Category: Articole

Articole scrise de experti in achizitii publice.

Posted on

Materiale prezentate și înregistrări din cadrul Conferintei Internationale de Achizitii Publice – mai 2014

Vă punem la dispoziție materialele prezentate în cadrul Conferinței Internaționale de Achiziții Publice – mai 2014. Drepturile de proprietate intelectuală aparțin în totalitate autorilor.

Înregistrările din cadrul conferinței aparțin SCPA Ceparu și Irimia iar orice preluări sau trimiteri se vor face doar cu acordul nostru expres. Cu speranța că vă vor fi de folos vă dorim o vizionare plăcută:

 Cu deosebita considerație,

Echipa SCPA Ceparu si Irimia

]]>

Posted on

DIRECTIVA 2014/24/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE Principii consolidate. Reguli noi.

Consilier juridic Daniel Jurj

Publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 94 din data de 28 martie 2014, noua directivă privind achizițiile publice urmărește: creșterea eficienției cheltuielilor publice, facilitarea participării întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) la achizițiile publice și acordarea drepturilor achizitorilor să utilizeze mai eficient achizițiile publice în sprijinul unor obiective societale comune.

De asemena Directiva încorporează anumite aspecte ale jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene  în domeniul achizițiilor publice[1].

În ceea ce privește implementarea, statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prevederilor noii directive până la 18 aprilie 2016 (dată la care se abrogă Directiva 2004/18/CE), cu excepția celor privitoare la comunicarea electronică, în cazul organismelor centrale de achiziție pot amâna aplicarea articolului 22 alineatul (1) până la 18 aprilie 2017, iar în cazul celorlalte autorități contractante până la 18 octombrie 2018, cu excepția cazului în care utilizarea mijloacelor electronice este obligatorie.

Textul noii directive subliniază faptul că,organizarea achiziției nu se poate face cu intenția de excludere a achiziției din domeniul de aplicare al prezentei directive sau restrângerea artificială a concurenței. Restrângerea artificială a concurenței apare atunci când organizarea achiziției s-a făcut cu intențiafavorizării sau dezavantajării nejustificate a anumitor operatori economici.

În acest sens, se reiterează faptul că atribuirea contractelor de achiziții publice de către sau în numele autorităților statelor membre trebuie să respecte principiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), mai exact libera circulație a mărfurilor, libertatea de stabilire și libertatea de a furniza servicii, precum și principiile care derivă din acestea, cum ar fi egalitatea de tratament, nediscriminarea, recunoașterea reciprocă, proporționalitatea și transparența.

Dacă în cazul Directivei 2004/18/CE la art. 2 este menționat doar principiul transparenței, la art. 18 din Directiva 2014/24/UE se observă faptul că sunt enumerate toate principiile care derivă din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și principiul respectării în executarea contractelor de achiziții publice a obligațiile aplicabile în domeniul protecției mediului, social și al muncii.

În cele ce urmează subliniem câteva domenii de schimbare identificate în Directiva 2014/24/UE:

1. Eliminarea distincției dintre serviciile din anexa A și anexa B și o abordare nouă și importantă pentru achizițiile publice de servicii sociale, de sănătate și educație.

Astfel, noua directivă se aplică achizițiilor publice de servicii a căror valoare estimată fără TVA este egală sau mai mare decât următoarele praguri:

a. 134.000 EUR pentru contractele de achiziții publice de servicii atribuite de autoritățile guvernamentale centrale și concursurile de proiecte organizate de aceste autorități;

b. 207.000 EUR pentru contractele de achiziții publice de servicii atribuite de autoritățile contractante regionale și locale și concursurile de proiecte organizate de aceste autorități;

c. 750.000 EUR pentru contractele de achiziții publice de servicii pentru servicii sociale și alte servicii specifice enumerate în anexa XIV, cu excepția serviciilor de asigurări sociale obligatorii organizate sub formă de servicii fără caracter economic de interes general, a serviciilor legate de închisori, de securitate publică și de salvare, în măsura în care sunt excluse în temeiul articolului 10 litera (h) și a serviciilor juridice, în măsura în care sunt excluse în temeiul articolului 10 litera (d).

Directiva prevede faptul că statele membre instituie norme naționale pentru atribuirea contractelor de servicii sociale și alte servicii specifice enumerate în anexa XIV a căror valoare este egală cu sau mai mare de pragul de 750.000 EUR fără TVA, în scopul garantării faptului că autoritățile contractante respectă principiul transparenței și al egalității de tratament pentru operatorii economici

Autoritățile contractante pot rezerva dreptul organizațiilor cu misiuni în domeniul serviciilor publice, de a participa la proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice destinate exclusiv serviciilor de sănătate, sociale și culturale. Durata maximă a contractului este de trei ani.

Potrivit articolului 10, directiva nu se aplică contractelor de achiziții publice de servicii care au ca obiect:

a. cumpărarea sau închirierea, prin orice mijloace financiare, de terenuri, clădiri existente sau alte bunuri imobile sau a drepturilor asupra acestora;

b. cumpărarea, dezvoltarea, producția sau coproducția de materiale pentru programe destinate serviciilor media audiovizuale sau serviciilor media de radiodifuziune, atribuite de prestatorii de servicii media audiovizuale sau de radiodifuziune, și nici contractelor pentru spațiu de emisie sau furnizarea de programe atribuite prestatorilor de servicii media audiovizuale sau de radiodifuziune;

c. servicii de arbitraj și de conciliere;

d. servicii juridice;

e. servicii financiare referitoare la emisiunea, vânzarea, achiziționarea sau transferul de valori mobiliare sau alte instrumente financiare, servicii furnizate de băncile centrale și operațiuni efectuate cu Fondul european de stabilitate financiară și cu Mecanismul european de stabilitate;

f. împrumuturi, indiferent dacă sunt sau nu referitoare la emisiunea, vânzarea, achiziționarea sau transferul de valori mobiliare sau de alte instrumente financiare;

g. contracte de muncă;

f) servicii de apărare civilă, protecție civilă și prevenirea pericolelor prestate de organizații sau asociații non-profit, cu excepția serviciilor de ambulanță pentru transportul pacienților;

i. servicii publice de transport de călători feroviar sau cu metroul;

j. servicii de campanie politică atribuite de un partid politic în contextul unei campanii electorale.

