Articol publicat în Revista de achiziţii publice- noiembrie 2011
Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica criterii de calificare şi selecţie referitoare la situaţia personală a candidatului sau ofertantului.
În cazul în care autoritatea contractantă solicită demonstrarea unui criteriu de calificare şi selecţie, atunci aceasta are obligaţia de a indica în documentaţia de atribuire şi informaţiile pe care operatorii economici urmează să le prezinte în acest scop.
Demonstrarea situaţiei economice şi financiare se realizează, după caz, prin prezentarea unuia sau mai multor documente relevante, cum ar fi:
a) declaraţii bancare corespunzătoare sau alte dovezi privind asigurarea riscului profesional;
b) bilanţul contabil sau extrase de bilanţ, dacă publicarea acestor bilanţuri este prevăzută de legislaţia ţării în care este stabilit ofertantul/candidatul;
c) declaraţii privind cifra de afaceri globală sau, dacă este cazul, privind cifra de afaceri în domeniul de activitate aferent obiectului contractului într-o perioadă anterioară, care vizează activitatea din cel mult ultimii trei ani.
Tot mai des, multe autorităţi contractante consideră a fi relevantă în demonstrarea situaţiei economice şi financiare solicitarea prezentării unui anumit nivel al lichidităţii, de aproximativ 100%.
Prin impunerea unei asemenea cerinţe se ridică mai multe probleme.
-
Este relevantă sau nu această cerinţă pentru analizarea situaţiei economico-financiară a unui operator economic?
-
Ce documente trebuie solicitate operatorilor economici pentru dovedirea îndeplinirii cerinţei?
-
În cazul unei asocieri, lichiditatea se poate obţine prin cumularea indicatorilor asociaţilor?
Pentru a răspunde întrebărilor de mai sus, vom analiza mai întâi defininţia lichidităţii, implicit rolul acestui indicator economic.
După unii autori, lichiditatea reprezintă:
– capacitatea unui operator economic de a-şi plăti obligaţiile faţă de terţi la scadenţă;
– totalitatea banilor de care dispune o societate pentru a face plăţile la termen;
– un indicator ce oferă garanţia acoperirii datoriilor curente din activele curente.
OMFP nr.3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, prezintă doi indicatori ai lichidităţii:
a) indicatorul lichidităţii curente
Indicatorul capitalului circulant = Active curente
Datorii curente
– valoarea recomandată acceptabilă – în jurul valorii de 2;
– oferă garanţia acoperirii datoriilor curente din activele curente.
b) indicatorul lichidităţii imediate
Indicatorul test acid = Active curente – Stocuri
Datorii curente
Autorităţile contractante, adesea solicită în Fişa de date indicatorul lichidităţii curente, denumindu-l generic „lichiditate”, calculat ca raport între Active curente şi Datoriile curente.
1. Este relevantă sau nu această cerinţă pentru analizarea situaţiei economico-financiară a unui operator economic?
Lichiditatea, prezentată independent de alţi indicatori economici, ori alte date contabile, poate ascunde uneori probleme grave ale unui operator economic.
Chiar şi un indicator de lichiditate destul de mare- apropiat de 2 (200%), poate pune autoritatea contractantă în situaţia de a selecta un ofertant ce se confruntă cu un risc de lichiditate ridicat (numit şi risc de finanţare): riscul ca o entitate sa întâlnească dificultăţi în procurarea fondurilor necesare pentru îndeplinirea angajamentelor aferente instrumentelor financiare. Riscul de lichiditate poate rezulta din incapacitatea de a vinde repede un activ financiar la o valoare apropiata de valoarea sa justa.
Un agent economic poate dispune de un volum mai mare de active decât valoarea totală a obligaţiilor sale faţă de terţi, dar să fie totuşi insolvabil dacă nu reuşeşte să transforme unele active în bani, pentru a-şi onora obligaţiile.
De aceea, recomand ca cerinţa de lichiditatea să fie însoţită de un anumit nivel al solvabilităţii sau de prezentarea unui cash-flow motivat, dar cu respectarea prevederilor art. 9 din HG nr.925/2006.
De asemenea, recomand ca impunerea unui anumit nivel al lichidităţii să fie corelată cu clauzele contractuale referitoare la termenele de plată a facturilor.
În practică, se întâlnesc motivări ale solicitării unui anumit nivel al lichidităţii, cum ar fi următoarea: “Ţinând cont de situaţia financiară a economiei naţionale şi judeţene, autoritatea contractantă anticipează că, prin excepţie, să nu poată achita lunar contravaloarea furnizării produselor/ serviciilor prestate/ lucrărilor executate. În aceste condiţii vor putea exista situaţii de excepţie în care plata să depăşească 60 de zile de la efectuarea acestora, situaţii în care, contractantul trebuie să deţină capacitatea financiară pentru furnizarea produselor/ prestarea serviciilor/ executarea lucrărilor. Din acest motiv, pentru calificare ofertantul trebuie să aibe capacitatea de plată a scadenţelor pe termen scurt, calculată şi dovedită astfel: rata lichidităţii sa fie de minim 0,99 unde, unde rata lichidităţii = activele circulante∕datorii curente.”
