Tag: Achizitii Publice; cursuri achizitii publice; asociatia expertilor in achizitii; revista expertilor in achizitii; noutati achizitii publice; legislatie achizitii;

Daniel JURJ – Vicepreşedinte AEXA

Revista AEXA – martie 2016

Jorge Lynch Jorge Lynch este pasionat de îmbunătățirea continuă a managementului achizițiilor publice și a practicii, având aproape 30 de ani de experiență în gestionarea proiectelor mari și complexe din Africa, America Latină, Asia de Sud- Est și Pacific. Este fondator al blogului de achiziții publice „The Procurement Classroom”, link http://procurementclassroom.com/, blog pe care publică e-cursuri pentru debutanții și aspiranții în achiziții publice, pentru a-i ajuta să-și dezvolte o bază solidă pe care să construiască o carieră de succes ca viitori profesioniști în domeniul achizițiilor. În articolul său „7 Things to do to Quickly Become Proficient When You Are a Newly Appointed and Inexperienced Public Procurement Practitioner”, Jorge Lynch are șapte sfaturi pentru debutanți, pentru a atinge rapid nivelul de competență în managementul achizițiilor publice:

Prezentul material reprezintă o traducere în limba română, efectuată cu acordul lui Jorge Lynch, după articolul său „7 Things to do to Quickly Become Proficient When You Are a Newly Appointed and Inexperienced Public Procurement Practitioner”, material față de care acesta își declină orice responsabilitate privind conținutul și calitatea traducerii. Documentul original, se regăsește la link http://procurementclassroom.com/becoming-proficient/ 1. ÎNVAȚĂ NORMELE DE ACHIZIȚII PUBLICE

Achizițiile publice sunt reglementate printr-un cadru legislativ (norme de achiziții), constând dintr-o lege și normele de aplicare. Acestea sunt dezvoltate în continuare în politici și proceduri, manuale și ghiduri de achiziție și de administrare a contractului, inclusiv documentele standard de licitație, care sunt utilizate pentru a invita operatorii economici să participe la procedură cu oferte și propuneri. Limbajul politicilor de achiziții publice, procedurile, ghidurile, manualele și documentele standard de licitație trebuie să se alinieze la reglementările legale privind achizițiile publice. Conformarea la normele privind achizițiile publice este obligatorie iar abaterile sunt sancționate prin lege. Prin urmare, trebuie să studiezi și să te familiarizezi cu aceste documente, deoarece ele se referă la activitatea ta și la modul în care ar trebui să o desfășori. Trebuie să începi cu legea privind achizițiile, apoi se poate studia manualul de achiziții publice (sau manuale, în cazul în care există mai multe), apoi documentele standard de licitație pentru fiecare dintre categoriile de achiziții (bunuri, servicii sau lucrări de infrastructură) cu care se anticipează că se va lucra. Trebuie studiate toate normele care reglementează achizițiile publice, de la identificarea unei cerințe până la finalizarea execuției unui contract de achiziție publică, iar uneori, inclusiv eliminarea, reutilizarea și distrugerea bunurilor achiziționate.

2. ÎNVAȚĂ PRINCIPIILE ACHIZIȚIILOR PUBLICE ȘI RESPECTĂ CODUL DE CONDUITĂ

Principiile de achiziții sunt fundamentul achizițiilor publice. Trebuie să ajungi să le cunoști bine, chiar dacă acestea nu sunt precizate în mod clar în normele de achiziții publice. Trebuie respectat, de asemenea, codul de conduită, care ar trebui să se bazeze pe principiile de achiziții. Oricum, cu toate că cele mai multe organizații care efectuează proceduri de achiziții au un cod de conduită, sunt multe care nu au un astfel de cod. Deci, va trebui să fii ghidat în primul rând de principiile de achiziție. Ca practician de achiziții publice, funcționar sau specialist, trebuie să ai o înțelegere clară a principiilor privind achizițiile publice și să știi cum să le aplici pentru a ghida deciziile legate de achiziții publice. Prin integrarea acestor principii în etica muncii, rezultatele deciziilor tale vor fi întotdeauna în conformitate cu obiectivul achizițiilor publice. Ca practician de achiziții publice ești, de asemenea, funcționar public. Gestionezi fonduri publice, ești obligat printr-un cod etic de conduită și ești responsabil pentru ceea ce faci sau nu reușești să faci atunci când gestionezi aceste fonduri.

3. ÎNȚELEGE SISTEMUL DE ACHIZIȚII PUBLICE

Ceea ce se numește de obicei procesul sau ciclul de achiziții publice este într-adevăr un sistem de achiziții alcătuit din diferite (sub) procese care sunt completate în etape succesive. Este important pentru tine să înveți toate procesele în care vei fi implicat și mai ales cele pentru care ești responsabil. Unele procese importante pe care e nevoie să le înveți sunt următoarele: • Procesul de achiziții directe • Procesul de licitare și selecție • Procesul de aprobare a: • necesarului de achiziții • selectării procedurii • caietului de sarcini • criteriilor de evaluare • documentelor de evaluare • modelelor de contracte • Procesul de evaluare al ofertelor • Procesul de evidență al documentelor 4. ELABOREAZĂ ȘI UTILIZEAZĂ LISTE DE VERIFICARE

În cazul în care ești norocos, pot exista câteva liste de verificare, printre unele dintre documentele cadru legale la care vei avea acces și pe care trebuie să le utilizezi. Unele dintre ele vor fi de ajutor și ușor de aplicat, altele vor fi confuze. Recomand să îți dezvolți propriile liste de control pentru diferitele proceduri și procese pe care le-ai analizat în documentele de lucru, și pentru cele care au fost predate într-un cadru formal de formare, sau pentru cele învățate din propriile studii. Listele de verificare sunt importante pentru dezvoltarea ta profesională ca practician de achiziții. Atunci când acestea sunt dezvoltate și utilizate în mod corespunzător, ele vor permite să îți amintești toate măsurile necesare pentru a finaliza un proces, astfel încât să nu trebuie să te bazezi pe memorie. Acest lucru este foarte important în achizițiile publice în cazul în care există mai multe etape diferite care trebuie urmate, având în vedere că în cazul în care lipsește un pas acest lucru ar putea fi interpretat greșit și să fie un motiv de discuții sau chiar de măsuri disciplinare. Ar trebui să încerci să dezvolți liste de control simple, folosind propriile cuvinte bazate pe înțelegerea ta, pentru a te ajuta să îți amintești ce trebuie făcut, când și de către cine, în diferitele procese pentru care ești responsabil sau în care ești implicat. Câteva exemple de cazuri în care se se pot dezvolta liste de control sunt: • Cum să se pregătească un anunț (Ce trebuie să conțină? Care este procesul de aprobare și cât timp va dura?) • Cum să se pregătească un document de licitație (Care este procesul de aprobare și cât timp durează?) • Unde începe procesul de achiziție și unde se termină? • Pregătirea unui plan de achiziții. Cum se face? • Pregătirea unui program de achiziții publice. Cum se face? • Care sunt diferitele lucruri care au nevoie de aprobare, cine și când le aprobă? • Procedeul de selectare a unei proceduri de achiziție; cum se face? • Dezvoltarea și completarea înregistrării achiziției și contractului, cum se face? Așa cum ai putut realiza până acum, este esențial să îți pui (și alte) întrebări, să iei notițe și să dezvolți liste de verificare pentru referințe ulterioare. De asemenea, este important să se verifice răspunsurile la întrebări cu un document scris. Cunoașterea sursei de referință este vitală. În achizițiile publice, regulile care trebuie urmate ar trebui să fie scrise. Trebuie să te asiguri că știi unde ai confirmarea informațiilor pe care le primești, pentru a te asigura că dezvolți liste de verificare cu informații probate.

5. FII ORGANIZAT

În cadrul managementului achizițiilor publice, vei avea de lucru cu clienți interni și externi, diferite departamente administrative, contractori, furnizori și prestatori de servicii, precum și cu alte părți interesate. Vei avea, de asemenea, de lucru cu diferite cerințe de achiziții în diferite etape ale procesului de achiziție. Aceste sarcini pot deveni foarte copleșitoare dacă nu sunt organizate. În continuare, unele dintre aplicațiile pe care le folosesc pentru a-mi organiza munca (și viața personală): • Pentru a-mi organiza munca, a scrie idei și a lua notițe, eu folosesc aplicația WorkFlowy. Mi se pare că este foarte simplu de utilizat pentru păstrarea listelor de rezolvat (și tot felul de liste), și eu, de asemenea, îl folosesc pentru a întocmi liste de verificare. • Eu folosesc Google Calendar pentru a seta atenționări de date importante pentru diferite cerințe de achiziții la care lucrez la un moment dat. Acesta poate fi, de asemenea, folosit pentru a trimite atenționări altor persoane cu privire la sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească. Pot fi folosite și alte tipuri de calendare electronice. Exemple de informații cu privire la care puteți crea atenționări pe calendar sunt: • Data când este de așteptat să înceapă o procedură de achiziție (ca un memento pentru tine sau altcineva dacă nu ești responsabil) • Data când o anumită achiziție trebuie demarată prin publicare • Datele reuniunilor de pre-licitație și / sau vizite la fața locului • Termenul limită pentru a răspunde la solicitările de clarificari din partea ofertanților • Data depunerii ofertelor • Data deschiderii ofertelor Presupunând că utilizezi un computer, ai nevoie să dezvolți un sistem logic de evidență pentru documentele pe care le pregăteșți, și să încerci să le protejezi de pierderi, prin stocarea celor mai importante în Cloud, precum și pe hard disk, pentru a le proteja în caz de erori ale unității de hard sau de deteriorare a computerului. În funcție de organizația ta, ți se poate cere să stochezi anumite documente numai pe serverul organizației, astfel încât va trebui să te informezi în acest sens. Pentru stocarea documentelor în Cloud, eu folosesc Dropbox și, într-o măsură mai mică, Google Drive. Cu ambele vei obține mai mulți GB de spațiu de lucru liber, astfel încât nu trebuie să plătești pentru utilizarea lor. Am folosit WorkFlowy, Dropbox și GoogleCalendar pentru mai mulți ani, la diferite proiecte și le recomand cu încredere.

6. GĂSEȘTE-ȚI UN ÎNDRUMĂTOR

Fiind nou la locul de muncă, cineva va fi/ar trebui să fie acolo să te învețe ce trebuie să faci, dar nu depinde de asta. Fă-ți ceva timp ca să ajungi să cunoști persoanele cu care vei lucra și pe cea care pare a fi cea mai bine pregătită și încearcă să înveți cât de mult poți de la acea persoană. E chiar posibil să trebuiască să cauți un mentor din afara organizației. Încearcă să înveți cât de mult poți de la cei care sunt dispuși să te învețe, și fă un efort să verifici ceea ce ți se spune, pentru a determina dacă acest lucru este în conformitate cu normele privind achizițiile publice. Nu prelua pur și simplu ceea ce ți se spune. Verifică informațiile care îți sunt oferite. În achizițiile publice, cel mai mult din ceea ce trebuie să faci ar trebui să se regăsească în scris într-un document. De aceea sunt foarte rare cazurile în care nu există linii directoare pentru ce trebuie făcut într-o anumită anumită situație dată. Atunci când se întâmplă acest lucru, decizia cu privire la modalitatea de lucru nu va fi a ta. Va fi decizia superiorilor, a unui expert în achiziții publice, sau a unei autorități de aprobare. Pune întrebări. Multe întrebări. Nu-ți fie teamă să te repeți. De asemenea, ascultă cu atenție răspunsurile la întrebările tale. Ia notițe și dezvoltă liste simple de verificare, acolo unde este posibil, care-ți vor servi ca un memento și pentru referințe ulterioare.

