Consilier juridic Daniel JURJ
Raportat la valoarea estimată a contractului de achiziţie publică, procedurile specifice și riguroase prevăzute de directivele comunitare privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice se aplică numai contractelor a căror valoare depășește pragul prevăzut în mod expres în fiecare dintre directivele respective.
Pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice a căror valoare se situează sub pragul prevăzut de directivele europene, conform prevederilor Ordonanţei de Urgenţă nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, sunt prevăzute două modalităţi simplificate de atribuire: cererea de oferte prin care autoritatea contractantă solicită oferte de la mai mulţi operatori economici şi achiziţia directă care se realizează pe bază de document justificativ.
Potrivit prevederilor art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 ,,Autoritatea contractantă achiziţionează direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei, estimată conform prevederilor secţiunii a 2-a a prezentului capitol, nu depăşeşte echivalentul în lei a 30.000 euro exclusiv T.V.A. pentru fiecare achiziţie de produse ori servicii, respectiv a 100.000 euro exclusiv T.V.A. pentru fiecare achiziţie de lucrări. Achiziţia se realizează pe bază de document justificativ”.
În ceea ce priveşte estimarea valorii achiziţiei, potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, ,,Autoritatea contractantă are obligaţia de a estima valoarea contractului de achiziţie publică pe baza calculării şi însumării tuturor sumelor plătibile pentru îndeplinirea contractului respectiv, fără taxa pe valoarea adăugată, luând în considerare orice forme de opţiuni şi, în măsura în care acestea pot fi anticipate la momentul estimării, orice eventuale suplimentări sau majorări ale valorii contractului.”
O regulă foarte importantă este cea prevăzută de la art. 23, conform căreia autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziţie publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică şi nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziţie publică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 care instituie obligaţii ale autorităţii contractante în raport cu anumite praguri valorice.
În ceea ce priveşte transparenţa, în cazul achiziţiei directe, ordonanţa nu prevede obligativitatea asigurării publicităţii ex-ante ci doar ex-post şi doar pentru achiziţia directă a cărei valoare depăşeşte 5.000 euro fără TVA.
Astfel conform art. 19^1:
„(1) În situaţia prevăzută la art. 19, autoritatea contractantă transmite în SEAP o notificare cu privire la achiziţia directă a cărei valoare depăşeşte echivalentul în lei al sumei de 5.000 euro fără TVA, în cel mult 10 zile de la data primirii documentului justificativ ce stă la baza achiziţiei realizate.
(2) Transmiterea notificării prevăzute la alin. (1) se va efectua în format electronic prin utilizarea aplicaţiei disponibile la adresa de internet www.e-licitatie.ro şi va cuprinde următoarele informaţii:
a) denumirea şi datele de identificare ale operatorului economic;
b) obiectul achiziţiei;
c) codul CPV;
d) valoarea achiziţiei;
e) cantitatea achiziţionată;
f) data realizării/atribuirii achiziţiei.”
Potrivit legislaţiei achiziţiilor publice, atribuirea contractelor de achiziţie publică unui anumit operator economic vizează în principal situațiile de urgență deosebită care rezultă din evenimente imprevizibile, precum şi motivele tehnice, artistice sau care țin de protecția drepturilor de exclusivitate, situaţii în care atribuirea contractului are loc în condiţii neconcurenţiale, fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare.
În ceea ce priveşte achiziţia directă, raţiunea lipsei reglementării unei proceduri este determinată doar de valoarea scăzută a contractului având ca rezultantă o miză economică redusă, considerată a nu suscita un interes considerabil din partea operatorilor economici, şi nu de situaţii excepţionale care să justifice aplicarea unei proceduri netransparente şi necompetitive.
În cele ce urmează dorim să demonstrăm faptul că şi în cazul achiziţiilor directe autorităţile contractante ar trebui să asigure un minim cadru concurenţial, nefiind în situaţiile de excepţie care să justifice atribuirea contractului unui anumit operator economic.
Astfel cum se arată în Comunicarea interpretativă a Comisiei privind legislația comunitară aplicabilă procedurilor de atribuire a contractelor nesupuse sau parțial supuse dispozițiilor directivelor privind achizițiile publice (2006/C 179/02)[1], metodele competitive şi deschise ajută administraţia publică să câştige din oferte cu valoare mai bună, asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice fiind de o importanţă deosebită din perspectiva problemelor bugetare întâlnite în multe State Membre. De asemenea, se reaminteşte faptul că, practicile transparente de atribuire a contractelor sunt un adăpost sigur împotriva corupţiei şi favoritismului.