2. Ce documente trebuie solicitate operatorilor economici pentru dovedirea îndeplinirii cerinţe?
Rata lichidităţii fiind un raport între Active curente/ Datorii curente, valoarea indicatorului se va calcula pe baza datelor din bilanţul contabil.
Autoritatea contractantă poate solicita:
– înscrierea lichidităţii de către ofertant într-un formular predefinit în documentaţia de atribuire;
– copii ale bilanţurilor contabile, aferente anilor pentru care se doreşte calcularea lichidităţii.
3. În cazul unei asocieri, lichiditatea se poate obţine prin cumularea indicatorilor asociaţilor?
Întradevăr, legiuitorul a permis ca atunci când un grup de operatori economici depune oferta/candidatura comună, situaţia economică şi financiară se demonstrează prin luarea în considerare a resurselor tuturor membrilor grupului.
După cum am demostrat mai sus, lichiditatea este un indicator, obţinut prin raportarea unor resurse (activele circulante) şi a unor datorii curente. Deci nu este o resursă – rezultat al unei acţiuni directe, cum ar fi cifra de afaceri, obţinută prin cumul de venituri.
Raţiunea luării în considerare a resurselor tuturor membrilor grupului rezidă din capacitatea de executare a viitorului contract de către o asociere, prin utilizarea tuturor resurselor unui grup.
Dar cum lichiditatea nu este o resursă, nu se poate pune în comun în cadrul unei asocieri, deci nu se pot cumula indicatorii, în vederea îndeplinirii cerinţei de calificare.
Un alt contraargument al necumulării indicatorilor individuali, rezidă din logica economică a asocierii.
Această asociere ar trebui să funcţioneze ca un grup ce îşi pune în comun toate resursele, atât obligaţiile cât şi datoriile. Acţiune similară unei fuziuni.
În cazul asocierii/fuziunii dintre doi operatori economici, aceaştia vor pune în comun toate activele, respectiv pasivele fiecărei entităţi. Se vor cumula:
– activele circulante de care dispune asocierea: AC1+AC2;
– datoriile curente ale asocierii: DC1+DC2.
Prin asociere/fuziune rezultă un nou bilanţ, cu elementele puse în comun.
În aceste condiţii, lichiditatea asocierii va fi:
L asociere= (AC1+AC2)
(DC1+DC2)
Doar în acest mod se poate calcula corect lichiditatea unei asocierii.
Logica economică a “punerii în comun” a lichidităţii unei asocierii ar trebui să se bazeze pe următorul principiu: ce active deţine fiecare membru al asociaţiei, astfel încât să fie posibilă plata la timp datoriile asocierii?
Însă, dacă aplicăm strict prevederea legală a “cumulării” lichidităţilor şi regula algebrică a adunării fracţiilor se obţine:
L cumulată= L1+L2 = AC1 + AC2 = (AC1*DC2+AC2*DC1)
DC1 DC2 (DC1*DC2)
Matematic, se observă că lichiditatea asocierii este diferită de lichiditatea cumulată.
L asociere ≠ L cumulată
(AC1+AC2) ≠ (AC1*DC2+AC2*DC1)
(DC1+DC2) DC1*DC2
Mai mult decât atât, o adunare pur matematică a cel puţin două lichidităţi L1 şi L2, aşa cum prevede OUG nr.34/2006, prin luarea în considerare a resurselor tuturor membrilor grupului, ar induce în eroare autoritatea contractantă.
Spre exemplu: L1= 75% şi L2= 83%.
Cerinţa de calificare impune o lichiditate de cel puţin 99%.
Cele două lichidităţi fiind foarte departe de 200%, ar putea ascunde probleme de transformare a activelor în lichidităţi, în vederea achitării datoriilor curente.
Prin cumulare se obţine L1+ L2 = 158%. Cerinţă îndeplinită, la prima impresie.
În acest exemplu, o adunare pur matematică L1+L2, s-ar traduce prin următoarele: “întrucât legea ne permite, noi, asociaţii, punem în comun propriile probleme economice, imposibilitatea noastră de a ne acoperi datoriile curente, pentru a induce o falsă imagine de prosperitate.”
Dar nu acesta este scopul urmărit de o autoritate contractantă: de a contracta cu operatorii economici ce nu fac faţă nici macăr unor datorii pe termen scurt.
În acest caz, mai are logică o cumulare a lichidităţilor?
Totuşi, există autorităţi contractante care au introdus ex officio o asemenea precizare „cumulare a lichidităţilor”. De asemenea, există decizii ale diverselor instanţe de judecată ce consideră îndeplinită cerinţa prin cumularea lichidităţilor membrilor unui grup.
În analizarea lichidităţii unui grup ar trebui să se aplice un principiu de bază din directivele europene referitoare la elaborarea situaţiilor financiare: „prevalenţa economicului asupra juridicului”. Ar trebui să primeze consecinţa economică a valorii indicatorului lichiditate în detrimentul aplicării stricto senso a unei prevederi din OUG nr.34/2006, ce ar dezavantaja autoritatea economică.
Pentru evitarea repetării cazului extrem de mai sus, Ordinul ANRMAP nr.509/2011 aduce clarificări, fiind menţionată în Anexa nr.2 obligaţia îndeplinirii cerinţei de lichiditate de către fiecare asociat.
Specialist achizitii
Milica Ecaterina Dobrotă
]]>