7. STRADUIEȘTE-TE PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIRE CONTINUĂ

Continuă să citești și să studiezi. Niciodată nu crede că știi totul. Învățarea continuă și dezvoltarea profesională prin lectură și prin încercarea de a-i învăța pe practicienii mai puțin experimentați, este esențială. Înveți mult mai mult, învățând pe altcineva. Așa că, continuă să citești și transmite și altora ceea ce ai învățat. Cu cât predai mai mult, cu atât mai mult înveți. Cu cât știi mai mult, cu atât mai bine pentru organizația ta și pentru dezvoltarea carierei tale.

„Your Professional Development is Your Responsibility”- Jorge Lynch

]]>

Teodora DOBROTĂ – Traducerea şi sinteza

Revista AEXA – septembrie 2016

Sursa: http://www.oecd.org/gov/ethics/Corruption-in-Public-Procurement-Brochure.pdf

Achizițiile publice se referă la achiziționarea de către guverne și întreprinderi ale statului de bunuri, servicii și lucrări. Este o activitate guvernamentală de mare importanță economică reprezentând 12% din PIB și 29% din cheltuielile publice generale în țările din OECD în 2013 (estimate a fi de aproximativ 4,2 trilioane de euro) fapt ce obligă guvernele să efectueze procedurile de achiziții publice în mod eficient și la standarde înalte pentru a asigura o calitate ridicată a furnizării de servicii și pentru a proteja interesul public.

Fiind una dintre activitățile guvernamentale extrem de vulnerabile la corupție, achizițiile publice oferă numeroase oportunități de redirecționare a fondurilor publice. Cum corupția în achizițiile publice denaturează concurența și limitează accesul pe piață al firmelor care refuză să întreprindă activități corupte, există o cerere în creștere pentru modernizarea domeniului din sectorul privat.

[pwal id=”147897842″ description=”Continuare pe baza de Share/Like/Tweet”][/pwal]

Costurile directe ale corupției includ transferurile de mită, cheltuieli mai mari, deficitul de servicii esențiale, calitate inferioară și alocarea incorectă a resurselor publice. Cei care oferă mită caută să-și recupereze banii prin prețurile exagerate, prin facturarea muncii neefectuate care nu îndeplinește standardele contractului, reducând calitatea muncii sau folosind materiale inferioare, rezultând în costuri exagerate și o scădere a calității. Un studiu efectuat de OECD și Banca Mondială a arătat că fenomenul corupției în sectoarele de infrastructură și de explorări duce la alocări greșite din bugetul public, serviciile fiind de calitate inferioară și în cantitate insuficientă. A fost estimat că un procent de 10-30% din investiția într-un proiect de construcție finanțat din fonduri publice poate fi pierdut prin gestionare defectuoasă și corupție, dar și procentele estimative 20-30% din valoarea proiectului sunt larg răspândite. Inițiativa de Transparență din Sectorul Construcțiilor estimează că “pierderile anuale în construcții la nivel mondial, prin proasta gestionare, ineficiență și corupție ar putea ajunge la de 2,5 mii de miliarde de dolari până în 2020 “(COST, 2012). În cadrul Uniunii Europeane, corupția este estimată la 120 de miliarde de euro pe an (Comisia Europeană, 2014a), ceea ce reprezintă aproximativ 1% din PIB-ul UE.

Corupția la achizițiile sub-centrale la nivel guvernamental, 63% din Achizițiile publice generale în OECD, este un motiv de îngrijorare. Pe de o parte, descentralizarea poate reduce domeniul de aplicare al corupției prin forțarea politicienilor de a fi mai responsabili în fața cetățenilor (alegătorii ar trebui să poată evalua corect calitatea conducerii și rezultatele acesteia și politicienii locali ar trebui să fie mai informați în legătură cu nevoile cetățenilor). Pe de altă parte, pot exista oportunități mai mari și obstacole mai puține în calea corupției la nivel local din cauza capacității reduse de guvernare. Astfel, în multe dintre țările OECD, riscuri semnificative de corupție provin dintr-un conflict de interese în procesul de luare a deciziilor, care poate denatura alocarea resurselor către achizițiile publice. Raportul OECD asupra Mitei din Străinătate (2014) oferă dovezi suplimentare care atestă vulnerabilitatea achizițiilor publice, mai mult de jumătate (57%) din cazurile de mituire străine având un contract de achiziții publice. Aproape două treimi (59%) din cazurile de mituire străine studiate au avut loc în sectoare strâns asociate cu achizițiile publice: industria extractivă (19%), construcțiile (15%), transportul și depozitarea (15%), precum și sectoarele de informații și de comunicații (10%).

Interesele financiare aflate în joc, volumul tranzacțiilor și interacțiunea strânsă între sectorul public și cel privat în atribuirea contractelor de achiziții publice, toate prezintă riscuri pentru integritatea procesului de achiziții publice. De multe ori, aceste riscuri sunt asociate cu faza de licitare însă pot apărea și în fazele de pre- și post-licitare. Problemele din etapa de pre-licitare sunt lipsa unei evaluări adecvate a necesităților, influența externă asupra deciziilor oficiale, acordul informal, planificarea slabă a achizițiilor, neconcordanța acestora cu procesul de luare a deciziilor privind investițiile, lipsa bugetului realist sau deficiențe în buget, specificațiile tehnice și criteriile care favorizeză o anumită companie, cererea nejustificată a mostrelor de bunuri sau servicii, iar în cee ce priveste procedura de achiziții, lipsa justificării procedurilor necompetitive și folosirea acestora pe temeiul unor exceptii legale. În etapa de licitare, acestea sunt lipsa invitației publice de participare la licitație, a criteriilor de evaluare sau a informațiilor despre achiziții, conflictul de interese și corupția în proces, iar în cazul atribuirii contractului, lipsa informațiilor corecte despre prețul real (reflectat într-un cost ridicat) sau al accesului la raportul procedurii.

În faza de post-licitare riscurile provin din managementul contractelor, abuzuri ale furnizorului în executarea contractului, în special în ceea ce privește calitatea, prețul și termenele limită, sau din separarea incorectă a taxelor financiare și facturarea falsă sau dublată.

Combaterea corupției și consolidarea integrității în achizițiile publice nu pot fi rezumate într-un simplu mecanism singular din cauza structurii complicate și a zonelor de risc multiple. Recomandarea OECD a Consiliului privind achizițiile publice evidențiază o serie de principii care ar putea, în mod direct sau indirect, duce la creșterea transparenței și a responsabilității.

Integritatea, care se referă la aplicarea consecventă a valorilor, principiilor și normelor, este o piatră de temelie a bunei guvernări și este esențială pentru menținerea încrederii în guvern. De aceea, un sistem coerent și cuprinzător ar trebui să stea la baza oricărui efort de combatere a corupției în achizițiile publice. Ciclul de achiziții publice implică mai mulți participanți din sectorul public și din cel privat și standarde ridicate de integritate ce trebuie să fie stabilite pentru toate părțile interesate. Spre exemplu, standardele din codurile de conduită aplicabile angajaților din sectorul public și privat pot fi extinse prin pacte de integritate.

Anumite țări OECD au introdus coduri de conduită specifice și coduri de etică pentru funcționarii din achiziții. Au dezvoltat ghiduri pentru a ajuta funcționarii să aplice aceste standarde în practica lor de zi cu zi. Standardele urmăresc să asigure că interesele private nu influențează necorespunzător sarcinile si responsabilitățile lor.

În ceea ce privește conflictul de interese de management, toate țările din OECD vizate de Studiul OECD 2014 privind Gestionarea Conflictelor de Interese în Ramura Executivă și Protecția Avertizorilor au raportat că au politici, reguli și proceduri pentru gestionarea conflictelor de interese.

Programele de etică și integritate pentru funcționarii publici și mai ales cei din domeniul achizițiilor publice pot informa și promova o cultură a integrității în organizațiile publice. Mecanismele de gestionare a conflictelor pot permite o flexibilitate suficientă autorităților competente pentru a găsi echilibrul corect între obiectivele de asigurare a nivelul corect de imparțialitate de recrutare de angajați competenți.

