Plecam de la o simpla constatare : legea este una si aceeasi, dar ea poate fi interpretata diferit de catre cei care o aplica. Acest adevar este valabil atat pentru legile nationale, cat si pentru cele europene, inclusiv in domeniul achizitiilor publice.
Desi la nivel comunitar s-au instituit reguli unitare in materia procedurilor de atribuire a contractelor de achizitie publica, interpretarea acestora poate fi uneori dificila.
Pentru rezolvarea dificultatilor de interpretare, art. 234 din Tratatul privind Uniunea Europeana insitutie procedura numita « prejudiciala » care permite judecatorului national sa solicite un aviz Curtii de Justitie a Comunitatii Europene (CJCE) atunci cand o chestiune de drept comunitar este ridicata in cursul derulării unui proces, cu privire la:
interpretarea unei reguli de drept comunitar (spre exemplu un articol al tratatului sau al unui regulament european) ;
validitatea sau nevaliditatea unui act comunitar (de exemplu, daca o directivă este conforma tratatelor europene sau principiilor generale ale dreptului comunitar).
Aceasta procedura foarte utila este, din pacate, foarte putin utilizata de catre judecatorii romani. Nu acelasi lucru se poate spune de catre alte instante nationale, care nu ezita sa ceara opinia avizata a CJCE, atunci cand intampina dificultati de intepretare a legislatiei comunitare.
Pentru a demonstra utilitatea « chestiunilor prejudiciale », va prezentam un exemplu relevant recent care a condus la precizarea notiunii de « contract de achizitie publica de lucrari »
Ca urmare a unor cereri de interpretare formulate de catre o curte de apel din Germania, printr-o decizie din 25.03.2010, Curtea de Justitie a Comunitatii Europene a furnizat recent anumite precizari asupra sensului notiunii de « contract de achizitie publica de lucrari ».
In speta, Administratia Federala a Tranzactiior Imobiliare, a dorit sa vanda unul dintre bunurile sale imobiliare numit « cazarma Wittekind ». In octombrie 2005, Consiliul municipal al orasului Wildeshausen a decis, in perspectiva utilizarii in scopuri civile a terenurilor care au apartinut cazarmei, sa intocmeasca un studiu pentru un proiect de dezvoltare urbana.
Printr-o cerere de oferta, Administratia Federala a Tranzactiior Imobiliare a facut cunoscuta intentia sa de a vinde bunul in cauza. Doua societati au prezentat oferte de cumparare si un proiect pentru orasul Wildeshausen. Prin contract autentic, in data de 6 iunie 2007, Administratia Federala a Tranzactiior Imobiliare a vandut terenul uneia dintre cele doua societati. Cealalta societate a formulat o contestatie in fata instantei germane, sustinand ca a avut loc o incalcare a dispozitiilor legale aplicabile in materie de achizitii publice. Desi instanta de fond a respins ca inadmisibila aceasta cerere, in solutionarea apelului s-a considerat ca poate fi admisa contestatia, in conditiile in care societatea careia i s-a vandut bunul, urma sa beneficieze ulterior de atribuirea, prin concesiune, a unui contract de lucrari pentru punerea in opera a proiectului de urbanism prezentat. Inainte de a transa litigiul, aceasta instanta de apel a solicitat opinia Curtii de Justitie a Comunitatii Europene (CJCE) cu privire la anumite aspecte.
Ce semnifica notiunea de « interes economic direct » in procedurile de atribuire a unui contract public de lucrari ?
CJCE a reformulat intrebarile adresate astfel : instanta germana intreaba daca notiunea de « contract public de lucrari » in sensul directivei 2004/18, « implica ca lucrarile care fac obiectul unui contract public sa fie executate in concret pentru autoritatea contractanta si in interesul direct al acesteia sau este suficient ca lucrarile sa conduca la indeplinirea unui interes public, astfel cum este dezvoltarea urbanistica a unui oras ».
Curtea a amintit, in primul rand, ca un contract prin care o persoana publica vinde un teren nu constituie in niciun caz un contract de achizitie publica. Totusi, intrebarea nu vizeaza contractul de vanzare proriu-zis ci relatia intre autoritatea administrativa a orasului, competenta in materie de urbanism, si societatea care a achizitionat terenul. Pentru a determina existenta sau inexistenta unui contract public in speta, CJCE aminteste caracterul oneros al contractelor de achizitie publica, ceea ce implica ca autoritatea publica sa ofere o contraprestatie in schimbul lucrarilor pe care le primeste. Curtea precizeaza ca « o astfel de prestatie, avand in vedere natura sa, precum si obiectivele directivei 2004/18, trebuie sa implice un interes economic direct al autoritatii contractante ».