În vederea respectării standardelor derivate din Tratatul CE aplicabile pentru atribuirea contractelor relevante pentru piaţa internă, Comisia consideră necesară respectarea de către autorităţile contractante a unor norme de bază privind:
1. obligaţia de a asigura o publicitate adecvată;
2. atribuirea contractului în conformitate cu normele şi principiile Tratatului CE astfel încât să permită condiţii de concurenţă loială tuturor operatorilor economici interesaţi de contract;
3. asigurarea posibilităţii exercitării unei căi de atac împotriva deciziilor care afectează negativ o persoană care are sau a avut un interes în obţinerea respectivului contract.
Deşi Republica Federală a Germaniei a introdus la Curtea Europeană de Justiţie o acţiune în anularea Comunicării interpretative a Comisiei privind legislația comunitară aplicabilă procedurilor de atribuire a contractelor nesupuse sau parțial supuse dispozițiilor directivelor privind achizițiile publice (2006/C 179/02), considerând faptul că aceasta impune obligaţii excesive, prin Hotărârea Tribunalului din data de 20 mai 2010 pronunţată în cauza T- 258/06[2], cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, Tribunalul considerând că această comunicare nu conține norme noi de atribuire a contractelor de achiziții publice care depășesc obligațiile ce rezultă din dreptul comunitar existent.
De principiu, considerăm că respectarea normelor de atribuire a contractelor de achiziții publice stabilite prin Comunicarea interpretativă a Comisiei privind legislația comunitară aplicabilă procedurilor de atribuire a contractelor nesupuse sau parțial supuse dispozițiilor directivelor privind achizițiile publice (2006/C 179/02) este asigurată în cazul procedurii cererii de oferte şi nu este aplicabilă achiziţiilor directe.
Excepţie reprezinta cazurile în care achiziţia directă se realizează în derularea proiectelor cu finanţare europeană, situaţie în care Comisia Europeană poate considera faptul că respectiva achiziţie este relevantă pentru Piaţa Internă, în condiţiile în care contractele de valoare redusă reprezintă oportunităţi de afaceri pentru IMM-urile din Uniunea Europeană.[3]
Chiar dacă riscul obligativităţii aplicării normelor menţionate mai sus, stabilite de Comisia Europeană, este redus în cazul achiziţiilor directe, aşa cum arată autorul Corneliu Burada în articolul ,,Respectarea principiilor – ,,Totul sau nimic” în succesul achiziţiilor publice”[4], scopul final urmărit într-o procedură de atribuire a unui contract de achiziţie publică este de a se asigura că fondurile publice alocate îndeplinirii unui anumit obiectiv sunt cheltuite cu maximă eficienţă, acest lucru fiind posibil doar în condiţiile repectării în totalitate a principiilor, în interdependenţă şi intercondiţionarea lor.
De asemenea, considerăm important de precizat că, deşi achiziţiile directe sunt considerate atribuiri de contracte cu miză economică redusă, acest fapt nu le situează în afara sferei de aplicabilitate a regulilor privind evitarea conflictului de interese.
Arătăm că, un oficial public este în conflict de interese atunci când, în virtutea funcției publice pe care o ocupă ia o decizie sau participă la luarea unei decizii cu privire la care are și un interes personal. Interesele private ale oficialului public pot include un beneficiu pentru sine sau pentru familia sa, pentru rudele sale apropiate, pentru prieteni, pentru persoane sau organizații cu care pfcialul public a avut relații politice sau de afaceri. Interesul personal se poate referi și la orice datorii pe care oficialul public le are față de persoanele enumerate mai sus.[5]
Raportat la cele de mai sus, în scopul asigurării utilizării eficiente a fondurilor publice şi protecţiei împotriva corupţiei şi favoritismului în cadrul achiziţiilor directe, considerăm ca fiind preferabilă respectarea principiului transparenţei prin publicarea prealabilă pe internet sau prin alt mijloc de comunicare de largă răspândire a intenţiei autorităţii contractante realizare a achiziţiei directe, solicitarea de oferte de preţ de la mai mulţi furnizori şi selecţia furnizorului câştigător pe bază de criterii obiective.
***
]]>