Transparența este esențială pentru reducerea riscurilor inerente în achizițiile publice, este un mecanism-cheie de sporire a integrității, contribuind la menținerea răspunderii părților interesate față de acțiunile lor. Aceasta permite întreprinderilor mici și mijlocii să participe într-un cadru mai echilibrat. Transparența este principalul instrument al OECD, pentru o promovare a integrității. De exemplu, Recomandarea OECD a Consiliului privind Achizițiile Publice recomandă ca aderenții să asigure un grad adecvat de transparență al sistemului de achiziții publice în toate etapele achiziției și Proiectul de Recomandare OECD a Consiliului privind Integritatea Publică recomandă ca aceștia să protejeze, de asemenea, integritatea și interesul public în toate etapele procesului, în special prin promovarea transparenței și guvernarea deschisă, inclusiv asigurarea în mod activ a accesului deplin la informații și răspunsurile în timp util la solicitările de informații. Guvernele ar trebui să adapteze gradul de transparență în funcție de destinatarul informațiilor și stadiul ciclului de achiziții, protejând în același timp secretele comerciale și informațiile de proprietate intelectuală și evitând informațiile care pot fi utilizate de către furnizorii interesați să denatureze concurența în procesul de achiziție. Transparența poate fi îmbunătățită în continuare prin asigurarea vizibilității fluxului de fonduri publice pe întreg ciclul de achiziții publice. Acesta permite părților interesate să înțeleagă prioritățile și cheltuielile guvernului și ajută la organizarea achizițiilor publice în mod strategic Participarea părților interesate Pentru a consolida încrederea în guvern, mai multe țări membre ale OECD au practici de lungă durată prin care o gamă largă de părți interesate sunt implicate în procesul de achiziție, inclusiv birourile anticorupție, organizațiile din sectorul privat, utilizatorii finali, societatea civilă, mass-media și publicul larg. Unele țări au introdus un control social direct prin implicarea cetățenilor în etapele critice ale procesului de achiziție. Un dialog transparent și regulat cu furnizorii și asociațiile de afaceri pot consolida înțelegerea tuturor factorilor care pot contribui la modelarea piețelor publice. Proiectul de Recomandare OECD a Consiliului privind Integritatea Publică încurajează aderenții să protejeze integritatea și interesul public în toate etapele procesului politic și de politică, în special prin (1) asigurarea unei voci pentru toate părțile interesate în dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor publice; și (2) formarea unei o societăți civile, care include organizații de pază, grupuri de cetățeni și media independentă, cu scopul de a asigura o responsabilitate eficientă. Oferirea de oportunități de implicare directă a părților interesate relevante în sistemul de achiziții poate spori transparența și integritatea și, în același timp, poate asigura un nivel adecvat de control, cu condiția menținerii confidențialității, a egalității și altor obligații legale în procesul de achiziție. Accesul la achizițiile publice de către potențialii competitori ar trebui să fie facilitat pentru a se asigura eficiența și eficacitatea sistemului de achiziții publice. Participarea la achizițiile publice de către întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) poate fi facilitată prin simplificarea procedurilor de licitație și reducerea posibilităților ca ele să se angajaze într-un comportament corupt. IMM-urile reprezintă mai mult de 90% din totalul întreprinderilor stabilite la nivel mondial și un factor cheie pentru creșterea și dezvoltarea economică. Atunci când se confruntă cu birocrații excesiv de complexe, IMM-urile sunt mai susceptibile de a efectua plăți ilegale, în scopul de a asigura un avantaj, lucru ce se datorează unui număr de factori precum: (1) structura lor (grad mai mare de flexibilitate); (2) o viziune și perspectivă concentrate asupra implicațiilor pe termen scurt; (3) resurse financiare limitate; și (4) incapacitatea lor de a exercita o influență asupra oficialilor și instituțiilor. Utilizarea unui document european unic pentru achiziții, constând într-o declarație pe propria răspundere actualizată, ar putea avea ca rezultat simplificarea considerabilă în beneficiul autorităților contractante și al operatorilor economici. Comisia Europeană ia măsuri și pentru a reducere la minimum sarcinile administrative, pentru a ușora participarea IMM-urilor la licitațiile publice. Măsurile includ ghișee unice; standardizarea schimbului de date; date comune pentru noile norme; orientare și training-uri pentru IMM-uri. Digitalizarea procesului de achiziții publice poate crește transparența acestuia și reduce riscurile corupției prin facilitarea accesului la licitațiile publice, creșterea concurenței și detectarea mai ușoară a schemelor de trucare a licitațiilor. Acesta este motivul pentru care Recomandarea OECD a Consiliului privind Achizițiile Publice (OECD, 2015b) încurajează aderenții să îmbunătățească sistemul de achiziții publice prin valorificarea utilizării tehnologiilor digitale pentru a sprijini inovarea adecvată a achizițiilor publice electronice pe tot parcursul ciclului de achiziții publice. Sistemele de achiziții publice pot ajuta, de asemenea, să asigure că funcționarii au acces la date relevante și utile în ceea ce privește istoricul furnizorilor, comiterea infracțiunilor și a altor încălcări de integritate. Supravegherea și controlul ciclului de achiziție sunt esențiale în sprijinirea responsabilității și promovarea integrității și în evaluarea continuă și coerentă a procesului de achiziție. Sancțiunile proporționale, ca urmare a detectării comportamentului ilicit prin activități de supraveghere și control, pot acționa ca un factor de descurajare eficient de angajare într-un comportament corupt. Controalele interne destinate asigurării îndeplinirii scopurilor și obiectivelor legate de integritate includ controale financiare, audit intern și controale de management, iar centralizarea lor asigură consecvența în aplicarea normelor privind achizițiile publice. Controalele interne sunt proiectate în conformitate cu o evaluare globală a riscurilor de integritate. Efectuarea unui exercițiu adecvat de evaluare a riscurilor va necesita definirea riscurilor de integritate asociate cu procedurile de achiziții publice, identificarea controalelor care sunt deja în vigoare pentru a atenua aceste riscuri, precum și prioritizarea punerii în aplicare a controalelor suplimentare care sunt necesare pentru a remedia lacunele existente. Căile de atac eficiente pentru contestarea deciziilor sunt esențiale pentru consolidarea încrederii ofertanților în integritatea și corectitudinea sistemului de achiziții. Aspectele cheie ale unui sistem de recurs eficient sunt accesul în timp util, revizuirea independentă, rezolvarea eficientă și în timp util a plângerilor și căilor de atac adecvate, care pot fi disponibile înainte de semnarea contractului pentru a se asigura că ofertanții care ar contesta decizia autorităților competente își mențin șansa de câștiga contractul. Mai multe țări au introdus un termen suspensiv obligatoriu pentru a asigura posibilitatea ofertanților de a fi repuși în cadrul procedurii de achiziție în cazul în care circumstanțele justifică acest lucru. Reformele legilor privind achizițiile publice din țările UE au fost efectuate în conformitate cu Directiva 2007/66 / CE privind căile de atac.

Costurile directe ale corupției includ transferurile de mită, cheltuieli mai mari, deficitul de servicii esențiale, calitate inferioară și alocarea incorectă a resurselor publice. Cei care oferă mită caută să-și recupereze banii prin prețurile exagerate, prin facturarea muncii neefectuate care nu îndeplinește standardele contractului, reducând calitatea muncii sau folosind materiale inferioare, rezultând în costuri exagerate și o scădere a calității. Un studiu efectuat de OECD și Banca Mondială a arătat că fenomenul corupției în sectoarele de infrastructură și de explorări duce la alocări greșite din bugetul public, serviciile fiind de calitate inferioară și în cantitate insuficientă. A fost estimat că un procent de 10-30% din investiția într-un proiect de construcție finanțat din fonduri publice poate fi pierdut prin gestionare defectuoasă și corupție, dar și procentele estimative 20-30% din valoarea proiectului sunt larg răspândite. Inițiativa de Transparență din Sectorul Construcțiilor estimează că “pierderile anuale în construcții la nivel mondial, prin proasta gestionare, ineficiență și corupție ar putea ajunge la de 2,5 mii de miliarde de dolari până în 2020 “(COST, 2012). În cadrul Uniunii Europeane, corupția este estimată la 120 de miliarde de euro pe an (Comisia Europeană, 2014a), ceea ce reprezintă aproximativ 1% din PIB-ul UE.

Corupția la achizițiile sub-centrale la nivel guvernamental, 63% din Achizițiile publice generale în OECD, este un motiv de îngrijorare. Pe de o parte, descentralizarea poate reduce domeniul de aplicare al corupției prin forțarea politicienilor de a fi mai responsabili în fața cetățenilor (alegătorii ar trebui să poată evalua corect calitatea conducerii și rezultatele acesteia și politicienii locali ar trebui să fie mai informați în legătură cu nevoile cetățenilor). Pe de altă parte, pot exista oportunități mai mari și obstacole mai puține în calea corupției la nivel local din cauza capacității reduse de guvernare. Astfel, în multe dintre țările OECD, riscuri semnificative de corupție provin dintr-un conflict de interese în procesul de luare a deciziilor, care poate denatura alocarea resurselor către achizițiile publice. Raportul OECD asupra Mitei din Străinătate (2014) oferă dovezi suplimentare care atestă vulnerabilitatea achizițiilor publice, mai mult de jumătate (57%) din cazurile de mituire străine având un contract de achiziții publice. Aproape două treimi (59%) din cazurile de mituire străine studiate au avut loc în sectoare strâns asociate cu achizițiile publice: industria extractivă (19%), construcțiile (15%), transportul și depozitarea (15%), precum și sectoarele de informații și de comunicații (10%).

Interesele financiare aflate în joc, volumul tranzacțiilor și interacțiunea strânsă între sectorul public și cel privat în atribuirea contractelor de achiziții publice, toate prezintă riscuri pentru integritatea procesului de achiziții publice. De multe ori, aceste riscuri sunt asociate cu faza de licitare însă pot apărea și în fazele de pre- și post-licitare. Problemele din etapa de pre-licitare sunt lipsa unei evaluări adecvate a necesităților, influența externă asupra deciziilor oficiale, acordul informal, planificarea slabă a achizițiilor, neconcordanța acestora cu procesul de luare a deciziilor privind investițiile, lipsa bugetului realist sau deficiențe în buget, specificațiile tehnice și criteriile care favorizeză o anumită companie, cererea nejustificată a mostrelor de bunuri sau servicii, iar în cee ce priveste procedura de achiziții, lipsa justificării procedurilor necompetitive și folosirea acestora pe temeiul unor exceptii legale. În etapa de licitare, acestea sunt lipsa invitației publice de participare la licitație, a criteriilor de evaluare sau a informațiilor despre achiziții, conflictul de interese și corupția în proces, iar în cazul atribuirii contractului, lipsa informațiilor corecte despre prețul real (reflectat într-un cost ridicat) sau al accesului la raportul procedurii.

În faza de post-licitare riscurile provin din managementul contractelor, abuzuri ale furnizorului în executarea contractului, în special în ceea ce privește calitatea, prețul și termenele limită, sau din separarea incorectă a taxelor financiare și facturarea falsă sau dublată.

Combaterea corupției și consolidarea integrității în achizițiile publice nu pot fi rezumate într-un simplu mecanism singular din cauza structurii complicate și a zonelor de risc multiple. Recomandarea OECD a Consiliului privind achizițiile publice evidențiază o serie de principii care ar putea, în mod direct sau indirect, duce la creșterea transparenței și a responsabilității.

Integritatea, care se referă la aplicarea consecventă a valorilor, principiilor și normelor, este o piatră de temelie a bunei guvernări și este esențială pentru menținerea încrederii în guvern. De aceea, un sistem coerent și cuprinzător ar trebui să stea la baza oricărui efort de combatere a corupției în achizițiile publice. Ciclul de achiziții publice implică mai mulți participanți din sectorul public și din cel privat și standarde ridicate de integritate ce trebuie să fie stabilite pentru toate părțile interesate. Spre exemplu, standardele din codurile de conduită aplicabile angajaților din sectorul public și privat pot fi extinse prin pacte de integritate.

Anumite țări OECD au introdus coduri de conduită specifice și coduri de etică pentru funcționarii din achiziții. Au dezvoltat ghiduri pentru a ajuta funcționarii să aplice aceste standarde în practica lor de zi cu zi. Standardele urmăresc să asigure că interesele private nu influențează necorespunzător sarcinile si responsabilitățile lor.

În ceea ce privește conflictul de interese de management, toate țările din OECD vizate de Studiul OECD 2014 privind Gestionarea Conflictelor de Interese în Ramura Executivă și Protecția Avertizorilor au raportat că au politici, reguli și proceduri pentru gestionarea conflictelor de interese.

Programele de etică și integritate pentru funcționarii publici și mai ales cei din domeniul achizițiilor publice pot informa și promova o cultură a integrității în organizațiile publice. Mecanismele de gestionare a conflictelor pot permite o flexibilitate suficientă autorităților competente pentru a găsi echilibrul corect între obiectivele de asigurare a nivelul corect de imparțialitate de recrutare de angajați competenți.