Acest interes economic exista atunci cand autoritatea contractanta devine proprietar al lucrarilor sau atunci cand dispune de un titlu juridic care ii permite sa beneficieze de lucrarile in cauza.
Interesul exista, de asemenea, atunci cand autoritatea publica poate sa obtina avantaje economice din « utilizarea sau cesiunea viitoare a rezultatului lucrarilor, prin faptul ca participa din punct de vedere financiar la realizarea acestui rezultat al lucrarilor sau prin riscurile pe care si le asuma in caz de esec economic al investitiei in cauza ». Astfel, CJCE considera ca notiunea de « contract public de lucrari », in sensul directivei 2004/18, impune ca lucrarile care fac obiectul achizitiei sa fie executate in interesul economic direct al autoritatii contractante. Ori, in speta, interesul economic direct al autoritatii contractante ar fi reprezentat de exercitarea, de catre autoritatile administrative ale orasului, a competentelor detinute in materie de urbanism.
Un astfel de rationament ar largi prea mult notiunea de « contract public de lucrari » iar CJCE a evitat acest lucru. Astfel, instanta europeana a considerat ca aceasta notiune nu implica ca lucrarile care fac obiectul achizitiei sa fie executate in materialitatea lor de catre autoritatea contractanta, de vreme ce lucrarile sunt executate in interesul direct al acesteia. Totusi, simpla exercitare de catre autoritatile unei oras a competentelor de reglementare in materie de urbanism, asupra unui proiect de constructie de catre o alta persoana, care vizeaza interesul general, nu are ca obiect satisfacerea interesului economic al orasului, in sensul directivei 2004/18/CE.
Cine trebuie sa execute lucrarile ?
Curtea de apel germana a dorit, de asemenea, sa stie daca notiunea de « contract public de lucrari » impune ca cel care a incheiat contractul sa isi asume direct sau indirect obligatia de a realiza lucrarile in cauza si daca orice litigiu referitor la executia lucrarilor poate fi trimis spre solutionare instantelor competente.
Pentru CJCE, prezentarea de catre un operator economic a unei oferte la o procedura de atribuire a unui contract de achizitie publica, il obliga pe acesta sa execute, personal sau prin intermediul unor terti, lucrarile care fac obiectul contractului : de aici decurge interesul, pentru statele nationale, de adoptare a unor dispozitii legale care sa permita autoritatii contractante sa se prevaleze de obligatia asumata de antreprenorul lucrarilor. Mai mult, CJCE adauga ca « nu are importanta daca cel caruia i s-a adjudecat contractul executa prin mijloace proprii sau prin subcontractanti ».
Decizia Curtii a precizat de asemenea si alte aspecte. Art. 1 al directivei 2004/18/CE defineste contractele de achizitii publice de lucrari ca fiind « contracte de achiziţii publice, având ca obiect fie execuţia, fie atât proiectarea, cât şi execuţia unor lucrări referitoare la una dintre activităţile menţionate la anexa I sau a unei lucrări, fie realizarea, prin orice mijloace, a unei lucrări care să răspundă unor necesităţi precizate de autoritatea contractantă ». Pornind de la aceasta definitie, CJCE a considerat ca nu poate reprezenta « o necesitate precizata de catre autoritatea contractanta » simplul fapt ca o autoritate publica examineaza un proiect de constructie si decide asupra acestuia in exercitarea competentelor sale in materie de urbanism.
Desi uneori, limbajul utilizat de catre CJCE este foarte tehnic iar traducerile deciziilor nu sunt foarte exacte, precizarile pe care instanta suprema europeana le furnizeaza pot fi foarte utile in ceea ce priveste interpretarea legislatiei comunitare in materie de achizitii publice. Prin urmare, trebuie constientizat rolul CJCE de unificare a practicii judiciare in acest domeniu, motiv pentru care incurajam instantele nationale sa formuleze cereri de intepretare a directivelor europene ori de cate ori este nevoie.