2. Exceptări de la aplicarea Directivei în cazul unor contracte de achiziții publice încheiate între entități din sectorul public

Aceste exceptări au fost introduse pentru a realiza un echilibru adecvat între interesul de cooperare între autorități și nevoia de concurență nedenaturată.[2]

Ele vizează contractele de achiziții publice atribuite de o autoritate contractantă, unei persoane juridice de drept privat sau public asupra căreia autoritatea contractantă exercită un control similar celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii precum și contractele care instituie sau pun în aplicare o cooperare între autoritățile contractante participante, cu scopul de a asigura prestarea serviciilor publice în vederea îndeplinirii obiectivelor comune.

3. Comunicarea electronică și utilizarea cataloagelor electronice

Toate comunicările și schimburile de informații în temeiul directivei, în special depunerea ofertelor, trebuie efectuate prin mijloace electronice de comunicare.

În cazul în care se impune utilizarea mijloacelor electronice de comunicare, autoritățile contractante pot solicita ca ofertele să fie prezentate sub formă de catalog electronic sau să includă un catalog electronic. Directiva permite statelor membre ca acestea să impună obligativitatea utilizării cataloagelor electronice în legătură cu anumite tipuri de achiziții.

4. Termene mai scurte și termene stabilite de comun acord între autoritățile contractante și operatorii economici

• procedura deschisă: Termenul minim de primire a ofertelor este de 35 de zile de la data la care s-a trimis anunțul de participare, sau 30 de zile în cazul în care ofertele pot fi depuse prin mijloace electronice. Dacă autoritățile contractante au publicat un anunț de intenție, sau în caz de urgență, termenul minim de primire a ofertelor poate fi redus la 15 zile.

• procedura restrânsă: Termenul minim de primire a cererilor de participare este de 30 de zile de la data trimiterii anunțului de participare sau, dacă se utilizează un anunț de intenție ca mijloc de invitație la procedura concurențială de ofertare, a invitației pentru confirmarea interesului. În caz de urgență, termenul minim de primire a a cererilor de participare poate fi redus la 15 zile.

Termenul minim de primire a ofertelor este de 30 de zile de la data la care s-a trimis invitația de participare la procedura de ofertare. Termenul poate fi redus cu 5 zile în cazul în care autoritatea contractantă acceptă ca ofertele să fie depuse prin mijloace electronice

Dacă autoritățile contractante au publicat un anunț de intenție, sau în caz de urgență, termenul minim de primire a ofertelor poate fi redus la 10 zile.

Statele membre pot prevedea că, toate autoritățile contractante regionale și locale sau anumite categorii specifice ale acestora pot stabili termenul pentru primirea ofertelor de comun acord între autoritatea contractantă și candidații selectați, cu condiția ca toți candidații selectați să aibă la dispoziție același termen pentru pregătirea și depunerea ofertelor. În lipsa unui acord cu privire la termenul pentru primirea ofertelor, termenul este de cel puțin 10 zile de la data la care a fost trimisă invitația de participare la procedura de ofertare.

• procedura de negociere competitivă: Termenul minim de primire a cererilor de participare este de 30 de zile de la data trimiterii anunțului de participare sau, dacă se utilizează un anunț de intenție ca mijloc de invitație la procedura concurențială de ofertare, a invitației pentru confirmarea interesului. Termenul minim de primire a ofertelor inițiale este de 30 de zile de la data la care s-a trimis invitația. De asemenea se aplică reducerile de termene prevăzute la procedura restrânsă și posibilitatea stabilirii de comun acord a termenelor.

• procedura de dialog competitiv : Termenul minim de primire a cererilor de participare este de 30 de zile de la data trimiterii anunțului de participare.

5.Parteneriatul pentru inovare

În cazul parteneriatelor pentru inovare, autoritatea contractantă urmărește achiziționarea unui produs, a unui serviciu inovator sau a unor lucrări inovatoare pentru satisfacerea unei necesități care nu poate fi satisfăcută prin achiziționarea produselor, serviciilor sau lucrărilor deja disponibile pe piață.

Parteneriatul pentru inovare are ca ca scop dezvoltarea unui produs, a unui serviciu inovator sau a unor lucrări inovatoare, precum și achiziția ulterioară a produselor, serviciilor sau lucrărilor care rezultă, cu condiția ca acestea să corespundă nivelurilor de performanță și costurilor maxime convenite între autoritățile contractante și participanți.

 6.Achiziții comune ocazionale

Două sau mai multe autorități contractante pot conveni să efectueze anumite achiziții specifice în comun, acestea fiind responsabile în mod solidar pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive.

7. Achiziții care implică autorități contractante din state membre diferite

Directiva permite: mai multor autorități contractante din state membre diferite să atribuie în comun un contract de achiziție publică, să încheie un acord-cadru sau să administreze un sistem dinamic de achiziții; efectuarea activităților de achiziție centralizate de un organism central de achiziție situat în alt stat membru decât cel al autorității contractante și; efectuarea activităților de achiziție de către o entitate înființată de mai multe autorități contractante din state membre diferite.

8. Consultări preliminare ale pieței

Înainte de a lansa o procedură de achiziție, autoritățile contractante pot desfășura consultări ale pieței în vederea pregătirii achiziției și pentru a informa operatorii economici cu privire la proiectele și cerințele lor în materie de achiziții.

9. Obligativitatea împărțirii pe loturi în cazul anumitor contracte

Statele membre pot stabili norme privind atribuirea contractelor sub formă de loturi separate în temeiul anumitor condiții care urmează să fie specificate în conformitate cu dreptul lor intern.

De asemenea, autoritățile contractante sunt obligate să indice principalele motive care stau la baza deciziei lor de a nu face împărțirea pe loturi, motive care se includ în documentele achiziției sau în raportul individual.