Transparența este esențială pentru reducerea riscurilor inerente în achizițiile publice, este un mecanism-cheie de sporire a integrității, contribuind la menținerea răspunderii părților interesate față de acțiunile lor. Aceasta permite întreprinderilor mici și mijlocii să participe într-un cadru mai echilibrat. Transparența este principalul instrument al OECD, pentru o promovare a integrității. De exemplu, Recomandarea OECD a Consiliului privind Achizițiile Publice recomandă ca aderenții să asigure un grad adecvat de transparență al sistemului de achiziții publice în toate etapele achiziției și Proiectul de Recomandare OECD a Consiliului privind Integritatea Publică recomandă ca aceștia să protejeze, de asemenea, integritatea și interesul public în toate etapele procesului, în special prin promovarea transparenței și guvernarea deschisă, inclusiv asigurarea în mod activ a accesului deplin la informații și răspunsurile în timp util la solicitările de informații. Guvernele ar trebui să adapteze gradul de transparență în funcție de destinatarul informațiilor și stadiul ciclului de achiziții, protejând în același timp secretele comerciale și informațiile de proprietate intelectuală și evitând informațiile care pot fi utilizate de către furnizorii interesați să denatureze concurența în procesul de achiziție. Transparența poate fi îmbunătățită în continuare prin asigurarea vizibilității fluxului de fonduri publice pe întreg ciclul de achiziții publice. Acesta permite părților interesate să înțeleagă prioritățile și cheltuielile guvernului și ajută la organizarea achizițiilor publice în mod strategic Participarea părților interesate Pentru a consolida încrederea în guvern, mai multe țări membre ale OECD au practici de lungă durată prin care o gamă largă de părți interesate sunt implicate în procesul de achiziție, inclusiv birourile anticorupție, organizațiile din sectorul privat, utilizatorii finali, societatea civilă, mass-media și publicul larg. Unele țări au introdus un control social direct prin implicarea cetățenilor în etapele critice ale procesului de achiziție. Un dialog transparent și regulat cu furnizorii și asociațiile de afaceri pot consolida înțelegerea tuturor factorilor care pot contribui la modelarea piețelor publice. Proiectul de Recomandare OECD a Consiliului privind Integritatea Publică încurajează aderenții să protejeze integritatea și interesul public în toate etapele procesului politic și de politică, în special prin (1) asigurarea unei voci pentru toate părțile interesate în dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor publice; și (2) formarea unei o societăți civile, care include organizații de pază, grupuri de cetățeni și media independentă, cu scopul de a asigura o responsabilitate eficientă. Oferirea de oportunități de implicare directă a părților interesate relevante în sistemul de achiziții poate spori transparența și integritatea și, în același timp, poate asigura un nivel adecvat de control, cu condiția menținerii confidențialității, a egalității și altor obligații legale în procesul de achiziție. Accesul la achizițiile publice de către potențialii competitori ar trebui să fie facilitat pentru a se asigura eficiența și eficacitatea sistemului de achiziții publice. Participarea la achizițiile publice de către întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) poate fi facilitată prin simplificarea procedurilor de licitație și reducerea posibilităților ca ele să se angajaze într-un comportament corupt. IMM-urile reprezintă mai mult de 90% din totalul întreprinderilor stabilite la nivel mondial și un factor cheie pentru creșterea și dezvoltarea economică. Atunci când se confruntă cu birocrații excesiv de complexe, IMM-urile sunt mai susceptibile de a efectua plăți ilegale, în scopul de a asigura un avantaj, lucru ce se datorează unui număr de factori precum: (1) structura lor (grad mai mare de flexibilitate); (2) o viziune și perspectivă concentrate asupra implicațiilor pe termen scurt; (3) resurse financiare limitate; și (4) incapacitatea lor de a exercita o influență asupra oficialilor și instituțiilor. Utilizarea unui document european unic pentru achiziții, constând într-o declarație pe propria răspundere actualizată, ar putea avea ca rezultat simplificarea considerabilă în beneficiul autorităților contractante și al operatorilor economici. Comisia Europeană ia măsuri și pentru a reducere la minimum sarcinile administrative, pentru a ușora participarea IMM-urilor la licitațiile publice. Măsurile includ ghișee unice; standardizarea schimbului de date; date comune pentru noile norme; orientare și training-uri pentru IMM-uri. Digitalizarea procesului de achiziții publice poate crește transparența acestuia și reduce riscurile corupției prin facilitarea accesului la licitațiile publice, creșterea concurenței și detectarea mai ușoară a schemelor de trucare a licitațiilor. Acesta este motivul pentru care Recomandarea OECD a Consiliului privind Achizițiile Publice (OECD, 2015b) încurajează aderenții să îmbunătățească sistemul de achiziții publice prin valorificarea utilizării tehnologiilor digitale pentru a sprijini inovarea adecvată a achizițiilor publice electronice pe tot parcursul ciclului de achiziții publice. Sistemele de achiziții publice pot ajuta, de asemenea, să asigure că funcționarii au acces la date relevante și utile în ceea ce privește istoricul furnizorilor, comiterea infracțiunilor și a altor încălcări de integritate. Supravegherea și controlul ciclului de achiziție sunt esențiale în sprijinirea responsabilității și promovarea integrității și în evaluarea continuă și coerentă a procesului de achiziție. Sancțiunile proporționale, ca urmare a detectării comportamentului ilicit prin activități de supraveghere și control, pot acționa ca un factor de descurajare eficient de angajare într-un comportament corupt. Controalele interne destinate asigurării îndeplinirii scopurilor și obiectivelor legate de integritate includ controale financiare, audit intern și controale de management, iar centralizarea lor asigură consecvența în aplicarea normelor privind achizițiile publice. Controalele interne sunt proiectate în conformitate cu o evaluare globală a riscurilor de integritate. Efectuarea unui exercițiu adecvat de evaluare a riscurilor va necesita definirea riscurilor de integritate asociate cu procedurile de achiziții publice, identificarea controalelor care sunt deja în vigoare pentru a atenua aceste riscuri, precum și prioritizarea punerii în aplicare a controalelor suplimentare care sunt necesare pentru a remedia lacunele existente. Căile de atac eficiente pentru contestarea deciziilor sunt esențiale pentru consolidarea încrederii ofertanților în integritatea și corectitudinea sistemului de achiziții. Aspectele cheie ale unui sistem de recurs eficient sunt accesul în timp util, revizuirea independentă, rezolvarea eficientă și în timp util a plângerilor și căilor de atac adecvate, care pot fi disponibile înainte de semnarea contractului pentru a se asigura că ofertanții care ar contesta decizia autorităților competente își mențin șansa de câștiga contractul. Mai multe țări au introdus un termen suspensiv obligatoriu pentru a asigura posibilitatea ofertanților de a fi repuși în cadrul procedurii de achiziție în cazul în care circumstanțele justifică acest lucru. Reformele legilor privind achizițiile publice din țările UE au fost efectuate în conformitate cu Directiva 2007/66 / CE privind căile de atac.

]]>

Dana MOCANU – Expert accesare fonduri europene AEXA

Revista AEXA – octombrie 2016

În data de 13.10.2016 au fost modificate următoarele ghiduri ale solicitantului aferente apelurilor de de proiecte din cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020[1]:

• Apelul de proiecte 2.1.A/2016 Microîntreprinderi – Prioritatea de investiții 2.1 Promovarea spiritului antreprenorial, în special prin facilitarea exploatării economice a ideilor noi și prin încurajarea creării de noi întreprinderi, inclusiv prin incubatoare de afaceri

• Apelul de proiecte POR/2016/3/3.1/A/1 Prioritatea de investiții 3.1 Operațiunea A Clădiri Rezidențiale Sprijinirea eficienței energetice, a gestionării inteligente a energiei și a utilizării energiei din surse regenerabile în infrastructurile publice, inclusiv în clădirile publice, și în sectorul locuințelor

• Apelul de proiecte POR/2016/5/5.1/1 Prioritatea de investiții 5.1 Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural

• Apelul de proiecte POR/2016/5/5.2/1 Prioritatea de investiții 5.2 Realizarea de acțiuni destinate îmbunătățirii mediului urban, revitalizării orașelor, regenerării și decontaminării terenurilor industriale dezafectate (inclusiv a zonelor de reconversie), reducerii poluării aerului și promovării măsurilor de reducere a zgomotului

• Apelul de proiecte POR 2016/6/6.1/1 Prioritatea de investiții 6.1 Stimularea mobilității regionale prin conectarea nodurilor secundare și terțiare la infrastructura TEN-T, inclusiv a nodurilor multimodale

• Apelul de proiecte POR/2016/7/7.1/1 Prioritatea de investiții 7.1 Sprijinirea unei creșteri favorabile ocupării forței de muncă, prin dezvoltarea potențialului endogen ca parte a unei strategii teritoriale pentru anumite zone, care să includă reconversia regiunilor industriale aflate în declin, precum și sporirea accesibilității și dezvoltarea resurselor naturale și culturale specifice (Investiţii în infrastructura de turism)

Vă prezentăm sinteza modificărilor asupra Ghidului specific 2.1A – Microîntreprinderi, POR 2014-2020:

