Florin IRIMIA – Preşeinte executiv AEXA
Revista AEXA – iulie-august 2016
Am fi preferat ca acest număr al Revistei AEXA să debuteze pe un ton mai optimist în contextul în care suntem într-o perioadă de vacanță caracterizată prin relaxare și sentimente de bucurie și speranță. Din păcate, rezultatele reformei achizițiilor publice determină, în mod inerent, o atitudine de dezamăgire și revoltă. Cu riscul de a repeta idei deja exprimate, arătăm că încrederea în capacitatea Statutului Român de a realiza o reformă reală în acest domeniu cheie al economiei naționale a fost drastic afectată de deficiențele evidente de implementare a Strategiei naționale în achizițiile publice. Nu mai reluăm discuția despre întârzieri, despre ezitări, contradicții, informare și comunicare insuficientă sau inadecvată în procesul de transpunere a directivelor. Propun să dezvăluim obiectiv ce s-a întâmplat concret în practică în cele aproximativ două luni de aplicare a noii legislații a achizițiilor publice. Și în acest sens, consider că cel mai simplu este să furnizăm exemple ale celor mai dificile probleme întâmpinate de cei care participă la procedurile de atribuire a contractelor:
1. Achiziția directă este, de departe, exemplul cel mai relevant al lipsei de experiență practică a celor care au redactat normele de aplicare a legilor nr. 98/2016 și 99/2016. Având în vedere că subiectul va fi tratat în detaliu în cadrul Revistei, ne limităm să spunem că achizițiile așa-zis directe nu sunt și nu vor fi nici transparente și nici eficiente în condițiile în care se impune utilizarea instrumentului toatl inadecvat al cataloagelor electronice create artificial și impropriu în SEAP de către operatorii economici avizați. Și, ca să păstrăm abordarea bazată pe exemple, vă relatăm că un administrator de imobil ce aparține unei autorități publice ne-a dezvăluit că preferă să achiziționeze consumabilele necesare funcționării respectivei clădiri din salariul propriu chiar în condițiile în care acesta nu este generos. Și vă asigurăm că exemplul nu este singular. Iar unele autorități contractante ne-au relatatat că au fost necesare câteva zile de muncă în echipă pentru achiziția directă a unui aparat de aer condiționat care ar fi putut fi cumpărat la cel mai bun raport preț-calitate prin câteva «click-uri» pe ecranul calculatorului.
2. Au fost inițiate proceduri simplificate fără ca autoritatea contractantă să genereze și să permită completarea de către ofertanți a Documentului Unic de Achiziție European (DUAE) absolut obligatoriu pentru evaluarea preliminară a eligibilității operatorilor economici. Nu mai vorbim de faptul că încă mai există atât autorități contractante cât și operatori economici care nu cunsoc suficient de bine cum se completează DUAE, fapt care va genera cu siguranță multe măsuri de anulare a procedurilor de atribuire. Situația este generată în primul rând de insuficienta informare de către ANAP care nici la acest moment nu a postat pe site-ul propriu Regulamentul european nr. 7/2016 de stabilire a formatului standard al DUAE .
3. Deși întocmirea strategiei de contractare poate reprezenta un instrument de management util achizitorilor pentru atribuirea contractelor complexe, insuficienta explicare a rolului său și generalizarea sa la toate contractele care depășesc pragul de achiziție directă va determina banalizarea și transformarea acesteia într-un document redactat în mod strict formal, prin utilizarea unor fraze stereotip sau preluate prin metoda copy – paste din exemple de bună practică.
4. În ceea ce privește comunicarea către candidați/ofertanți a rezultatelor parțiale ale procesului de evaluare a ofertelor, contradicția flagrantă între dreptul pe care îl conferă legea (art. 214 alin. (2) din Legea nr. 98/2016) și obligația care reiese din normele de aplicare (art. 65 alin. (3) din HG nr. 395/2016) este de natură a pune în dificultate comisiile de evaluare. Le recomandăm să aplice cu prioritate legea care prevalează față de normele metodologice.