10. Posibilitatea statelor membre de a prevedea excepții de la motivele de excludere obligatorii

Statele membre pot prevedea o derogare de la excluderea obligatorie, în mod excepțional, pentru cerințe imperative de interes public, precum sănătatea publică sau protecția mediului. Derogarea poate fi prevăzută și pentru cazul în care o excludere ar fi în mod evident disproporționată, mai ales atunci când sunt neplătite doar sume minore din impozite sau contribuții la asigurările sociale sau atunci când operatorul economic a fost informat cu privire la suma exactă datorată în urma încălcării obligațiilor sale legate de plata impozitelor sau a contribuțiilor la asigurările sociale într-un moment în care nu a avut posibilitatea să ia măsuri înainte de expirarea termenului pentru solicitarea participării sau, în cazul procedurilor deschise, a termenului pentru depunerea ofertei.

11. Documentul european de achiziție unic (DEAU) și Arhiva de certificate online (e-Certis)

DEAU constă într-o declarație oficială a operatorului economic, potrivit căreia nu se aplică motivul relevant de excludere și/sau este îndeplinit criteriul de selecție relevant, și furnizează informațiile relevante solicitate de către autoritatea contractantă.

DEAU se elaborează pe baza unui formular standard stabilit de Comisie și se eliberează exclusiv în format electronic. Comisia pune la dispoziție în e-Certis toate versiunile lingvistice ale DEAU.

Autoritățile contractante recurg la e-Certis și solicită în principal acele tipuri de certificate sau forme de documente justificative care sunt cuprinse în e-Certis.

 12. Atribuirea contractului pe baza criteriului ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic

Oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic din perspectiva autorității contractante este identificată pe baza prețului sau a costului cu ajutorul unei abordări bazate pe rentabilitate, cum ar fi calcularea costurilor pe ciclu de viață, și poate include cel mai bun raport preț-calitate evaluat pe baza unor criterii care să includă aspecte calitative, de mediu și/sau sociale, legate de obiectul contractului de achiziții publice în cauză.

Statele membre pot prevedea ca autoritățile contractante să nu poată utiliza numai prețul sau costul drept criteriu unic de atribuire sau să nu-și poată restricționa utilizarea la anumite categorii de autorități contractante sau la anumite tipuri de contracte.

13. Posibilitatea autorității contractante de a efectua plăți directe subcontractantului

Statele membre pot dispune ca, la cererea subcontractantului și atunci când natura contractului permite acest lucru, autoritatea contractantă să transfere direct subcontractantului respectiv plățile datorate pentru servicii, produse sau lucrări furnizate operatorului economic căruia i-a fost atribuit contractul de achiziții publice (contractantul principal). De asemenea, trebuie asigurate mecanisme corespunzătoare care să permită contractantului principal să formuleze obiecții cu privire la plățile necuvenite.

14. Modificarea contractelor și schimbarea partenerului contractual

Noile dispoziții confirmă faptul că modificările substanțiale la un contract în cursul perioadei sale de execuție vor fi luate în considerare pentru a se stabili necesitatea atribuirii unui nou contract și demararea unui nou proces de achiziție.

De asemenea, este permisă înlocuirea contractantului căruia autoritatea contractantă i-a atribuit inițial contractul, dacă aceasta este consecința:

– unei clauze sau opțiuni de revizuire fără echivoc;

– preluării poziției contractantului inițial prin succesiune universală sau parțială, ca urmare a unor operațiuni de restructurare a societății comerciale, inclusiv preluare, fuziune, achiziție sau insolvență, de către un alt operator economic care îndeplinește criteriile de selecție calitativă stabilite inițial, cu condiția ca aceasta să nu implice alte modificări substanțiale ale contractului și să nu se facă în scopul de a eluda aplicarea prezentei directive; sau

-asumării de către autoritatea contractantă însăși a obligațiilor contractantului principal față de subcontractanții săi, în cazul în care această posibilitate este prevăzută în legislația națională.

15. Guvernanță

Directiva impune statele membre să stabilească norme pentru a preveni, identifica și remedia conflictele de interese apărute în desfășurarea procedurilor de achiziție, astfel încât să se evite orice denaturare a concurenței și să se asigure un tratament egal pentru toți operatorii economici.

Statele membre trebuie să se asigure că:

– sunt disponibile gratuit informații și orientări privind interpretarea și aplicarea legislației Uniunii privind achizițiile publice, pentru a ajuta autoritățile contractante și operatorii economici, în special IMM-urile, să aplice în mod corect normele Uniunii privind achizițiile publice; și

– sprijinul este disponibil autorităților contractante în vederea planificării și desfășurării procedurilor de achiziții publice.

– autoritățile contractante acordă acces la contractele încheiate care au o valoare egală sau mai mare decât:

a. 1.000.000 EUR în cazul contractelor de achiziții publice de produse sau de servicii;

b. 10.000.000 EUR în cazul contractelor de achiziții publice de lucrări.

…///…

[1]Cauza C- 107/98 ,,Teckal”, Cauza C- 480/06 ,,Hamburg”, Cauza C-454/06 ,,Pressetext”

[2]http://www.legal500.com/assets/images/stories/firmdevs/pedersen.olsson-in-house-pro-pplr20120201020kp.pdf

]]>

Posted on

In direct – Conferinta Internationala Achizitii Publice – 15 mai 2014

Conferinta Internationala de Achizitii Publice – Reforma legislației europene a achizițiilor publice – implicații legale, teoretice și practice, organizată de Societatea de avocați Ceparu și Irimia în data de 15 mai 2014 la Novotel Bucarest City Centre se va transmite live pe paginile noastre de pe platformele Livestream si Facebook. Pentru accesarea transmisiunii va trebui doar sa creati un cont pe una dintre platforme si sa va autentificati in ziua conferintei. ]]>

Posted on

Noutăţi privind  modul de dovedire a îndeplinirii cerinţelor de calificare, prin prisma Directivei 2014/24/UE

Ec. Ecaterina Milica DOBROTĂ

I. Una dintre reglementările importante aduse de Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului este şi cea legată de utilizarea documentului european de achiziție unic (DEAU).

În legislaţia naţională o prevedere similară o regăsim la art. 11 alin. (4) din HG nr. 925/2006, introdusă de HG nr. 834/2009.

De la apariţia acestui articol în 2009 şi până în prezent, declaraţia pe propria răspundere a stârnit nenumărate controverse, adevărate „furtuni” printre actorii implicaţi în achiziţiile publice, părerile fiind împărţite în două tabere:

– una ce susţine o declaraţie însoţită de anexă în care „ofertantul trebuie să menţioneze succint, dar precis, modul concret de îndeplinire a respectivelor cerinţe – inclusiv, dacă au fost solicitate, diverse valori, cantităţi sau altele asemenea.”