Nr. Crt.	”Ghidul Solicitantului – Conditii specifice de accesare  a fondurilor in cadrul Apelului de proiecte nr. POR/2016/2/2.1/A – Microîntreprinderi” aprobat prin Ordinul 765/26.05.2016, cu modificarile si completarile ulterioare	Modificari/Completari Octombrie 2016
Ghidul Specific 2.1A
Subsectiunea 2.1. Ce tip de apel de proiecte se lansează?
1.	”În cadrul acestui apel, un solicitant poate depune o singură cerere de finanțare.”	Regulile de calcul aferente termenelor pentru mecanismul de selecție și contractare anterior descris se realizează în conformitate cu secțiunea 8.5 – Etapa precontractuală din ghidul general. În cadrul acestui apel, proiectele respinse în cadrul etapei de verificare a conformității administrative și eligibilității pot fi redepuse, cu condiția respectării termenului limită de depunere a cererilor de finanțare ori a condițiilor de închidere a apelului. Nu pot fi redepuse proiectele după ce au fost respinse în cadrul etapei de evaluare tehnică și financiară. Toate proiectele redepuse sunt considerate, din punct de vedere procedural, proiecte nou-depuse.
Sectiunea 3.2. Eligibilitatea solicitantului, pct. 6, lit. d)
2.	”[doar pentru întreprinderi care au, la data declarației, cel puțin 3 ani de la înființare] Este în dificultate, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat, și anume: (I) în cazul unei societăți cu răspundere limitată, atunci când mai mult de jumătate din capitalul social subscris a dispărut din cauza pierderilor acumulate. Această situație survine atunci când deducerea pierderilor acumulate din rezerve (și din toate celelalte elemente considerate în general ca făcând parte din fondurile proprii ale societății) conduce la un cuantum cumulat negativ care depășește jumătate din capitalul social subscris; (II) în cazul unei societăți comerciale în care cel puțin unii dintre asociați au răspundere nelimitată pentru datoriile societății, atunci când mai mult de jumătate din capitalul propriu, astfel cum reiese din contabilitatea societății, a dispărut din cauza pierderilor acumulate; (III) atunci când întreprinderea face obiectul unei proceduri colective de insolvență sau îndeplinește criteriile prevăzute de legislația națională pentru inițierea unei proceduri colective de insolvență la cererea creditori lor săi; (IV) atunci când întreprinderea a primit ajutor pentru salvare și nu a rambursat încă împrumutul sau nu a încetat garanția sau a primit ajutoare pentru restructurare și face încă obiectul unui plan de restructurare.”	Este în dificultate, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat, și anume: (I) [doar pentru întreprinderi care au, la data declarației, cel puțin 3 ani de la înființare] în cazul unei societăți cu răspundere limitată, atunci când mai mult de jumătate din capitalul social subscris a dispărut din cauza pierderilor acumulate. Această situație survine atunci când deducerea pierderilor acumulate din rezerve (și din toate celelalte elemente considerate în general ca făcând parte din fondurile proprii ale societății) conduce la un cuantum cumulat negativ care depășește jumătate din capitalul social subscris; (II) [doar pentru întreprinderi care au, la data declarației, cel puțin 3 ani de la înființare] în cazul unei societăți comerciale în care cel puțin unii dintre asociați au răspundere nelimitată pentru datoriile societății, atunci când mai mult de jumătate din capitalul propriu, astfel cum reiese din contabilitatea societății, a dispărut din cauza pierderilor acumulate; (III) atunci când întreprinderea face obiectul unei proceduri colective de insolvență sau îndeplinește criteriile prevăzute de legislația națională pentru inițierea unei proceduri colective de insolvență la cererea creditori lor săi; (IV) atunci când întreprinderea a primit ajutor pentru salvare și nu a rambursat încă împrumutul sau nu a încetat garanția sau a primit ajutoare pentru restructurare și face încă obiectul unui plan de restructurare.
Sectiunea 4. Completarea cererii de finanțare, Anexele obligatorii, pct. 15
3.	”(Pentru proiecte care includ execuția de lucrări de construcții, care se supun autorizării) Documentele cadastrale şi înregistrarea imobilelor în registre (…)	(Pentru proiecte care includ execuția de lucrări de construcții, care se supun autorizării) Documentele cadastrale şi înregistrarea imobilelor în registre (…) Se acceptă înscrierea provizorie în cartea funciară doar a dreptului de proprietate, cu condiția depunerii unui extras de carte funciară cu înscrierea definitivă a dreptului respectiv, cel mai târziu în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la primirea notificării privind demararea etapei precontractuale, în conformitate cu prevederile secțiunii 8.5 ”Etapa precontractuală” din Ghidul general, în caz contrar proiectul fiind respins. Nu se acceptă înscrierea provizorie a celorlalte drepturi reale/ de creanță menționate în cadrul secțiunii 3.2 ”Eligibilitatea solicitantului”, la punctul 7, lit. c) din cadrul prezentului ghid.
Sectiunea 4. Completarea cererii de finanțare, Anexele obligatorii – etapa contractuala, pct. 2
4.	”(Pentru proiecte care includ execuția de lucrări de construcții care se supun autorizării) Extras de carte funciară, emis cu maximum 30 de zile înaintea depunerii”	(Pentru proiecte care includ execuția de lucrări de construcții care se supun autorizării) Extras de carte funciară, emis cu maximum 30 de zile înaintea depunerii. In cazul in care la depunerea cererii de finanțare s-a prezenatnt extras de carte funciară cu inscriere provizorie a dreptului de proprietate, se va prezenta extrasul din care să rezulte inscrierea definitivă a dreptului respectiv. Este obligatorie îndeplinirea condiției privind înscrierea definitivă a dreptului de proprietate și depunerea extraselor de carte funciară aferente cel mai târziu în termenul maxim de 30 de zile lucrătoare de la data primirii notificării privind demararea etapei precontractuale în conformitate cu prevederile secțiunii 8.5 Etapa precontractuală din ghidul general.
Sectiunea 4. Completarea cererii de finanțare, Anexele obligatorii – etapa contractuala, pct. 14
5.	”Declarația privind modificările intervenite în cursul procesului de evaluare și selecție a cererii de finanțare”	Declaraţia reprezentantului legal prin care se certifică faptul că, pe parcursul procesului de evaluare şi selecţie au fost/ nu au fost înregistrate modificări asupra unora sau a tuturor documentelor depuse la cererea de finanţare (acolo unde este cazul). Documentul se depune în etapa precontractuală și nu va face parte din contractul de finanțare.
Sectiunea 5. Procesul de evaluare, selecție și contractare a proiectelor
6.	Baza legală aplicabilă la atribuirea contractelor de achiziție	Completarea cu referința la Ordinul ministrului fondurilor europene nr. 1284/2016 privind aprobarea Procedurii competitive aplicabile solicitanţilor/beneficiarilor privaţi pentru atribuirea contractelor de furnizare, servicii sau lucrări finanţate din fonduri europene
7.	Sintagma ”perioada de valabilitate a contractului”	Înlocuire cu ”perioada de durabilitate a proiectului”
Anexa 1-5-a Plan de afaceri-Macheta
8.	Foaia de lucru 1E – Verificarea încadrării solicitantului în categoria întreprinderilor în dificultate	Revizuirea formulei de calcul din linia 21 a foii de lucru, pentru clarificarea modalității de aplicare și interpretare a încadrării solicitantului în categoria întreprinderilor în dificultate
Anexa 5 la GS – Contract de finantare (model orientativ) – Sectiunea ”Anexa 1 – Conditii specifice” – Art. 2, pct 6 și Art. 3, pct. 1
9.	Sintagma ”perioada de durabilitate a contractului”	Înlocuire cu ”perioada de durabilitate a proiectului”

Celelalte modificări ale ghiduri ale solicitantului aferente apelurilor de de proiecte din cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020 pot fi găsite la www.inforegio.ro.

[1] Sursa: www.inforegio.ro

]]>

Dana MOCANU – Expert accesare fonduri europene AEXA

Editorial Revista AEXA – octombrie 2016

Perfomanța sistemului public și a mediului de afaceri, ca elemente centrale ale dezvoltării unei societăți, necesită în primă instanță existența unei planificări/programări a proiectelor/activităților/obiectivelor acestora pe termen mediu și lung, indiferent de modul de organizare sau de sistemul guvernământ. Nu se poate discuta despre performanța unui sistem într-un cadru legislativ, financiar, etc. fără predictibilitate și coerență. Nu se poate discuta despre eficiență și sustenabilitate raportat la sistemul public și mediul de afaceri în condițiile în care nu se poate previziona evoluția factorilor care au impact asupra acestora. Modificările repetate și redundante ale cadrului legislativ, financiar, etc. pot genera haos și pierderea încrederii populației în sistemul public și mediul de afaceri, ceea ce va avea un impact negativ în plan economic.

În România, existența unui cadru legislativ alambicat, în continuă schimbare – modificări repetate care nu generează efecte pozitive -, facilități acordate mediului de afaceri și apoi retrase nu pot contribui pe de o parte la consolidarea unui mediu de afaceri sănătos și sustenabil, iar pe de altă parte la dezvoltarea antreprenoriatului în România. În acest context, oportunitățile de finanțare din fonduri europene sunt abordate în același mod. În condițiile în care la nivelul statelor membre UE și ale instituțiilor europene, IMM-urile sunt considerate motorul și cheia dezvoltării sustenabile a economiilor statelor membre și a Uniunii Europene și sunt tratate ca atare, în România lucrurile nu se întâmplă astfel.  Astfel, oportunitățile de finanțare dedicate mediului de afaceri și în special IMM-urilor, au fost stabilite fără o raportare pe de o parte la nevoile acestora, iar pe de altă parte la rolul și impactul acestora la nivelul indicatorilor macro-economici. În acest context, s-a stabilit la nivelul instituțiilor publice care gestionează fondurile europene un set de domenii de activitate pentru care se acordă finanțări nerambursabile. În mod logic și raportat la principiile de management/planificare strategică, acestea ar fi trebuit corelate cu obiectivele/prioritățile stabilite în cadrul strategiilor de dezvoltare de la nivelul fiecărui domeniu (competitivitate, educație, sănătate, etc.).  Un exemplu în acest sens este lista de coduri CAEN eligibile pentru finanțările dedicate IMM-urilor – aceasta nu a fost corelată cu strategia națională de competitivitate, ceea ce este cel puțin nefiresc și creează premisele teoriei haosului. Există domenii economice considerate (și tratate ca atare) ca generatoare de valoare adăugată în România? NU. Care sunt primele 3 domenii de activitate considerate ca strategice din punct de vedere al dezvoltării economice a României? Este o întrebare la care nu se poate răspunde, nici de către noi – cetățenii și nici de către factorii de decizie. Această stare de lucruri are un impact negativ nu numai asupra mediului de afaceri, dar și asupra sistemului public însuși, care ar trebui să asigure stabilitate, coerență și dezvoltare economică.

În același timp, oportunitățile de finanțare dedicate autorităților publice au avut același parcurs în faza de programare. Astfel, definirea tipurilor de investiții și condițiilor de eligibilitate ce vor fi finanțate din fonduri europene nu s-a realizat pe baza unei analize profunde a nevoilor de finanțare de la nivel local, în condițiile în care în cuprinsul cererii de finanțare se solicită ca beneficiarul să descrie nevoia căreia i se adresează proiectul. Situație care a condus la definirea unor activități eligibile și condiții de eligibilitate care nu sunt relevante pentru potențialii beneficiari, ceea ce a determinat un procent scăzut de proiecte depuse pe liniile de finanțare.

Un alt element important este modalitatea în care se lansează liniile de finanțare de către autoritățile de management. Există periodic, dar inconstant, calendare privind lansarea liniilor de finanțare care de cele mai multe ori nu se respectă. Pregătirea unui proiect implică o perioadă de timp semnificativă pentru analiza criteriilor de eligibilitate, corelarea nevoilor potențialilor beneficiari cu intervențiile finanțate și elaborarea studiilor/analizelor/documentațiilor tehnice. Având în vedere acest aspect precum și faptul că, oportunitățile de finanțare nu se pliază pe nevoile reale existente la nivel local elaborarea unui proiect de către potențialii beneficiari devine un demers nefezabil și ca urmare se poate ajunge în situația în care se renunță, ceea ce are un impact negativ asupra gradului de absorbție al fondurilor europene și asupra dezvoltării locale.

Accesarea fondurilor europene nerambursabile reprezintă o soluție de finanțare pentru dezvoltarea comunităților locale și a mediului de afaceri. Dar, câtă vreme acestea nu sunt programate pe baza unui proces de analiză profundă a nevoilor potențialilor beneficiari și tinând cont de direcțiile/prioritățile de dezvoltare de la nivel național corelate cu cele de la nivelul Uniunii Europene, sintagma ”soluție” este pusă sub semnul întrebării. În condițiile în care scopul general al fondurilor europene nerambursabile este să contribuie la dezvoltarea economică și socială a României, împreună cu fondurile de la bugetul de stat și local, lipsa corelării nevoilor de dezvoltare cu oportunitățile de finanțare generează ineficiență și neîndeplinirea obiectivelor acestora. Managementul unei comunități locale sau a unei companii presupune planificarea resurselor și a activităților/investițiilor pe termen mediu și lung. În acest context, lipsa de predictibilitate a lansărilor oportunităților de finanțare generează presiune asupra comunităților locale și mediului de afaceri, presiune care poate determina frustrare și blocaj.