Un operator economic contesta documentatia de atribuire. Contestatia fiind depusa inainte de modificarea OUG nr. 34/2006, cu o zi inainte de data depunerii ofertelor s-a suspendat procedura de atribuire pana la decizia CNSC. Consiliul respinge ca nefondata contestatia si dispune reluarea procedurii de atribuire.
In aplicarea acestei decizii obligatorii si executorii, in data de 15 martie, autoritatea contractanta anunta tuturor operatorilor economici implicati in procedura de atribuire reluarea acesteia si noua data de depunere a ofertelor de participare. Comunicarea se realizeaza prin fax, pentru fiecare ofertant existand confirmarea transmiterii.
Procedura se continua, se depun ofertele, se dechid, si se procedeaza la evaluarea acestora.
In cursul acestei evaluari, in data de 20 aprilie, ofertantul X care participase initial la procedura dar care nu depusese oferta, transmite catre autoritatea contractanta o adresa prin care solicita sa i se comunice stadiul procedurii de atribuire, aratand ca dupa decizia de la CNSC nu mai stia nimic de procedura. I se raspunde ca, astfel cum i s-a comunicat deja in data de 15 martie, procedura de atribuire fusese reluata, ca se depusesera ofertele si ca se proceda la evaluarea acestora. La acest raspuns, autoritatea contractanta ataseaza si adresa initiala.
Ofertantul X depune contestatie solicitand Consiliului anularea adresei din 15 martie prin care se comunicase reluarea procedurii si a actelor subsecvente precum si fixarea unei noi date de depunere a ofertelor.
Decizia CNSC
Prin decizia pronuntata, in temeiul art. 278 alin. (5) din OUG nr. 34/2006, CNSC a respins contestatia ca tardiva, fara a mai proceda la analiza pe fond a acesteia.
In motivarea acestei solutii, Consiliul a facut aplicarea dispozitiilor art. 256² din OUG nr. 34/2006 (introdus prin OUG nr. 19/2009) potrivi carora se poate formula contestatie in termen de 5 sau 10 zile (in functie de valoarea contractului) de la data luarii la cunostinta de catre contestator a actului atacat.
In speta, avand in vedere valoarea estimata care urma a fi incheiat de catre autoritate contractanta (peste pragurile valorice prevazute la art. 55 alin. (2) din OUG nr. 34/2006), termenul limita de contestatie era de maxim 10 zile de la data luarii la cunostinta.
Ofertantul X contesta adresa din 15 martie prin care i s-a adus la cunostinta reluarea procedurii de atribuire ca urmare a emiterii deciziei CNSC. Adresa contestata a fost transmisa catre aceasta societate prin fax in data emiterii sale. Prin urmare, incepand cu aceasta data a inceput sa curga termenul de 10 zile in care putea fi formulata contestatie.
Consiliul a facut aplicarea dispozitiilor art. 60 din OUG nr. 34/2006 care prevad ca documentele scrise pot fi transmise prin oricare din modalitatile urmatoare: prin posta, prin fax, prin mijloace electronice sau prin orice combinatie a acestora. Autoritatea contractanta are dreptul de a impune in documentatia de atribuire modalitatile de comunicare pe care intentioneaza sa le utilizeze.
In cauza, nu s-a precizat nicio modalitate speciala de transmitere a documentelor. Astfel, a considerat CNSC, comunicarea putea sa se realizeze si prin fax. Mai mult, toate actele procedurii de atribuire au fost transmise catre operatorii economici prin fax. Inclusiv cu societatea contestatoare se purtase toata corespondenta prin fax, fara sa existe niciun incident.
Prin raportul emis de aparatul de fax anexat se realizeaza atat dovada trimiterii cat si dovada receptionarii a adresei din 15 martie prin care s-a anuntat reluarea procedurii de atribuire.
Documentul in cauza a fost transmis la numarul de fax oficial al societatii contestatoare, numar mentionat atat in antetul acestei societati si pe pagina sa de internet.
Contestatia a fost depusa la CNSC in data de 20 aprilie, cu mult mai tarziu decat termenul prevazut de art. 256² din OUG nr. 34/2006. Prin urmare, a apreciat CNSC in mod corect, contestatia formulata era lovita de sanctiunea tardivitatii si se cuvenea a fi respinsa ca atare.
Reluam in acest numar al revistei prezentarea unei spete interesante intalnita in practica, speta referitoare la forma garantiei de participare la procedurile de atribuire a contractelor de achizitie publica.