–  şi alta ce consideră că e suficientă o declaraţie sub foma unei simple fraze, de genul „îndeplinesc toate cerinţele de calificare”, dar fără absolut nicio altă informaţie referitoare la calificare.

E bine cunoscut că aceste dispute au fost antrenate tocmai de deciziile contradictorii emise de CNSC şi curţile de apel, de inexistenţa unei opinii comune între complete şi instituţii.

Problema nu se pune în ceea ce priveşte informaţiile care pot fi verificate şi de autoritatea contractantă (cifra de afaceri, plata datoriilor etc.) ci elementele pentru care autoritatea nu are absolut nicio informaţie în vreun document al ofertei, nu deţine nicio sursă de edificare ce ar face trimitere la experţi, terţii susţinătorii, subcontractanţii, experienţa similară etc. În atare condiţii, autoritatea nu are cum să prevadă modalitatea de îndeplinire a cerinţelor.

Mai mult, dacă în procedură e implicat un operator din afara României, nici asupra cifrei de afaceri, ori a plăţii datoriilor către bugetul de stat, autoritatea nu se poate lămuri.

Astfel, declaraţia pe propria răspundere a devenit un măr al discordiei în procedurile de atribuire.

Mulţi specialişti, acerbi luptători ai menţinerii unei declaraţii simple, fără anexă, prevesteau elaborarea unei directive ce le va confirma ideea.  Dar timpul şi practica au infirmat aşteptările lor.

În aceast sens, Directiva 2014/24/UE, publicată în 28 martie 2014, ne anunţă regulile ce vor guverna şi achiziţiile publice din România.

În preambulul Directivei, la considerentul (84) regăsim prevederi cât se poate de avantajoase pentru derulare achiziţiilor într-un mod facil: utilizarea documentului european de achiziție unic (DEAU), ce constă într-o declarație pe propria răspundere actualizată, cu rol de „simplificare considerabilăîn beneficiul atât al autorităților contractante, cât și al operatorilor economici”, de reducere a formalismului exagerat privind depunerea documentelor de calificare.

O asemenea dispoziţie a fost introdusă în special la cererea IMM-urilor, ce au apreciat drept un obstacol în calea participării solicitarea excesivă a unui număr mare şi inutil de documente, cum ar fi „certificate sau alte documente legate de criteriile de excludere și de selecție”.

În rezolvarea problemei, legiuitorul a propus remiterea de către operatorul economic a unui DEAU actualizat.

După expunerea motivelor de introducere DEAU- descrise în considerentul (84), art. 59 al Directivei 2014/24/UE detaliază modalităţile de utilizare/aplicare ale documentului:

– la momentul depunerii, „autoritățile contractante acceptă documentul european de achiziție unic DEAU […] ca o dovadă preliminară în locul certificatelor eliberate de către autoritățile publice sau de către terțe părți care confirmă că operatorul economic în cauzăîndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

(a) nu se află în una dintre situațiile menționate la articolul 57[1] în care operatorii economici sunt sau pot fi excluși;

(b) îndeplinește criteriile de selecție relevante care au fost stabilite în conformitate cu articolul 58[2];

(c) dacă este cazul, respectă regulile și criteriile obiective care au fost stabilite în conformitate cu articolul 65[3].”

– în document trebuie precizate entităţile, terţii responsabili cu întocmirea documentelor justificative;

– e obligatorie consemnarea în DEAU a adreselor de internet ale bazelor de date sau a oricăror date de identificare de unde autoritatea contractantă ar putea obţine informaţii privind modul de îndeplinire a cerinţelor de calificare;

– în orice moment, în vederea unei bune derulări a procesului de evaluare, autoritatea are dreptul de a solicita documentele din DEAU;

– ofertantul căruia s-a decis atribuirea contractului va trebui să furnizeze, în mod obligatoriu, dovezile pertinente pentru demonstrarea îndeplinirii cerinţelor de calificare – considerentul (84).

Deşi art. 59 alin. (2) din Directivă stabileşte anumite condiţiile de emitere DEAU (existenţa unui formular standard, eliberarea electronică etc), referitor la conţinutul documentului interpretarea, în spiritul legii europene, nu poate fi decât una: declaraţia trebuie să conţină un minim de informaţii pentru identificarea modului de îndeplinire a cerinţelor de calificare/ selecţie.

II. O altă noutate introdusă de Directiva 2014/24 este cea de la considerentul (85), de interpretare a dovezilor îndeplinirii cerinţelor de calificare: în evaluare autoritatea ar trebui să se bazeze pe cele mai recente informaţii. În acest sens, este redat exemplul unei datorie restante „la contribuțiile la asigurările sociale ce a fost între timp achitată”.

Transpunerea considerentului (85) în legislaţia naţională ar diminua numărul excluderilor neîntemeiate din procedură.

În practică există situaţii în care, dacă ofertantul la data depunerii ofertelor avea datorii către bugetul consolidat era respins, chiar dacă pe parcursul derulării procedurii dovedea achitarea lor.

O altă situaţie similară este cea a neautorizării operatorului economic la data depunerii ofertelor, chiar dacă, la numai trei zile, operatorul prezintă autorizaţia emisă după termenul limită de depunere.

Autoritatea contractantă ar trebui să interpreteze cerinţele de calificare în sensul deţinerii de către ofertant a resurselor necesare executării contractului.

În acest mod, autoritatea se va asigură că, la momentul semnării contractului, ofertantul câştigător posedă minimul impus pentru derularea contractului.

Or, nicăieri în documentaţia de atribuire nu e specificat momentul la care trebuie făcută dovada îndeplinirii cerinţelor. Poziţionarea în timp (înainte de atribuire) se face doar în considerentul (84), unde se atrage atenţia autorităților contractante de a nu încheia contractele cu ofertanţii care nu sunt în măsură să facă dovada respectării cerinţelor.

De aceea, menţiunea de la considerentul (85) conform căreia „este important ca deciziile autorităților contractante să se bazeze pe informații recente în special cu privire la motivele de excludere, dat fiind că pot interveni modificări importante destul de rapid” vine tocmai în sprijinul operatorilor economici care, justificând temeinic, demonstrează că nu au posibilitatea îndeplinirii/ dovedirii până la termenul de depunere.