Având în vedere următoarele considerente:

• existența unui set de nevoi la nivelul comunităților locale și a mediului de afaceri care reclamă fonduri,

• existența unor oportunități de finanțare care pot deveni active oricând (eventual de azi pe mâine),

• existența unor investiții eligibile din cadrul oportunităților de finanțare care nu sunt corelate cu nevoile,

accesarea fondurilor europene se face, în practică, prin mai multe tipuri de ”abordări”:

• în cazul în care nevoile nu sunt conforme cu tipurile de investiții eligibile din cadrul oportunităților de finanțare și lipsa predictibilității lansărilor liniilor de finanțare – abordare de tip ”ajustare” nevoi pentru a fi conforme cu investițiile eligibile din cadrul oportunităților de finanțare,

• în cazul în care nevoile nu sunt conforme cu tipurile de investiții eligibile din cadrul oportunităților de finanțare și lipsa predictibilității lansărilor liniilor de finanțare – abordare de tip ”ignorare” oportunități de finanțare,

• în cazul în care nevoile sunt conforme cu tipurile de investiții eligibile din cadrul oportunităților de finanțare și lipsa predictibilității lansărilor liniilor de finanțare – abordare de tip ”pe repede înainte” cu impact negativ asupra calității proiectelor.

Oricare tip de ”abordare” determină consecințe negative asupra procesului de management al comunităților locale și mediului de afaceri, precum și asupra gestionării fondurilor europene în general.

]]>

Daniel JURJ – Vicepreședinte AEXA

Revista AEXA – octombrie 2016

Legea nr. 98/2016, noua lege a achizițiilor, a apărut ca o necesitate de adaptare a legislației la cele trei teme prioritare asumate prin Comunicarea Comisiei Europene din 3 martie 2010 intitiulată ,,Europa 2020, O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii socialeˮ.

Conform expunerii de motive la proiectul de lege privind achizițiile publice[1], prin acesta se urmărește să se ofere mecanisme privind:

– ,,posibilitatea de a iniția și încuraja în mod transparent și util consultări cu experți independenți, participanți din piață și organizații de profil din domeniu pentru ca autoritățile contractante să aibă acces direct la opiniile de specialitate ale acestora, având ca efect redactarea într-un mod informat și complet a documentației de atribuire, inclusiv elemente ale soluției tehnice optime,

– încurajarea autorităților contractante de a utiliza, cât mai des procedura de negociere competitivă, cu încadrarea în cazurile expres reglementate,

– încurajarea aplicării parteneriatului pentru inovare pentru implementarea obiectivului referitor la cerecetare-inovare, în cazul achizițiilor cu caracter inovator,

– încurajarea achizițiilor publice ecologice,

– încurajarea aplicării procedurilor de atribuire în vederea sprijinirii incluziunii sociale,

– încurajarea autorităților contractante de a fi deschise la aplicarea factorilor de evaluare cu impact social și de mediu pentru a sprijini obiectivele Strategiei Europa 2020 atunci când concep o achiziție publică.”

Printre schimbările preconizate prin noua lege a achizițiiilor se menționează ,,Redefinirea profundă și de esență a procesului de evaluare a ofertelor astfel cum a fost regândit și menționat în Strategia națională privind achizișiile publice, printre care merită menționată deschiderea etapizată a ofertelor, comunicări intermediare ale rezultatului procedurii de atribuire, cât și cointeresarea unor experți care să asiste autoritatea contractantă pe perioada unei proceduri de atribuire.”

Dintre modificările legislative intervenite prin intrarea în vigoare a Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice nu putem să nu observăm o schimbare încă din scopul noii reglementări, față de scopul declarat al vechii reglementări.

Astfel, conform art. 2 alin. (1), scopul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, era structurat pe mai multe paliere, respectiv: promovarea concurenței concurenței între operatorii economici, garantarea tratamentului egal şi nediscriminarea operatorilor economici, asigurarea transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie publică, asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autorităţile contractante.

În schimb, noua lege a achizițiilor publice, Legea nr. 98/2016, are un scop mai bine definit și mai ușor de urmărit, declarat tot la art. 2 alin (1), respectiv asigurarea cadrului legal necesar pentru a realiza achiziţionarea de bunuri, servicii şi lucrări în condiţii de eficienţă economică şi socială.

Constatăm astfel faptul că promovarea concurenței concurenței între operatorii economici, garantarea tratamentului egal şi nediscriminarea operatorilor economici și asigurarea transparenţei, au fost transformate din scop al cadrului legislativ în mijloace de realizare ale scopului.

Astfel, raportat la noul scop al legii achizițiilor publice, obiectivul care trebuie realizat de către specialiștii în achiziții publice îl reprezintă eficienţa economică şi socială.

În vederea stimulării specialiștilor în achiziții publice în atingerea acestui obiectiv, conform Strategiei naționale privind achizițiile publice, aprobată prin H.G. nr. 901/2015, se urmărește asigurarea unui cadru adecvat de formare și instruire, dezvoltarea unui sistem de stimulare bazată pe performanţă stabilită prin efectuarea unei analize cost-beneficiu și se încurajează utilizarea unui furnizor de servicii în domeniul achiziţiilor (public sau privat) pentru contractele a căror complexitate ridică probleme capacităţii profesionale proprii a autorității contractante.

Revenind la aspectul transformării vechilor scopuri în mijloace de atingere a noului scop, acela de a realiza achiziţionarea de bunuri, servicii şi lucrări în condiţii de eficienţă economică şi socială, considerăm relevant exemplul achizițiilor directe realizate prin intermediul catalogului electronic, cu referire la asigurarea transparenței.

Potrivit art. 43 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, aprobate prin H.G. nr. 395/2016: ,,În cazul în care autoritatea contractantă nu identifică în cadrul catalogului electronic produsul, serviciul sau lucrarea care îi poate satisface necesitatea sau constată că preţul postat de operatorii economici pentru obiectul achiziţiei este mai mare decât preţul pieţei sau din motive tehnice imputabile SEAP nu este posibil accesul la catalogul electronic, atunci autoritatea contractantă poate realiza achiziţia de la orice operator economic, elaborând în acest sens o notă justificativă.”

Din analiza textului susmenționat rezultă fără putință de tăgadă faptul că, chiar dacă autoritatea contractantă identifică în cadrul catalogului electronic produsul, serviciul sau lucrarea care îi poate satisface necesitatea, în vederea atigerii obiectivului eficiență, aceasta nu va realiza achiziția prin intermediul catalogului electronic ci va realiza achiziția în mod direct de la operatorii economici care satisfac necesitatea la un preț mai mic decât cel din catalogul electronic.

Așa cum este definită în Strategia națională în domeniul achizițiilor publice, transparența înseamnă aducerea la cunoștința publicului a tuturor informațiilor referitoare la atribuirea contractului de furnizare de produse, servicii și lucrări.

Este adevărat faptul că, achiziția directă prin intermediul catalogului electronic asigură transparența, dar și în cazul achiziției directe de la un anumit operator economic, care satisface necesitatea la un preț inferior celui publicat în catalogul electronic, aceasta se asigură prin transmiterea în SEAP a notificării cu privire la achiziţia directă a cărei valoare depăşeşte 13.000 lei, fără TVA, în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (5) din normele de aplicare a legii privind achizițiile publice. În plus, achiziția directă la un preț inferior celui din catalogul electronic asigură atingerea obiectivului de eficiență economică.

Eficiența economică și socială prin achizițiile publice trebuie să constituie obiectivul fiecărui specialist în achiziții publice. Acest obiectiv trebuie atins cu respectarea principiilor privind nediscriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă, transparenţa, proporţionalitatea și asumarea răspunderii. Totodată, proporțional cu complexitatea contractului ce urmează a fi atribuit, specialiștii din cadrul autorității contractante trebuie să-și evalueze capacitățile și sa colaboreze, dacă este necesar, cu specialiști externi. În opinia noastră, colaborarea cu specialiștii externi reprezintă o oportunitate care trebuie fructificată de către autoritățile contractante, având în vedere atât avantajele pe care le oferă pentru atingerea obiectivului, cât și faptul că aceasta este prevăzută în mod expres de reglementările actuale.

[1] http://www.cdep.ro/proiecte/2016/000/10/8/em18.pdf

]]>

Speţă identificată de Florin IRIMIA – Preşedinte executiv AEXA

Revista AEXA – septembrie 2016

„Articolul 1 alineatul (1), articolul 1 alineatul (3) şi articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări nu se opun unei reglementări naţionale, precum cea în discuţie în litigiul principal, în măsura în care: – reglementarea naţională nu împiedică exercitarea unei căi de atac imediate împotriva actelor pregătitoare care produc efecte juridice negative asupra întreprinderilor; – un motiv de nelegalitate privind actele pregătitoare care nu produc efecte juridice negative asupra întreprinderilor, precum decizia de aprobare a participării unui candidat la o procedură de licitaţie, poate fi invocat în susţinerea unei acţiuni împotriva deciziei finale de atribuire a contractului, luată pe baza actelor pregătitoare respective.” http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=achizi%25C8%259Bii%2Bpublice&docid=183127&pageIndex=0&doclang=RO&mode=req&dir=&occ=first&part=1&cid=757921#ctx1

]]>

Petre TĂNASE – Expert achiziţii publice AEXA

Revista AEXA – septembrie 2016

Odată cu intrarea în vigoare a noilor directive în domeniul achizițiilor publice și, implicit, a legislației prin care acestea au fost implementate la nivel național, legiuitorul a înțeles că procedurile de atribuire trebuie să se deruleze într-o perioadă mult mai scurtă, prin reducerea birocrației, aspect care ar trebui să conducă la simplificarea întregului proces realizat de autoritățile contractate.

Această concluzie nu-mi aparține, ci este rezultatul analizei Strategiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice aprobată prin HG. Nr. 901/2015 al cărei obiectiv general este îmbunătăţirea sistemului de achiziţii publice din România, prin transpunerea noilor directive europene în legislaţia naţională, reformarea cadrului instituţional şi asigurarea.

Pentru a se putea atinge obiectivul general propus, era necesar ca legiuitorul să poată elimina deficiențele constatate pe parcursul celor 10 ani de „ființă” a OUG nr. 34/2006, unele dintre aceste deficiențe fiind evidențiate în chiar cuprinsul Strategiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice.

Astfel, potrivit strategiei, „deficienţele cu care se confruntă autorităţile contractante dau măsura calităţii sistemului de achiziţii publice din România. Nu există capacităţi şi abilităţi tehnice la nivelul autorităţilor contractante în identificarea necesităţii, pregătirea documentaţiei de atribuire, evaluarea ofertelor şi implementarea proiectelor, ceea ce conduce în mod direct la: – contestaţii generate de conţinutul documentaţiei de atribuire şi ulterior de procesul de evaluare; – utilizarea unor elemente de referinţă nepotrivite pentru calcularea valorii estimate; – solicitări de clarificări în perioada de ofertare care conduc la prelungirea termenelor sau la anularea procedurilor; – dificultăţi în timpul evaluării sau lipsa unui element de referinţă adecvat pentru o evaluare corectă; – imposibilitatea ofertanţilor de a pregăti documente adecvate şi de calitate; – descurajarea ofertanţilor serioşi de a participa la proceduri; – întârzieri în implementarea contractelor; – calitate slabă a rezultatelor obţinute din implementarea contractului; – necesitatea de acte adiţionale la contract şi de fonduri suplimentare pentru satisfacerea nevoilor reale ale autorităţii contractante.”