La sedinta de deschidere a ofertelor, un operator economic a depus o scrisoare de garantie bancara care mentiona o valoare de 50% din cuantumul garantiei de participare stabilit prin documentatia de atribuire. In interiorul ofertei, printre documentele de calificare, ofertantul in cauza a anexat o declaratie pe propria raspundere conform careia se incadreaza in categoria intreprinderilor mici si mijlocii (IMM).
Fara sa procedeze la deschiderea ofertei, comisia de evaluare a considerat ca oferta nu poate fi primita, avand in vedere ca garantia de participare nu a fost insotita de declaratia privind calitatea de IMM.
In procesul verbal al sedintei de deschidere a ofertelor s-a mentionat ca oferta in cauza a fost respinsa pentru lipsa garantiei de participare in cuantumul solicitat prin documentatie.
Aceasta sanctiune aplicata de catre comisia de evaluare a ofertelor este criticabila pentru motivele pe care le vom expune in cele ce urmeaza.
Potrivit dispozitiilor art. 33 alin. (3) din HG nr. 925/2006, «În cadrul şedinţei de deschidere nu este permisă respingerea niciunei oferte, cu excepţia celor care se încadrează într-una dintre următoarele situaţii:
a) au fost depuse după data şi ora-limită de depunere sau la o altă adresă decât cele stabilite în anunţul de participare;
b) nu sunt însoţite de garanţia de participare, în cuantumul, forma şi având perioada de valabilitate solicitate în documentaţia de atribuire».
In completarea acestor prevederi, art. 36 alin. (1) din HG nr. 925/2006 « Oferta este considerată inacceptabilă în următoarele situaţii:
a) se încadrează în categoria celor prevăzute la art. 33 alin. (3); […] ».
Din coroborarea si interpretarea acestor dispozitii legale rezulta ca, in situatia in care se constata ca garantia de participare nu a fost depusa in forma si cuantumul mentionate in documentatia de atribuire, comisia de evaluare are dreptul de a respinge ca inacceptabila oferta aflata in aceasta situatie. Ca o situatie de exceptie, aceasta decizie de respingere poate fi adoptata chiar in cadrul sedintei de deschidere a ofertelor.
In speta, ofertantul a depus garantia de participare in cuantum de 50% din valoarea precizata in fisa de date a achizitiei. Potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 346/2004, « Intreprinderile mici si mijlocii beneficiaza de reduceri cu 50% pentru criteriile legate de cifra de afaceri, de garantia pentru participare si de garantia de buna executie, cerute in achizitiile publice de produse, lucrari si servicii ». In temeiul acestor dispozitii, IMM-urile au dreptul de a depune o garantie de participare in cuantum redus la jumatate din valoarea solicitata de catre autoritatea contractanta. Aceasta facilitate opereaza cu conditia depunerii unei declaratii pe propria raspundere conform careia ofertantul indeplineste conditiile de incadrare in categoria IMM-urilor.
Potrivit HG nr. 925/2006, garantia de participare se prezinta in original, in cuantumul si pentru perioada prevazuta in documentatia de atribuire, cel mai tarziu la data si ora stabilite pentru deschiderea ofertelor (art. 86 din HG nr. 925/2006).
In cazul prezentat, aceste dispozitii au fost interpretate restrictiv de catre comisia de evaluare, in sensul ca nu se poate considera ca valabila garantia de participare in cuantum de 50% decat insotita de declaratia privind calitatea de IMM, declaratie care trebuie prezentata separat de oferta.
Aceasta interpretare denota o rigurozitate excesiva din partea autoritatii contractante, avand in vedere ca nicio dispozitie legala nu impune prezentarea declaratiei privind calitatea de IMM separat de plicul care contine oferta. In speta noastra, desi reprezentantul ofertantului a comunicat comisiei de evaluare a ofertelor ca declaratia in cauza se afla in interiorul ofertei, membrii comisiei au refuzat sa verifice veridicitatea acestor afirmatii.
Consideram ca, autoritatea contractanta avea posibilitatea sa deschida oferta si sa verifice existenta declaratiei in cauza. Chiar si in situatia in care aceasta nu exista, erau incidente dispozitiile art. 78 din HG nr. 925/2006 conform carora comisia de evaluare are obligatia, ca ulterior deschiderii ofertelor, sa stabileasca care sunt clarificarile si completarile formale sau de confirmare necesare pentru evaluarea ofertei.