Mai mult, se recomandă verificarea informaţiilor prin accesarea „bazele de date relevante, care ar trebui să fie naționale, adică să fie administrate de autorități publice”.

Date fiind argumentele de mai sus, să sperăm că se va renunţa la practica respingerii concurenţilor pe  motiv că nu fac dovada:

– cifrei de afaceri, deşi acestea s-ar putea citi din siteul www.mfinante.ro;

– plăţii datoriilor, deşi autoritatea ar fi avut posibilitatea să solicite informaţii direct de la Ministerul Finanţelor etc.

Pentru reducerea birocraţiei, în acelaşi considerent (85), Comisia a înscris unul din dezideratele sale în achiziţii: „promovarea de măsuri care să poată facilita accesul electronic ușor la informații actualizate, cum ar fi instrumentele de consolidare care permit accesul la dosarele virtuale ale societăților sau mijloacele de facilitare a interoperabilității între baze de date sau alte măsuri de sprijin de acest tip.”

III. Încă o regulă nouă de evaluare inclusă în Directivă se referă la utilizarea de către autoritatea contractantă a acelor documente „aflate în continuare la zi, care sunt deja în posesia lor de la proceduri de achiziții anterioare”.

La procedurile de achiziţii publice iniţiate de instituţiile cu un volum mare de investiţii, cum ar fi primăriile de municipii ori consiliile judeţene, operatorii economici participă, de multe ori, concomitent la mai multe atribuiri. De exemplu, derularea a trei achiziţii de lucrări reabilitare drumuri judeţene în comuna A, comuna B şi comuna C. Documentaţiile de atribuire fiind similare, cerinţele de calificare, implicit documentele doveditoare, sunt aproape identice. De exemplu: certificatul emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, cazierul fiscal al societăţii, al administratorului, certificate de atestare fiscală emise de Ministerul de Finanţe şi de Consiliul Local.

Conform noii dispoziţii, dacă ofertantul a depus la dosarul primei proceduri lansate documentele cerute prin fişa de date, iar la următoarele le-a menţionat în declaraţia pe propria răspundere, autoritatea ar trebui să apeleze pentru celelate două proceduri la înscrisurile din prima achiziţie.

În plus, prin Directivă se propune interzicerea solicitării documentelor valabile aflate la autoritatea contractantă la alte proceduri.

O asemenea măsură ar trebui să conducă, drept consecinţă imediată, la interdicţia înscrierii în fişa de date a obligaţiei depunerii documentelor şi în original şi în copie (uneori câte 3 sau 5 exemplare).

Dar „punerea în aplicare a acestei sarcini ar trebui să devină efectivă numai după ce utilizarea mijloacelor electronice de comunicare devine obligatorie, întrucât gestionarea electronică a documentelor va ușura mult sarcina autorităților contractante”

Deşi statele membre au obligaţia ca, până la 18 aprilie 2016, să asigure intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma noilor directive, practica în domeniul achiziţiilor ar trebui să tindă, până la transpunere, spre respectarea obiectivelor acestor directive.

 [1] Art.57 al Directivei 2014/24/UE se referă la situaţia personală a ofertantului/ candidatului, cuprinzând cel puţin situaţiile de la art. 69^1, 180, 181 din OUG nr. 34/2006, Ordinul  nr. 314/2010 precum şi multe alte noi cazuri de excludere. Ar fi interesant de văzut modul de identificare, cel puţin în practica românească, a situaţiilor expuse de art.57 din noua directiva.

[2] Art.57 al Directivei 2014/24/UE Criterii de selecție: capacitatea de exercitare a activității profesionale; situația economică şi financiară; capacitatea tehnică și profesională.

[3] Art.65 al Directivei 2014/24/UE: Reducerea numărului de candidați calificați care urmează să fie invitați să participe

]]>

Posted on

Tabel de corespondenta intre Directiva 2014/24/UE si Directiva 2004/18/CE privind achizitiilor publice

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

 

DIRECTIVA 2014/24/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE

——————-

DIRECTIVA 2004/18/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

din 31 martie 2004privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii

Pentru afisarea intregului continut, click aici (…)

]]>

Posted on

Pe scurt despre transpunerea noilor Directive

Economist Ecaterina Milica Dobrotă

În 20 decembrie 2011, Comisia Europeană a anunţat: „Revizuirea directivelor privind achizițiile publice […] face parte dintr-un program mai larg care îşi propune o modernizare profundă a achiziţiilor publice în Uniunea Europeană”[1].

După aprope doi ani, în 28 martie 2014, au fost abrogate Directivele 17/2004/CE şi 18/2004/CE şi publicate noile Directive ale Parlamentului European şi ale Consiliului:

–  Directiva 2014/23/UE privind atribuirea contractelor de concesiune;

–  Directiva 2014/24/UE privind achiziţiile publice;

–  Directiva 2014/25/UE privind achiziţiile efectuate de entităţile care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale.

Statele membre vor avea obligaţia ca, până la 18 aprilie 2016, să asigure intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma noilor directive.

Transpunerea celor trei directive în legislaţia din România va fi asigurată, după cum se ştie, de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, cu sprijinul celorlalte instituții naționale implicate, precum şi cu suportul acordat de serviciile de specialitate din cadrul Comisiei Europene.[2]

Pentru aceasta, se pare că vor fi elaborate două legi: una ce va prelua prevederile Directivelor 24 şi 25 – pentru achiziţiile „clasice” şi de „utilităţi”, şi alta dedicată concesiunilor- aferentă Directivei 23.

Pachetul legislativ european fiind uşor de înţeles, ne aşteptăm la o transpunere fluentă a acestora, fără reinterpretări restrictive ori contrare.

Valul schimbării legislative va cuprinde, indubitabil, toţi actorii implicaţi în domeniul achiziţiilor publice: autorităţii contractante, operatori economici participanţi aspiranţi la atribuirea contractelor, consultanţi, instituţii de reglementare, monitorizoare şi verificare a modului de derulare a procedurilor.

Cum vor percepe aceştia trecerea de la OUG nr. 34/2006 la noile acte? Sunt pregătiţi în asimilarea noilor informaţii?