Cel puțin în privința uneia dintre deficiențele procesului de achiziție publică noua legislație nu conține elemente care să conducă la simplificarea procedurilor, ci, dimpotrivă, a complicat și mai mult întregul proces, cu consecința prelungirii termenului de atribuire a contractului.

Și vreau să scot evidență problema contestațiilor cu care se confruntă autoritățile contractante începând cu momenntul publicării documentației de atribuire până la cel al desemnării ofertantului câștigător.

Știm foarte bine că, atât legislația anterioară, cât și cea în vigoare interzic unei autorități contractante să încheie contractul de achiziție publică în situația în care primește o contestație/notificare prealabilă din partea unui ofertant care se consideră vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorităţi contractante sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.

Ca element de noutate, prezentul cadru legal în materia remediilor reglementează inclusiv posibilitatea instanței de judecată de a suspenda procedura de atribuire, în cazuri temeinic justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.

Toate acestea deja reprezentau un impediment pentru autoritatea contractantă (câteodată chiar benefic pentru aceasta, întrucât o protejau, fără voie, de atribuirea nelegală a unui contract).

Deși ne doream cu toții un cadru legislativ care să simplifice procedura de atribuire și, implicit, să reducă partea birocratică, cel puțin două aspecte mi-au atras atenția în mod negativ, întrucât în mod evident conduc la prelungirea termenelor de atribuire a contractului de achiziție publice.

Potrivit art. 65 din HG nr. 395/2016, pe parcursul evaluării ofertelor comisia de evaluare ar trebui să procedeze după cum urmează: – analizează DUAE în vederea stabilirii ofertelor acceptabile; – analizează şi verifică fiecare ofertă atât din punctul de vedere al elementelor tehnice propuse, cât şi din punctul de vedere al aspectelor financiare pe care le implică; – în urma finalizării fiecăreia dintre fazele de verificare de mai sus, comunică fiecărui ofertant ce a fost respins motivele care au stat la baza acestei decizii, iar celorlalţi faptul că se trece la faza următoare de verificare; – în urma finalizării primelor două faze de verificare, să introducă în SEAP rezultatul admis/respins, să comunice motivele de respingere ofertanţilor respinşi, să deschidă în SEAP sesiunea pentru prezentarea documentelor-suport aferente DUAE depuse de ofertantul de pe primul loc, precum şi să acorde un termen de răspuns.

Toate aceste activități vor conduce cu siguranță la prelungirea termenelor procedurii de atribuire, iar uneori chiar la anularea acesteia, în eventualitatea în care ofertanții respinși vor contesta rezultatul fiecăreia dintre fazele de verificare, sens în care obligativitatea transmiterii comunicărilor în cauză face ca scopul strategiei să nu fie atins.

Un alt considerent pentru care consider că scopul strategiei nu este nici pe departe atins, rezultă din modalitatea în care a fost reglementată procedura de contestare în situația în care unul din ofertanții participanți la procedura de atribuire se consideră vătămat de deciziile autorității contractante.

Cu toate că legislația anterioară reglementa cu titlu de recomandare formularea notificării prealabile, noua legislație în domeniul remediilor statuează, sub sancțiunea inadmisibilității contestației, că înainte de a se adresa Consiliului sau instanţei de judecată competente, persoana care se consideră vătămată are obligaţia să notifice autoritatea contractantă cu privire la solicitarea de remediere, în tot sau în parte, a pretinsei încălcări a legislaţiei privind achiziţiile publice.

Făcând un simplu calcul al termenelor prevăzute de Legea nr. 101/2016 în comparație cu termenele din OUG nr. 34/2016, procedurile de atribuire urmează a fi prelungite cu cel puțin 20 de zile, în cazul în care valoarea estimată a contractului este sub pragul prevăzut de lege pentru publicarea unui anunț de participare în JOUE, respectiv cu cel puțin 30 de zile, în cazul în care valoarea estimată este peste pragul prevăzut de lege pentru publicarea unui anunț de participare în JOUE.

Și de această dată, cu toate că intenția legiuitorului a fost în sensul soluționării litigiului pe cale amiabilă, scopul strategiei nu a fost atins.

Nu putem spera decât la faptul că, pe parcursul aplicării actualei legislații în domeniu, legiuitorul, analizând toate aceste observații, va întreprinde demersurile necesare astfel încât scopul strategia să nu rămână doar la nivel de propunere.

]]>

Petre TĂNASE – Expert achiziţii publice AEXA

Revista AEXA – septembrie 2016

În privința anulării procedurii de atribuire, actuala legislație nu a adus modificări substanțiale față de prevederile OUG nr. 34/2016, această măsură reprezentând o situație de excepție, care poate fi dispusă exclusiv în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.

Similar legislaţiei anterioare, autoritatea contractantă are obligaţia de a dispune anularea procedurii de atribuire în situaţia în care încălcări ale prevederilor legale afectează procedura de atribuire sau dacă este imposibilă încheierea contractului.

Dar ce înseamnă că încălcări ale prevederilor legale afectează procedura de atribuire sau dacă este imposibilă încheierea contractului? Lipsa fondurilor necesare derulării contractului ar putea conduce la anularea procedurii de atribuire.

Răspunsul la întrebare nu poate fi decât unul afirmativ, însă anumite mențiuni trebuie evidențiate.

Să presupunem că o autoritate contractantă intenționează să atribuie un contract având ca obiect lucrări de reabilitate drumuri, contract a cărui finanțare este asigurată prin fonduri aferente Programului Național de Dezvoltare Locală, iar contractul de finanțare expiră la 31.12.2016. În acest sens, autoritatea publică un anunț de participare la începutul lunii septembrie 2016, stabilind durata maximă de execuție a lucrărilor de două luni.

Ulterior finalizării etapei de evaluare a ofertelor, rezultatul procedurii este contestat, situație care condces la imposibilitatea semnării contractului și executării lucrărilor până la 31.12.2016. Fiind pusă într-o astfel de situație, autoritatea contractantă decide să anulaze procedura de atribuire în temeiul art. 212 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 98/2016.

Cel puțin două elemente conduc la concluzia că decizia autorității contractante este una netemeinică și nelegală.

Astfel cum a reținut Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor într-o speță similară în care autoritatea contractantă a anulat artificial procedura de atribuire, este criticabil comportamentul adoptat de autoritatea contractantă în măsura în care se ajunge „să se sfideze orice reguli și principii de drept, dar și eforturile și cheltuielile efectuate de operatorii economici cu fundamentarea și elaborarea ofertelorˮ.

Mai mult, potrivit principiului de drept „Nemo auditor propriam turpitudinem allegans”, autoritatea contractantă nu își poate invoca propria culpă izvorâtă din defectuoasa pregătire a procedurii de atribuire, impusă participanților la procedura de achiziție după o perioadă lungă de timp înăuntrul căreia s-au consumat în bună măsură etape importante ale procedurii (elaborarea ofertelor, deschiderea şi evaluarea acestora).

Primul element care evidențiază culpa autorității privește inițierea cu întârziere a procedurii de atribuire. Scopul strategiei de contractare este acela de a stabili, încă de la început, eventualele riscuri pe care autoritatea contractantă le-ar putea identifica pe parcursul derulării procedurii de atribuire. În cazul de mai sus, termenul foarte scurt pentru care era asigurată finanțarea proiectului, coroborat cu perioada relativ redusă atât pentru derularea procedurii, cât și pentru executarea lucrărilor, impunea o analiză adecvată asupra posibilității efective a finalizării proiectului.

Cel de-al doilea element care scoate în evidență culpa autorității contractante privește atitudinea adoptată de către aceasta începând cu momentul în care a luat la cunoștință despre posibilitatea ca proiectul să nu poată fi implementat în termenii stabiliți inițial.

În cazul de mai sus, autoritatea contractantă nu a întreprins niciun demers în sensul de a încerca prelungirea contractului de finanțare, respectiv de a se asigura de obținea finanțării din alte surse.

O astfel de atitudine scoate de sub imperiul caracterului de excepție anularea procedurii de atribuire, întrucât abaterile la care se referă textul de lege nu există în realitate, fiind consecința inactivității autorității contractante.

Chiar dacă există obligația autorității contractante de a verifica, înainte de încheierea contractului, respectarea dispoziţiilor referitoare la angajarea cheltuielilor din bugetele care intră sub incidenţa legislaţiei privind finanţele publice, lipsa fondurilor în acest sens nu poate conduce, automat, la anularea procedurii de atribuire, fără întreprinderea tuturor demersurilor necesare asigurării fondurilor pentru atingerea obiectivelor autorității contractante.

]]>

Ecaterina-Milica DOBROTĂ – Vicepreşedinte AEXA

Revista AEXA – septembrie 2016

Documentul unic de achiziţie european – DUAE (sau DEAU, astfel cum este numit în Regulamentul UE 2016/7 ) a intrat efectiv în procedurile de atribuire a contractelor de achiziție pe la jumătatea lunii iunie 2016, după ce utilizatorii au înțeles, cel puțin parțial, rolul și modalitatea de completare.

Pentru o înțelegere a utilizării DUAE-ului, ANAP a venit în sprijinul participanților la procedura de atribuire și a publicat, în acest sens, un Ghid cu reguli și pași de urmat pentru completare. Iar la 01 septembrie 2016, aceeași instituție a publicat o formă editabilă a formularului standard DUAE și “Notificarea privind utilizarea DUAE în procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică/sectoriale”. Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice aduce clarificări asupra unor aspecte care vizează utilizarea de către autoritățile/entitățile contractante și respectiv prezentarea de către ofertanţi/candidaţi a DUAE în procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică/sectoriale, în scopul aplicării corespunzătoare a legislației în domeniul achizițiilor publice.

Încă de la primele utilizări și aplicări ale DUAE au apărut întrebările și problemele pe acest subiect, o parte dintre acestea fiind redate în continuare.

1. Imposibilitatea vizualizării cerințelor de calificare privind capacitatea de exercitare a activităţii profesionale, situaţia economică şi financiară, capacitatea tehnică şi profesională.

Cauza o constituie bifarea în DUAE, de către autoritatea contractantă, a opțiunii de la Partea IV: Criterii de selecție/ Secțiunii α: Indicație globală pentru toate criteriile de selecție. O astfel de marcare nu va mai permite bifarea cerințelor de la secțiunile următoare, implicit nici operatorii nu au posibilitatea de a le completa. Bifarea se realizează doar dacă autoritatea dorește ca operatorii economici să declare, sub forma unei informații generale, că îndeplinesc toate cerințele din anunțul de participare. Așadar, dacă autoritatea contractantă nu dorește ca operatorul să prezinte doar o declarație, fără indicarea valorilor privind cerințele de calificate, nu trebuie bifată rubrica „În ceea ce privește criteriile de selecție, autoritatea contractantă cere operatorului economic să declare că Acesta îndeplinește toate criteriile de selecție impuse indicate în anunțul relevant sau în documentele achiziției menționate în anunț.”