Astfel cum prevede art. 84 din HG nr. 925/2006, « Garanţia de participare se constituie de către ofertant în scopul de a proteja autoritatea contractantă faţă de riscul unui eventual comportament necorespunzător al acestuia pe întreaga perioadă derulată până la încheierea contractului de achiziţie publică sau a acordului-cadru ». Prin urmare, important pentru autoritatea contractanta este sa se protejeze, in viitor, pe parcursul derularii procedurii de atribuire, impotriva unor riscuri derivate dintr-un posibil comportament inadecvat al ofertantului. Intentia legiuitorului nu a fost nicidecum aceea de a sanctiona faptul ca declaratia de IMM nu se afla in acelasi loc cu garantia de participare, respectiv in exteriorul ofertei de participare. Esential este ca ofertantul sa dovedeasca ca indeplineste conditiile de incadrare in categoria IMM-urilor, fapt care ii permite sa beneficieze de reducerea garantiei de participare. Iar confirmarea statutului de IMM se poate realiza si ulterior depunerii ofertelor, ca urmare a verificarii documentelor de calificare a ofertantului si chiar prin completarea acestora.
Prin urmare, solutia respingerii ofertei in cadrul sedintei de deschidere a ofertelor, fara efectuarea unor verificari privind calitatea de IMM a ofertantului, reprezinta o masura excesiva si formalista care contravine spiritului legislatiei aplicabile in domeniul atribuirii contractelor de achizitie publica.
Curtea de Justitie a Comunitatii Europene (CJCE) s-a pronuntat recent asupra legalitatii utilizarii procedurilor de negociere fara publicitate in Germania. In opinia Comisiei Europene, care a sesizat instanta, autoritatile contractante au utilizat abuziv procedura in cauza.
Decizia CJCE, pronuntata in cauza n° C 275/08 Comisia Europeana c/ Germania, se refera la atribuirea unui contract avand ca obiect un program informatic destinat gestiunii inmatricularii automobilelor, procedura organizata de catre un organism public german. Ca urmare a unei plangeri, in temeiul art. 226 din Tratatul CE, Comisia a informat Republica Federala Germana ca, in opinia sa, incheierea contractului fara organizarea unei proceduri de atribuire la nivel european este contrara art. 6 coroborat cu art. 9 din Directiva 93/36/CEE privind Contractele publice de furnizare echipamente.
In raspuns, statul german a aratat ca procedura in cauza facuse deja obiectul unei contestatii respinse definitiv de catre instantele nationale, motiv pentru care nu se mai justifica demararea de catre Comisia Europeana a unei proceduri de verificare.
Comisia a emis insa un aviz motivat impotriva Germaniei aratand ca litigiul national nu avea acelasi obiect cu procedura de „infringement”, demarata in baza art. 226 din Trataul CE.
Referitor la admisibilitatea procedurii demarate de catre Comisia Europeana, CJCE a invocat jurisprudenta sa constanta conform careia Comisia nu trebuie sa demonstreze un anumit interes pentru a actiona. Aceasta, in interesul general comunitar, are ca misiune sa vegheze din oficiu la aplicarea in Statele membre a legislatiei europene.
Curtea a aratat de asemenea, ca procedurile de recurs nationale sunt diferite fata de procedura de „infringement” atat prin partile in litigiu cat si prin finalitate, prima categorie de proceduri fiind destinate sa protejeze interesele ofertantilor, pe cand cea de-a doua asigura respectarea dreptului comunitar in interes general.
Pe fondul cauzei, CJCE a aratat ca, potrivit directivelor europene, utilizarea proceduriii de negociere fara asigurarea publicitatii, desi este exceptionala, poate fi utilizata in mai multe situatii, in special in cazul in care contractul nu poate sa fie atribuit decat unui anumit operator economic, in situatie de urgenta sau atunci cand nicio oferta corespunzatoare nu a fost depusa initial.
Atunci cand CJCE analizeaza o procedura de atribuire exceptionala, se evoca urmatoarele principii : dispozitiile referitoare la procedurile exceptionale trebuie sa faca obiectul unei interpretari stricte si ii apartine celui care se prevaleaza de asa-zisele derogari sa faca dovada ca anumite circumstante exceptionale justifica utilizarea procedurilor in cauza.
