este dezvoltarea urbanistica a unui oras ».

Curtea a amintit, in primul rand, ca un contract prin care o persoana publica vinde un teren nu constituie in niciun caz un contract de achizitie publica. Totusi, intrebarea nu vizeaza contractul de vanzare proriu-zis ci relatia intre autoritatea administrativa a orasului, competenta in materie de urbanism, si societatea care a achizitionat terenul. Pentru a determina existenta sau inexistenta unui contract public in speta, CJCE aminteste caracterul oneros al contractelor de achizitie publica, ceea ce implica ca autoritatea publica sa ofere o contraprestatie in schimbul lucrarilor pe care le primeste. Curtea precizeaza ca « o astfel de prestatie, avand in vedere natura sa, precum si obiectivele directivei 2004/18, trebuie sa implice un interes economic direct al autoritatii contractante ».

Acest interes economic exista atunci cand autoritatea contractanta devine proprietar al lucrarilor sau atunci cand dispune de un titlu juridic care ii permite sa beneficieze de lucrarile in cauza.

Interesul exista, de asemenea, atunci cand autoritatea publica poate sa obtina avantaje economice din « utilizarea sau cesiunea viitoare a rezultatului lucrarilor, prin faptul ca participa din punct de vedere financiar la realizarea acestui rezultat al lucrarilor sau prin riscurile pe care si le asuma in caz de esec economic al investitiei in cauza ». Astfel, CJCE considera ca notiunea de « contract public de lucrari », in sensul directivei 2004/18, impune ca lucrarile care fac obiectul achizitiei sa fie executate in interesul economic direct al autoritatii contractante. Ori, in speta, interesul economic direct al autoritatii contractante ar fi reprezentat de exercitarea, de catre autoritatile administrative ale orasului, a competentelor detinute in materie de urbanism.

Un astfel de rationament ar largi prea mult notiunea de « contract public de lucrari » iar CJCE a evitat acest lucru. Astfel, instanta europeana a considerat ca aceasta notiune nu implica ca lucrarile care fac obiectul achizitiei sa fie executate in materialitatea lor de catre autoritatea contractanta, de vreme ce lucrarile sunt executate in interesul direct al acesteia. Totusi, simpla exercitare de catre autoritatile unei oras a competentelor de reglementare in materie de urbanism, asupra unui proiect de constructie de catre o alta persoana, care vizeaza interesul general, nu are ca obiect satisfacerea interesului economic al orasului, in sensul directivei 2004/18/CE.

Cine trebuie sa execute lucrarile ?

Curtea de apel germana a dorit, de asemenea, sa stie daca notiunea de « contract public de lucrari » impune ca cel care a incheiat contractul sa isi asume direct sau indirect obligatia de a realiza lucrarile in cauza si daca orice litigiu referitor la executia lucrarilor poate fi trimis spre solutionare instantelor competente.

Pentru CJCE, prezentarea de catre un operator economic a unei oferte la o procedura de atribuire a unui contract de achizitie publica, il obliga pe acesta sa execute, personal sau prin intermediul unor terti, lucrarile care fac obiectul contractului : de aici decurge interesul, pentru statele nationale, de adoptare a unor dispozitii legale care sa permita autoritatii contractante sa se prevaleze de obligatia asumata de antreprenorul lucrarilor. Mai mult, CJCE adauga ca « nu are importanta daca cel caruia i s-a adjudecat contractul executa prin mijloace proprii sau prin subcontractanti ».

Decizia Curtii a precizat de asemenea si alte aspecte. Art. 1 al directivei 2004/18/CE defineste contractele de achizitii publice de lucrari ca fiind « contracte de achiziţii publice, având ca obiect fie execuţia, fie atât proiectarea, cât şi execuţia unor lucrări referitoare la una dintre activităţile menţionate la anexa I sau a unei lucrări, fie realizarea, prin orice mijloace, a unei lucrări care să răspundă unor necesităţi precizate de autoritatea contractantă ». Pornind de la aceasta definitie, CJCE a considerat ca nu poate reprezenta « o necesitate precizata de catre autoritatea contractanta » simplul fapt ca o autoritate publica examineaza un proiect de constructie si decide asupra acestuia in exercitarea competentelor sale in materie de urbanism.

Desi uneori, limbajul utilizat de catre CJCE este foarte tehnic iar traducerile deciziilor nu sunt foarte exacte, precizarile pe care instanta suprema europeana le furnizeaza pot fi foarte utile in ceea ce priveste interpretarea legislatiei comunitare in materie de achizitii publice. Prin urmare, trebuie constientizat rolul CJCE de unificare a practicii judiciare in acest domeniu, motiv pentru care incurajam instantele nationale sa formuleze cereri de intepretare a directivelor europene ori de cate ori este nevoie.

]]>