2. În DUAE a fost bifată eronat/în plus o cerință

Prin fișa de date achiziției/anunțul de participare, de exemplu, nu s-a solicitat îndeplinirea cerinței privind cifra de afaceri. Însă, în DUAE, autoritatea contractantă a marcat și rubrica Cifră de afaceri medie anuală.

Conform art. 20 alin. (7) din HG nr. 395/2016: „În cazul în care există discrepanţe între informaţiile prevăzute în DUAE şi cele prevăzute în fişa de date, prevalează informaţiile din fişa de date, DUAE urmând a fi revizuit corespunzător.”

Dată fiind diferența dintre fișa de date achiziției și DUAE, operatorul nu trebuie să trebuie să completeze rubrica cifrei de afaceri din acest document.

Însă autoritatea contractantă are obligația de a revizui DUAE. Dacă serviciul dedicat DUAE , pus la dispozitie de Comisia Europenă, nu permite corectarea/revizuirea electronică a DUAE (de exemplu, nu funcționează la data când trebuie modificat DUAE), o soluție ar fi crearea unui nou DUAE (rev) în format editabil (formular publicat de ANAP, la 01 septembrie 2016) și atașarea lui în SEAP, la secțiunea Documente și clarificări. Totodată, autoritatea contractantă ar trebui să includă și o clarificare de înștiințare a completării și depunerii doar a DUAE rev, fără a se lua în considerare DUAE inițial.

Existând un formular revizuit – DUAE rev, operatorul are obligația completării și depunerii variantei noi.

3. O cerință din fișa de date trebuie eliminată și trebuie corectat DUAE

Exemplu: la o procedură simplificată s-au impus prin fișa de date/anunțul de participare, de exemplu, cerințe privind specialiștii. În conformitare cu dispozițiile art. 113 alin. (11) din Legea nr. 98/2016 se pot solicita doar cerințe de calificare privind motivele de excludere, capacitatea de exercitare a activităţii profesionale și experienţa similară. Autoritatea contractantă trebuie să elimine din anunțul de participare solicitarea privind specialiștii, publicând o erată și un DUAE revizuit.

4. Ofertantul nu a încărcat DUAE în varianta xml, doar în format pdf-cu semnătură electronică.

Comisia de evaluare trebuie să accepte formularul pdf cu semnătură electronică sau să-l respingă pentru că ofertantul nu a respectat indicația din Ghidul de utilizare DUAE, dedusă din instrucțiunea pentru autoritatea contractantă: „Formularele DUAE, completate de către operatorii economici participanti la procedurile de atribuire (în functie de calitatea pe care o au în respectiva procedură – candidat, ofertant, terț susținător, subcontractant) și încărcate în SEAP în format ”.xml”, împreună cu oferta depusă (semnate cu semnatura electronică) pot fi vizualizate, după salvarea acestora pe calculatorul/terminalul propriu.”?

O respingere nu este întemeiată, întrucât DUAE, așa cum a fost instituit de Directiva 2014/24 și transpus în legislația națională, având rolul unei declarații pe propria răspundere, operatorul economic face dovada îndeplinirii cerințelor de calificare.

Faptul că DUAE a fost depus în pdf și nu sub forma xml, nu împiedică autoritatea contractantă de a-și extrage informațiile necesare din pdf. Dacă ar fi fost doar în xml, comisia de evaluare ar fi importat DUAE-ul operatorului, obținând, în final, tot un pdf. Quod erat demonstrandum!

Singurele motive de respingere ale DUAE, referitor la forma și nu la conținutul acestuia, sunt cele privind nedepunerea electronică (s-a încărcat prin mijloace electronice) și cel legat de inexistența semnăturii electronice- art. 137 alin. (2) lit. j) din HG nr. 395/2016: „[…] oferta este considerată inacceptabilă în următoarele situaţii […] oferta şi documentele care o însoţesc nu sunt semnate cu semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat, eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat”;

5. Trebuie considerată drept neconcordanță între fișa de date și DUAE dacă prin fișă operatorul este obligat să nu se neîncadreze în situațiile de la art. 164, 165, 167 din Legea nr. 98/2016 iar prin DUAE să nu se încadreze în prevederile art. 57 din Directiva 2014/24?

Diferențele dintre numerele articolelor dar și a actelor normative înscrise în fișa de date/anunț de participare și DUAE/DEAU au determinat unii operatorii economici să notifice autoritatea contractantă asupra neconcordanțelor între aceste documente.

Indiferent de numerotarea prevederilor, motivele de excludere sunt aceleași. Prin urmare, pentru a fi admis, operatorul nu trebuie să se afle în niciuna dintre situațiile de respingere de la art. 164, 165, 167 din Legea nr.98/2016, bifând în acest sens în DUAE că nu se încadrează în prevederile art. 57 din Directiva 2014/24.

6. Dacă la licitația deschisă a fost depusă o singură ofertă care nu are DUAE cu semnătură electronică, oferta se respinge, iar procedura se anulează?

Prevederile art. 137 alin. (2) lit. j) din HG nr. 395/2016, sunt foarte clare, oferta devenind inacceptabilă dacă DUAE nu e semnat electronic. În temeiul art. 212 alin. (1) din Legea nr. 98/2016: „Autoritatea contractantă are obligaţia de a anula procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică/acordului-cadru în următoarele cazurri: a) dacă nu a fost depusă nicio ofertă/solicitare de participare sau dacă nu a fost depusă nicio ofertă admisibilă”.

Chiar dacă a fost un singur ofertant, cu o propunere tehnică ce îndeplinește cerințele din caietul de sarcini, semnată electronic și un DUAE care dovedește satisfacerea criteriilor de calificare, oferta va fi respinsă pe un motiv formal, de lipsă a semnăturii electronice la DUAE. Iar procedura se va anula.

7. Dacă licitația deschisă a fost anulată din cauza depunerii unei singure oferte inadmisibile – DUAE fără semnătură electronică, autoritatea contractantă poate atribui contractul prin negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare?

În baza art. 104 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 98/2016, autoritatea poate aplica o astfel de negociere doar „dacă în cadrul unei proceduri de licitaţie deschisă ori licitaţie restrânsă organizate pentru achiziţia produselor, serviciilor sau lucrărilor respective nu a fost depusă nicio ofertă/solicitare de participare sau au fost depuse numai oferte/solicitări de participare neconforme, cu condiţia să nu se modifice în mod substanţial condiţiile iniţiale ale achiziţiei şi, la solicitarea Comisiei Europene, să fie transmis acesteia un raport”.

Așadar, dacă oferta a fost declarată inacceptabilă, nu se poate aplica art. 104 alin. (1) lit. a) din lege.

Deși pe piață nu au fost alți operatori interesați, autoritatea contractantă trebuie să reia procedura, alocând, din nou, cel puțin 45 de zile pentru un nou termen de depunere (10 zile de verificare ANAP și cel puțin 35 pentru depunere oferte).

Acestea sunt doar o parte dintre problemele sesizate referitor la DUAE, practica urmând a dezvălui și alte situații/ spețe.

]]>

Mircea CÂRLAN – Expert AEXA

Revista AEXA – septembrie 2016

Prealabil inițierii procedurilor de atribuire ale căror valoare estimată depășește pragurile prevăzute de lege , autoritățile contractante, indiferent de natura acestora, sunt obligate să întocmească un document cadru ce include toate elementele care necesită a fi justificate pentru fundamentarea derulării unei proceduri de atribuire și a contractului de achiziție publică. Astfel, se conturează acel document cu caracter sintetic și complex denumit strategia de contractare ale cărei caracteristici le expunem în continuare. Temeiul inițierii procedurilor este unul care diferă de la caz la caz, în funcție de specificitatea naturii contractului a cărui atribuire se urmărește a fi realizată. În noul context legal din materia achizițiilor publice, accentul s-a axat pe obligarea autorităților contractante să vizualizeze cât mai detaliat necesitatea de interes general pe care trebuie să o satisfacă, fi aceasta de nivel național, teritorial-județean sau local. Mai mult decât atât, autoritățile contractante sunt obligate să expună în mod concret pe ce resurse se bazează acestea atât pentru realizarea procedurii de atribuire cât și pentru implementarea viitorului contract, fie acesta de servicii, bunuri sau lucrări. Prin aceste puncte, legiuitorul a urmărit să dea eficiență principiului asumării răspunderii atât din punct de vedere al capacității de contractare a autorității contractante, cât și din punct de vedere al capacității de implementare a contractului de achiziție. Lipsa acestor resurse poate fi constatată de către Agenția Națională a Achizițiilor Publice (A.N.A.P.) care analizează strategia de contractare ca parte a documentației de atribuire ce urmează a fi atașată anunțului de participare sau a celui de intenție valabil în mod continuu. Rolul de prevenție în asigurarea fluidizării derulării procedurilor al A.N.A.P. este deosebit de important, fiind preîntâmpinate situațiile care pot genera efecte negative asupra bugetului de stat prin nașterea situațiilor litigioase având ca obiect solicitarea daunelor-interese. Toate aceste elemente sunt regăsite în cadrul strategiei de contractare, redându-se o imagine fidelă asupra contextului în care autoritatea contractantă intenționează să aplice etapele procedurilor de achiziție publică. Putem considera faptul că rolul instituirii strategiei de contractare a fost acela de a înlocui acea duzină de note justificative care varia din punct de vedere al formei și conținutului de la o autoritate contractantă la alta. Problema se pune pentru atribuirea contractelor de achiziție publică cu valoarea estimată sub pragul de aplicare a procedurilor de atribuire prevăzute la art. 7 alin. (5) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, respectiv în cazul procedurii simplificate și al procedurilor pentru achiziția de servicii sociale și alte servicii specifice. În cazul acestor din urmă proceduri aplicabile sub pragurile valorice, legiuitorul nu a prevăzut obligativitatea elaborării strategiei de contractare, fapt ce presupune că justificarea elementelor necesare inițierii și derulării acestora se va face de fiecare autoritate contractantă potrivit propriilor sale cutume. Astfel, fie că se solicită îndeplinirea unor elemente de capacitate economică și tehnică, fie că autoritatea optează doar pentru ca operatorul economic să nu se încadreze în motivele de excludere, aceste decizii trebuie să fie motivate. Mai mult, considerăm că procedurile cu valoare estimată sub pragurile prevăzute de lege trebuie să conțină un criteriu de atribuire, respectiv, cel mai bun raport calitate-preț, prețul cel mai scăzut, cel mai bun raport calitate-cost, respectiv costul cel mai scăzut, aspect care nu trebuie doar justificat, ci și argumentat corespunzător. Prin urmare, deși legea tace, considerăm necesară clarificarea ansamblului de documente necesar a fi elaborate și în cazul achizițiilor publice având valoarea estimată sub pragul stabilit la art. 7 din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice. Până la acel moment, recomandăm menținerea notelor justificative din vechea reglementare care să probeze și să argumenteze elementele esențiale ale procedurilor de atribuire.

]]>