In speta solutionata prin decizia din 15 octombrie 2009, autoritatea contractanta a negociat in mod direct cu un singur prestator de servicii. Republica Federala Germana a invocat ca inlocuirea unui program informatic existent a fost motivata de aparitia unor probleme tehnice si a unor intreruperi totale ale sistemului. De asemenea, s-a sustinut ca numai un anumit program putea sa-l inlocuiasca pe cel existent avand in vedere specificatiile tehnice. Ori, Comisia europeana a aratat ca exista produse concurente susceptibile sa asigure aceleasi functii.
Curtea de Justitie a Comunitatii Europene a constatat ca Republica Federala Germana s-a limitat sa respinga produsul unui operator economic concurent, afirmand ca doar oferta titularului programului deja utilizat corespunde nevoilor sale.
Pentru CJCE, simpla afirmatie conform careia contractul de furnizare nu poate fi atribuit decat unui anume furnizor deoarece concurentul nu ofera un produs care sa satisfaca exigentelor tehnice, nu reprezinta o circumstanta exceptionala care sa justifice utilizarea procedurii de negociere fara publicarea unui anunt. Instanta a stabilit ca autoritatea contractanta in cauza nu a procedat la « cautari serioase », la nivel european, pentru a identifica potentiali concurenti.
Ramane de stabilit ce semnificatie are notiunea de « cautari serioase » invocata de catre instanta. Mai mult, trebuie vazut cum pot fi dovedite aceste cautari, deoarece CJCE isi intemeiaza o parte din motivare pe aceasta notiune.
Mai intai, pare logic sa spunem ca analiza in cauza trebuie sa se raporteze la dimensiunea pietei, dar fara sa se poata fixa un prag de exigenta minimala. In ceea ce priveste sarcina probei, chestiunea este mai delicata : in speta, Curtea nu a trebuit sa se pronunte asupra acestui lucru, astfel ca discutia ramane dechisa.
Republica Federala Germana a invocat de asemenea urgenta deosebita pentru a justifica utilizarea procedurii de negociere fara publicarea unui anunt de participare.
Guvernul german a raspuns Comisiei Europene ca problemele tehnice care afectau programul informatic aflat in curs de utilizare nu puteau fi eliminate rapid, fapt care justifica folosirea unei proceduri urgente.
Totusi, Curtea de Justitie a Comunitatii Europene a amintit conditiile referitoare la urgenta : trebuie sa existe un eveniment imprevizibil, de o urgenta incompatibila cu termenele cerute de celelalte tipuri de proceduri si de o legatura de cauzalitate intre evenimentul imprevizibil si situatia de urgenta rezultata. Curtea a aratat apoi ca defectiunile au aparut incepand cu anul 2005 si ca mai multe luni au trecut intre decizia inlocuirii programului folosit, inceperea negocierilor si incheierea contractului care a avut loc in decembrie 2005.
In aceste circumstante, autoritatea contractanta ar fi putut sa lanseze o cerere de oferte mult mai devreme pentru a rezolva situatia si sa respecte astfel principiul transparentei. Curtea de Justitie a Comunitatii Europene a considerat ca in aceste conditii, autoritatea contractanta nu putea invoca factorul de urgenta.
Curtea a reamintit ca dispozitiile art. 6, alin. 3 din Directiva 93/96 prevad ca, numai in masura in care este strict necesar si exista o urgenta deosebita, autoritatile contractante pot sa incheie un contract de furnizare printr-o negociere fara publicarea unui anunt de participare. In speta, este evidenta nerespectarea acestor prevederi legale comunitare de catre autoritatea contractanta germana.
In fapt, primaria unui mare oras a organizat, in temeiul OUG nr. 34/2006, in calitate de autoritate contractanta, o licitatie deschisa pentru atribuirea unui contract de achizitie publica avand ca obiect lucrari. Aceasta procedura de atribuire a fost initial anulata, fiind reluata ulterior cu anumite modificari in privinta obiectului (care cuprindea lucrari suplimentare) si a valorii estimate (care a fost majorata).
La a doua procedura de atribuire a depus oferta un singur operator economic, care participase si la procedura anulata.
Pe parcursul activitatii de evaluare, urmare a solicitarii de clarificari a autoritatii contractante, unicul ofertant a furnizat justificari cu privire la preturile propuse. Astfel, s-au prezentat ofertele de pret de la funizorii materialelor si echipamentele care vor utilizate in executia viitoarelor lucrari.