Temeri prea mari nu ar trebui să existe întrucât noile directive au urmărit, în mare parte, „linia” celor abrogate.

În primul rând, principiile promovate sunt aceleaşi, diferenţa dintre prevederea veche şi actuală fiind doar de nuanţare: „Atribuirea contractelor de achiziții publice de către sau în numele autorităților statelor membre trebuie să respecte principiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), mai exact libera circulație a mărfurilor, libertatea de stabilire și libertatea de a furniza servicii, precum și principiile care derivă din acestea, cum ar fi egalitatea de tratament, nediscriminarea, recunoașterea reciprocă, proporționalitatea și transparența.”- Preambul, considerentul (1) Directiva 2014/24/UE (similar în Directivele 23 şi 25/UE considerentele (4), respectiv (2) ).

De asemenea, vom regăsi aceleaşi proceduri de atribuire ce pot fi derulate de autorităţile contractante, modificări intervenind, în principal, asupra tipurilor de negociere. Astfel, în continuare se vor aplica: licitaţia deschisă, licitaţia restrânsă, procedura competitivă cu negociere, dialogul competitiv, parteneriatul pentru inovare, negocierea fără publicarea prealabilă.

O altă noutate e dată de articolul referitor la „Modificarea contractului în cursul perioadei sale de valabilitate”, pentru care se va aloca o secţiune distinctă şi în legislaţia românească.

În lumina noilor directive, regulile de atribuire vor fi şi ele similare celor promovate de actele abrogate. O interpretare aparte urmează a fi dată conceptului general de „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”, fără a se elimina, însă, posibilitatea utilizării doar a preţului.

Eliminarea Anexei II B va obliga autorităţile contractante să iniţieze procedurile impuse de Directiva 2014/24/UE, pentru achiziţii ce depăşesc pragurile valorice instituite de actul normativ.

Aşadar, participanţii la procesul de achiziţie publică nu ar trebui să fie îngrijoraţi de implementarea celor trei directive în legislaţia românească.

Mai mult, va fi timp suficient pentru înţelegerea reglementărilor noi, întrucât, până la publicare, proiectul va fi supus dezbaterii publice, atât prin întâlniri între reprezentanţi ai organismelor implicate în achiziţiile publice, cât şi prin afişarea proiectului pe siteul iniţiatorului.

Ca şi în cazul celorlalte proiecte de propuneri de modificări legislative din domeniu (ale HG nr. 925/2006 şi OUG nr.34/2006) şi în această situaţie, cu siguranţă, vom beneficia de o expunere comparativă, tabelară a corespondenţei dintre vechile articole şi cele în vigoare la data publicării, cum de altfel regăsim în Directiva 24 – Anexa XV şi Anexa XXI – Directiva 25.

Noul pachet legislativ va conduce, în mod cert, la o simplificare şi flexibilizare a procedurilor de atribuire, unul dintre obiectivele noilor directive fiind chiar emiterea de reguli ce vor permite achiziţii publice mai uşor de administrat cu obţinerea de rezultate cât mai bune.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

[1] Comisia Europeană – comunicat de presă: Modernizarea achizițiilor publice europene pentru susținerea creșterii economice și a ocupării forței de muncă; www.europa.eu/rapid/press-release

[2] ANRMAP- comunicat de presă din 28 martie 2014

]]>

Posted on

ACHIZIȚIILE PUBLICE MIXTE ÎN NOILE DIRECTIVE EUROPENE

Stabilirea regimului juridic aplicabil unui contract de achiziție mixt poate fi o provocare. Determinarea naturii unui contract de achiziție publică ca fiind unul de furnizare de bunuri, execuție de lucrări sau de prestare servicii, deși aparent pare facilă, în realitate se poate dovedi problematică, atunci când acesta conține elemente din cele trei categorii.

În practică, aplicarea greșită a normelor referitoare la atribuirea/executarea unui contract având un obiect principal mixt a determinat apariția unei jurisprudențe bogate la nivelul Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), dintre cele mai relevante fiind cauzele C‑306/08 (Comisia Europeană împotriva Regatului Spaniei), C‑160/08 (Comisia Europeană împotriva Republicii Federale Germania), C‑412/04 (Comisia Europeană împotriva Republicii Italiene) și Cauzele conexate C‑145/08 și C‑149/08 (Club Hotel Loutraki AE, Athinaïki Techniki AE, Evangelos Marinakis împotriva Ethniko Symvoulio Radiotileorasis Ypourgos Epikrateías și Aktor ATE împotriva Ethniko Symvoulio Radiotileorasis).

Deși au vizat aspecte diferite, hotărârile pronunțate în cadrul acestor cauze s-au conturat în jurul aceleiași idei: “atunci când un contract conține atât elemente specifice unui contract de achiziții publice de lucrări, cât și elemente specifice unui alt tip de contract de achiziții publice, obiectul principal al contractului este cel care determină care act normativ din dreptul Uniunii privind contractele de achiziții publice își găsește, în principiu, aplicarea. Această stabilire trebuie să aibă loc în raport cu obligațiile esențiale care prevalează și care caracterizează ele însele aceste achiziții publice, spre deosebire de cele care nu îmbracă decât un caracter auxiliar sau complementar și sunt impuse de însuși obiectul contractului”[1].

Pornind de la această concluzie, Comisia Europeană a identificat necesitatea adoptării unor norme juridice care să stabilească regimul juridic aplicabil unui contract de achiziție mixt. Propunerea s-a materializat prin adoptarea Directivei nr. 24/2014/UE privind achizițiile publice, publicată în Jurnalul Oficial al UE în data de 28 martie 2014.

Astfel, potrivit art.3 alin. (2) al directivei în cauză, contractele care au ca obiect două sau mai multe tipuri de achiziții (de lucrări, servicii sau produse) se atribuie în conformitate cu dispozițiile aplicabile pentru tipul de achiziție care caracterizează obiectul principal al contractului în cauză.

În cazul contractelor mixte care au ca obiect parțial servicii în sensul capitolului I din titlul III (servicii sociale și alte servicii specifice) și parțial alte servicii sau în cazul contractelor mixte care constau parțial din servicii și parțial din produse, obiectul principal se determină în funcție de cea mai ridicată valoare estimată a serviciilor sau produselor respective.