5. O altă necorelare la fel de vizibilă între normele de aplicare (art. 17 alin. (1) lit. a) din HG nr. 394/2016) și lege (art. 18 alin. (3) din Legea nr. 98/2016) cu impact asupra modalității de estimare a valorii contractelor de furnizare se referă la definiția produselor similare care, conform Directivei 2014/24/UE (și legii naționale de transpunere), trebuie să îndeplinească cumulativ (iar nu alternativ cum prevăd normele de aplicare a legii), următoarele condiții:
a) sunt destinate unor utilizări identice sau similare și b) fac parte din gama normală de produse care sunt furnizate/comercializate de către operatori economici cu activitate constantă în sectorul respectiv.
6. Dificultăți de interpretare au fost sesizate și cu privire la modalitatea de atribuire a serviciilor sociale și a altor servicii specifice incluse în Anexa 2 atunci când valoarea estimată a acestora se situează sub pragurile prevăzute de directive. Astfel, deși aceste tipuri de servicii ar trebui să fie exceptate de la aplicarea legii în cazul în care valoarea estimată nu depășește suma de 3.334.050 lei (pentru achizițiile publice clasice) iar nu să fie atribuite prin procedura simplificată astfel cum reiese din art. 7 alin. (4) din Legea nr. 98/2016. Din fericire, normele de aplicare (art. 101 din HG nr. 395/2016) adaugă la lege (deși este interzis) și specifică că procedurile simplificate pot fi unele proprii atunci se atribuie serviciile menționate în Anexa 2 la lege.
7. Important de menționat este și faptul că, deși Sistemul Electonic de Achiziții Publice (SEAP) a fost adaptat la majoritatea instrumentelor noi introduse de legislație (spre exemplu, consultarea prealabilă a pieței, procedura simplificată, etc.), sunt în continuare disponibile vechile modele de formulare standard pentru publicarea anunțurilor de publicitate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE). Astfel se încalcă flagrant Regulamentul de punere în aplicare nr. 1986/2015 de stabilire a formularelor standard pentru publicarea anunţurilor în domeniul achiziţiilor publice şi de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 842/2011 , obligatoriu pentru toate procedurile de atribuire inițiate după 18 aprilie 2016 (data limită de transpunere a directivelor europene). Lipsa formularelor standard impuse de respectivul regulament creează riscuri majore de aplicare a unor corecții financiare pentru achizițiile publice finanțate din fonduri europene, fiind astfel expuse la sancțiuni autoritățile contractante care organizează respectivele proceduri de atribuire, fără ca acestea să aibă o culpă.
8. Nu în ultimul rând, merită menționată și lipsa totală de eficiență a sistemului de notificare prealabilă formulării contestațiilor instituit prin Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac. Precum am preconizat și am atenționat prin observațiile scrise transmise către Guvern și Parlament, autoritățile contractante sunt reticente în adoptarea unor măsuri de remediere a actelor emise în derularea procedurilor de atribuire pe baza unor simple sesizări ale operatorilor ecnomici interesați. Astfel, fără ca scopul acestui sistem (evitarea contestațiilor prin medierea diferendelor) să fie atins, se constată o pelungire inutilă a perioadei de soluționare a litigiilor, cu impact negativ asupra atribuirii în condiții de celeritate a contractelor de achiziții publice.
Exemplele de deficiențe ale noii legislații sunt mult mai numeroase decât cele anterior reliefate și, pe măsură ce autoritățile contractante dobândesc curajul de a iniția proceduri de atribuire, se vor descoperi cu siguranță și altele. Se va spune că legea e perfectibilă și nu poate să acopere toate situațiile care apar în practică, explicație adevărată dar care nu scuză lipsa evidentă de simplitate, coerență și eficientă a recentei a actualelor reglementări care necesită deja modificări urgente.
]]>