Ulterior, prin comunicarea rezultatului procedurii de atribuire, autoritatea contractanta a adus la cunostinta acestui ofertant faptul ca oferta sa a fost declarata neconforma pe motiv ca s-ar fi constatat o crestere nejustificata a valorii ofertei financiare fata de oferta similara depusa la procedura anterioara. Declararea neconformitatii acestei oferte (singura depusa) a atras anularea procedurii de atribuire, in conformitate cu art. 209 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 34/2006.
Urmare a unei contestatii depuse de catre singurul ofertant, acest rezultat al procedurii de atribuire a fost considerata ca fiind nelegala de catre Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor (CNSC). Admitand contestatia, CNSC a considerat ca in mod nejustificat a fost respinsa ca neconforma singura oferta depusa si a decis continuarea procedurii de atribuire prin reevaluarea acestei oferte. In opinia noastra, solutia pronuntata de catre Consiliu este temeinica, avand in vedere argumentele pe care le expunem succint in continuare.
Potrivit dispozitiilor art. 36 alin. (2) lit. c) din HG nr. 925/2006, o oferta este considerata neconforma daca “conţine în cadrul propunerii financiare preţuri care nu sunt rezultatul liberei concurenţe şi care nu pot fi justificate”.
Aceste dispozitii legale, invocate de catre autoritatea contractanta ca motiv al respingerii ofertei depuse nu sunt aplicabile in prezenta speta.
Astfel, pentru a retine caracterul neconform al unei oferte in baza textului de lege sus-citat, trebuie indeplinite cumultiv doua conditii:
– preturile ofertate nu sunt rezultatul liberei concurente;
– preturile un pot fi justificate.
Prin continutul adresei de comunicare a rezultatului procedurii de atribuire, autoritatea contractanta nu a facut dovada indeplinirii acestor doua conditii imperative prevazute de lege. Astfel, nu se motiveaza de ce s-a considerat ca preturile propuse in singura oferta depusa nu ar fi rezultatul liberei concurente. Pentru a se stabili cu precizie eventualul caracter neconcurential al unor preturi, era absolut necesar ca acestea sa fie comparate cu preturi oferite de catre operatori economici concurenti.
Faptul ca a fost depusa o singura oferta la licitatia organizata de primarie nu este un motiv care sa exonereze autoritatea contractanta de obligatia de a verifica in piata preturile propuse pentru produsele care sunt folosite in executia lucrarilor, obiect al viitorului contract. In lipsa unor elemente de comparatie, nu se putea retine in niciun caz faptul ca preturile ofertate de catre unicul ofertant nu ar fi rezultatul liberei concurente.
Mai mult, sustinerile autoritatii contractante conform carora pretul ofertat in cadrul celei de-a doua proceduri de atribuire ar fi superior celui propus in cadrul unei licitatii anterioare, sunt mai mult decat nefondate. Astfel, nu are nicio relevanta pretul ofertat intr-o alta procedura, important fiind ca pretul propus la licitatia in cauza sa fie justificat. Iar acesta, astfel cum am aratat mai sus, a fost justificat de catre ofertant prin prezentarea ofertelor furnizorilor de materiale.
In comunicarea rezultatului procedurii de atribuire, autoritatea contractanta face referire la o licitatie deschisa anterioara, licitatie anulata. Aceasta procedura initiala avea o alta valoare estimata cu mult inferioara procedurii care a fost contestata. Mai mult, obiectul celei de-a doua proceduri este partial diferit, cuprinzand lucrari suplimentare in raport cu prima procedura.
De asemenea, se cuvine mentionat ca propunerea financiara a ofertantului castigator a fost inferioara valorii estimate a viitorului contract de achizitie publica. Prin urmare, autoritatea contractanta nu poate invoca ca pretul ofertat de catre operatorul economic contestator ar fi unul neconcurential, din moment ce ea insasi a estimat costuri similare pentru executia lucrarilor obiect al contractului de achizitie publica.
Avand in vedere argumentele expuse, este evident ca autoritatea contractanta a ales un motiv neinspirat de respingere a singurei oferte depuse la procedura de atribuire, oferta care trebuia declarata castigatoare. Vigilenta ofertantului si decizia corecta pronuntata de catre Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor au salvat insa de la anulare procedura de atribuire, solutie care este in beneficiul autoritatii contractante.
]]>
This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. GDPR PolicyACCEPT
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are as essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
