Avocat Florin IRIMIA
Încrederea manifestată la momentul adoptării noilor directive cu privire la capacitatea țării noastre de a le transpune la termen și în mod conform începuse să se diminueze considerabil la finalul anului trecut, în contextul în care România nu adoptase încă decizii cu privire la modalitatea concretă de lucru în acest proces legislativ complex și îndelungat. Trebuie precizat că alte State membre ale Uniunii Europene au adoptat deja acte normative de transpunere (Marea Britanie) sau au prezentat propuneri de adaptare a legislației interne.
Din fericire, optimismul a revenit parțial în acest început de an. Deși lucrurile nu au evoluat considerabil raportat la finalul anului trecut, s-au realizat totuși demersuri importante în direcția cea bună. Astfel, poate pentru prima dată de la adoptarea de către România a acquis-ului comunitar în materie de achiziții publice, devine vădită intenția Guvernului de a realiza consultări efective cu actorii relevanți în acest domeniu: mediul privat, asociațiile profesionale, societatea civilă. Această tendință s-a manifestat prin consultările inițiate de Cancelaria Primului Ministru pentru elaborarea Strategiei Naționale în domeniul achizițiilor publice și cu privire la opțiunile de transpunere a politicilor din directivele europene.
Inițiativa este binevenită și trebuie continuată în sensul că această consultare nu trebuie să se limiteze la o simplă culegere de opinii ci trebuie să conducă la însușirea și implementarea ideilor pertinente prin introducerea acestora în propunerile de modificări legislative destinate implementării directivelor europene. Din păcate, acest demers de consultare publică care ar trebui să reprezinte o regulă de bază în adoptarea actelor normative intervine cu o întârziere de aproape un an, perioadă în care s-ar fi putut realiza progrese însemnate în procesul de transpunere.
Ar fi fost util să avem la acest început de an o primă formă de propunere legislativă de implementare a directivelor astfel încât să dispunem de o perioadă suficientă de timp pentru discuții și reglaje fine a textelor de lege propuse astfel încât acestea să fie atât conforme cu directivele europene cât și adaptate la specificul național și corelate cu legislația existentă în domenii incidente achizițiilor publice și cu practică judiciară.
Ne păstrăm speranța că întârzierea înregistrată în procesul de implementare va fi recuperată pe parcursul anului 2015 astfel încât să fie respectat termenul alocat pentru transpunere (aprilie 2016). Ceea ce contează cu adevărat este ca această transpunere să fie tratată ca reprezentând o oportunitate rară (o reformă a legislației europene a achizițiilor publice intervine aproximativ din zece în zece ani) pentru reașezarea, pe baze mult mai solide, a întregului sistem de achiziții publice, atât la nivel legislativ dar mai ales la nivel instituțional.
Cu riscul de a repeta ceea ce toți actorii din domeniul achizițiilor publice cunosc deja, problemele majore care trebuie rezolvate cu prilejul modificărilor legislative pentru ca sistemul să fie mai performant decât cel actual sunt următoarele:
-
insuficienta delimitare a atribuțiilor autorităților/instituțiilor implicate în sistemul de achiziții publice;
-
suprapunerea competențelor autorităților/instituțiilor cu rol în reglementarea, monitorizarea, supravegherea și controlul achizițiilor publice;
-
unificarea practicii judiciare în domeniul achizițiilor publice;
-
profesionalizarea personalului din autorităților contractante care participă la atribuirea și derularea contractelor de achiziție publică.