Pornind de la jurisprudența CJUE, forurile europene au decis să reglementeze ambele situații problematice identificate în practică. Astfel, în cazul în care diferitele părți ale unui contract de achiziție publică se pot separa obiectiv, autoritățile contractante pot alege să atribuie contracte separate pentru diferitele părți sau să atribuie un singur contract. Din interpretarea normei se poate observa o relativă libertate a autorității contractante de a stabili fie încheierea unui contract unic, fie încheierea unor contracte separate, deoarece niciuna dintre variante nu este privită ca excepție.

Cu toate acestea, din analiza expunerii de motive ce însoțește textul directivei rezultă necesitatea fundamentării deciziei de a încheia un contract mixt, prin argumente de ordin tehnic sau economic. Ca exemplu, este prezentată situația în care se decide atribuirea unui contract unic de execuție de lucrări de construcție a unei clădiri cu destinație mixtă către un singur operator economic, atunci când o parte din respectivul imobil va fi utilizat de autoritatea contractantă în mod direct, iar cealaltă parte va fi exploatată în temeiul unei concesiuni pentru a furniza spații publice de parcare.

În cazul contractelor mixte care pot fi divizate, autoritățile contractante au posibilitatea de a acorda contracte separate pentru diferitele obiective ale contractului mixt, situație în care regimul juridic aplicabil acestora se stabilește exclusiv pe baza caracteristicilor fiecărei achiziții avute în vedere.

Cea de-a doua situație reglementată de directivă, în alineatul 6 al articolului 3 este cazul în care diferitele părți ale unui contract dat nu pot fi separate în mod obiectiv, caz în care regimul juridic aplicabil se determină pe baza obiectului principal al contractului.

Potrivit alin. 4, în cazul în care autoritățile contractante aleg să atribuie un singur contract, atribuirea/executarea/încetarea contractului mixt aferent se supune integral prevederilor Directivei 24/2014 – cu excepția achizițiilor în domeniul apărării și securității și a achizițiilor efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale, care  beneficiază de un regim juridic special, derogator – indiferent de valoarea elementelor introduse suplimentar sau de regimul juridic aplicabil acestor elemente în alte situații, dacă ele au caracter auxiliar în raport cu obiectul principal al contractului.

Introducerea acestei prevederi a fost determinată de Hotărârea CJUE nr.412/04, unde Curtea a decis că: “atunci când un contract conține atât elemente specifice unui contract de achiziții publice de lucrări, cât și elemente specifice unui alt tip de contract de achiziții publice, obiectul principal al contractului este cel care determină care directivă comunitară privind contractele de achiziții publice își găsește, în principiu, aplicarea”.

Astfel, domeniul de aplicare al Directivei 93/37/CEE este în special legat de obiectul principal al contractului, care trebuie stabilit în cadrul unei examinări obiective a ansamblului achizițiilor publice la care se referă acest contract. Această stabilire trebuie să aibă loc în raport cu obligațiile esențiale care prevalează și care caracterizează ele însele aceste achiziții publice, spre deosebire de cele care nu îmbracă decât un caracter auxiliar sau complementar și sunt impuse de însuși obiectul contractului, valoarea diferitelor prestații în cauză nefiind în această privință decât unul dintre criteriile care trebuie luate în considerare pentru respectiva stabilire. Prin urmare, valoarea lucrărilor nu poate constitui criteriul exclusiv care să poată determina aplicarea reglementării privind achizițiile publice de lucrări unui contract mixt, de vreme ce aceste lucrări sunt numai auxiliare, decât dacă sunt încălcate cerințele Directivei 93/37/CEE”.[2]

O opinie similară a stat la baza motivării hotărârii CJUE din data de 6 mai 2010, în cauzele conexate C‑145/08 și C‑149/08, cazul “Club Hotel Loutraki”[3], potrivit căreia “Un contract mixt al cărui obiect principal este dobândirea de către o întreprindere a 49 % din capitalul unei întreprinderi publice și al cărui obiect accesoriu, legat în mod indivizibil de acest obiect principal, privește furnizarea serviciilor și executarea lucrărilor nu intră, în totalitatea sa, în domeniul de aplicare al directivelor în materie de achiziții publice.”

În fapt, în octombrie 2001, comitetul interministerial grec competent a hotărât privatizarea Elliniko Kazino Parnithas AE (denumită în continuare „EKP”, o filială a Ellinika Touristika Akinita AE, denumită în continuare „ETA”), o întreprindere care desfășoară activități de cazinou, aflată în întregime în proprietatea statului elen. Anunțul privind invitația de participare la licitație prevedea o etapă inițială de preselecție pentru selectarea ofertanților care îndeplineau condițiile prevăzute. Ofertantul câștigător trebuia selectat într‑o etapă ulterioară. În urma preselecției, au fost admise două asociații.

Condițiile erau fixate în detaliu într‑un proiect de contract anexat la o notificare suplimentară din aprilie 2002.  Articolul 3 din aceste condiții prevedea că era vorba despre un contract „mixt”, care cuprindea, în rezumat, patru acorduri prin care:

–        ETA vindea un pachet de 49 % din acțiunile EKP către „AEAS” („o societate cu răspundere limitată și cu scop exclusiv” care urma să fie înființată de ofertantul declarat câștigător);

–        AEAS dobândea dreptul de a numi majoritatea membrilor consiliului de administrație al EKP și, astfel, de a administra societatea conform condițiilor prevăzute în contract;

–        AEAS prelua administrarea activității cazinoului, în schimbul unei remunerații;

EKP trebuia administrat astfel încât să atingă un profit anual înaintea impozitării de cel puțin 105 000 000 EUR în primii cinci ani. În schimb, AEAS urma să primească o sumă care nu putea depăși un procent degresiv din profitul anual obținut din exploatare (care descrește de la 20 % din profiturile de până la 30 000 000 EUR la 5 % din profiturile de peste 90 000 000 EUR) și 2 % din cifra de afaceri.

–        AEAS, ca administrator al EKP și ca administrator al activității cazinoului, se obliga față de ETA să implementeze un plan de dezvoltare care trebuia aprobat de consiliul de administrație al EKP.  Planul de dezvoltare trebuia să cuprindă renovarea cazinoului și îmbunătățirea facilităților oferite, renovarea și îmbunătățirea a două unități hoteliere învecinate și dezvoltarea suprafețelor învecinate de teren, toate trebuind să fie finalizate în termen de 750 de zile de la obținerea autorizațiilor necesare.

Rezultatul procedurii de selecție a fost contestat de ceilalți participanți, declarați necâștigători, printre care și Club Hotel Loutraki, pe motiv că procedura de atribuie a contractului nu a respectat prevederile directivelor europene în materia achizițiilor publice, în condițiile în care AEAS era remunerat pentru activitatea de administrare. CJUE a respins solicitările participanților necâștigători, considerând că respectivul contract nu este unul de achiziție publică, ci de vânzare a unor participații la capitalul unei societăți comerciale, fapt pentru care nu era obligatorie respectarea procedurii specifice achizițiilor publice.

Menționăm că prevederile Directivei 24/2014 se aplică achizițiilor publice mixte a căror valoare estimată fără taxa pe valoarea adăugată (TVA) este egală sau mai mare decât următoarele praguri:

(a) 5 186 000 EUR, pentru contractele de achiziții publice de lucrări;

(b) 134 000 EUR, pentru contractele de achiziții publice de produse și de servicii atribuite de autoritățile guvernamentale centrale și concursurile de proiecte organizate de aceste autorități;

(c) 207 000 EUR, pentru contractele de achiziții publice de produse și de servicii atribuite de autoritățile contractante regionale și locale și concursurile de proiecte organizate de aceste autorități;

(d) 750 000 EUR pentru contractele de achiziții publice de servicii pentru servicii sociale și alte servicii specifice.

Calcularea valorii estimate a unei achiziții se bazează pe valoarea totală de plată, fără TVA, estimată de autoritatea contractantă, inclusiv eventualele opțiuni și reînnoiri ale contractelor, prime sau plăți în beneficiul candidaților sau al ofertanților, astfel cum s-a stabilit în mod explicit în documentele achiziției.

Având în vedere prevederile art.5, alin.3, conform căruia “alegerea metodei de calculare a valorii estimate a unei achiziții nu poate fi efectuată cu intenția de a exclude achiziția respectivă de la aplicarea prezentei directive”, considerăm că un contract mixt având ca obiect principal achiziția de lucrări, cu o valoare totală mai mică de 5.186.000 euro, dar care implică, în subsidiar și achiziția unor produse sau servicii peste pragurile minime specificate mai sus, dacă nu poate fi divizat, trebuie să se supună regimului juridic stabilit de Directiva 24/2014, pentru asigurarea transparenței și corectitudinii procedurii.

Nicolae PANĂ

SCPA Ceparu și Irimia

[1] Hotarâre C‑306/08 (Comisia Europeană împotriva Regatului Spaniei) – http://curia.europa.eu/
[2] Hotărârea C‑412/04 (Comisia Europeană împotriva Republicii Italiene) – http://curia.europa.eu/
[3] Hotărârea Curții (camera a patra) din 6 mai 2010. Club Hotel Loutraki AE și alții împotriva Ethnico Symvoulio Radiotileorasis şi Ypourgos Epikrateias (C-145/08) şi Aktor Anonymi Techniki Etaireia (Aktor ATE) împotriva Ethnico Symvoulio Radiotileorasis (C-149/08)  
]]>

Posted on

Conferința internațională 2014 – Reforma legislației europene a achizițiilor publice – implicații legale, teoretice și practice

Societatea Civilă de Avocați Ceparu și Irimia anunță a II-a ediție a Conferinței Internaționale – Reforma legislației europene a achizițiilor publice – implicații legale, teoretice și practice, eveniment prin care se intenționează continuarea dezbaterilor inițiate de Societatea Civilă de Avocați Ceparu și Irimia cu privire la modificările aduse de directivele europene privind achizițiile publice și concesiunile.

Astfel, în data de 15 mai 2014 la Hotel Novotel  București, împreună cu o serie de invitați de prestigiu din țară și din străinătate, vom analiza noua legislație europeană privind atribuirea contractelor de achiziție publică și concesiune, transpunerea și impactul viitoarelor modificări asupra normelor interne și practicii naționale în domeniul achizițiilor publice.

La conferință sunt invitați să participe, în calitate de lectori, reprezentanți ai Comisiei Europene, ai Ministerului Fondurilor Europene, ai Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, ai Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, avocați din cadrul Societății de Avocați Ceparu și Irimia și consultanți de renume în domeniul achizițiilor publice. Subiectele dezbătute din perspectivă practică în cadrul conferinței privesc: Specificul noilor reguli: flexibilitate, legalitate, responsabilitate, Rolul jurisprudenței europene în perfecționarea legislației achizițiilor publice, Imperfecțiunile noului cadru legislativ, Transpunerea conformă a directivelor și adaptarea la specificul național, Interpretarea judiciară unitară, și Aplicarea corespunzătoare a noilor reguli. Evenimentul se adresează reprezentanților autorităților contractante și operatorilor economici participanți la procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică.

Societatea Civilă de Avocați Ceparu și Irimia vă invită să participați activ la prezentările și dezbaterile ce vor avea loc în data de 15 mai 2014, între orele 8.30 și 18.00. Pentru informații suplimentare legate de aceasta conferință și pentru confirmări de participare, vă stăm la dispoziție la adresa de e-mail office@ceparu-irimia.ro și pe pagina de internet www.avocat-achizitii.com până la data de 10.05.2014 (intrarea este gratuită, în limita locurilor disponibile). Confirmarea participării trebuie să conțină numele, calitatea persoanelor desemnate și denumirea entității reprezentate.

]]>

Posted on

Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ

Anunțăm publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L94 din 28 martie 2014, a Directivei Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ.

Noua directivă vor intra în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, statele membre având la dispoziție un termen de 24 de luni pentru a le transpune în legislaţiile naţionale.

ANRMAP anunță într-un comunicat de presă că “va asigura transpunerea celor trei directive europene în legislația din România, cu sprijinul celorlalte instituții naționale implicate, precum și cu suportul acordat de serviciile de specialitate din cadrul Comisiei Europene”.

Textul integral al directivei poate fi descărcat facând click aici (…)

]]>