Pledoarie pentru un management performant în achiziţiile publice

Dr. ec. Corneliu BURADA

Achiziţiile publice reprezintă o componentă importantă a managementului instituţiilor publice. Ele vizează acea latură care răspunde funcţiei de administrare, cu referire la dimensiunile materială şi financiară ale managementului public. Într-un astfel de concept, activitatea de achiziţii publice trebuie să depăşească limitele stricte ale procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de bunuri, servicii sau lucrări, de concesiuni ale serviciilor sau lucrărilor, interferându-se şi intercondiţionându-se cu lucrările de planificare şi în final de urmărire a derulării contractelor atribuite. Acestea presupun planificarea judicioasă a achiziţiilor publice, contribuind benefic la angajarea eficientă a banului public, dar în acelaşi timp şi la realizarea eficienţei economice şi sociale ca urmare a derulării contractului atribuit. Dar abordând problematica managementului achiziţiilor publice, trebuie să facem de la început precizarea că această activitatea este una complexă, că ea depăşeşte graniţele procedurilor de atribuire a contractelor pentru cumpărări în folosul public, cu consecinţe imprevizibile pentru relizarea efectului mult aşteptat, ca urmare a cheltuirii banului public. De aceea consider că activitatea de achiziţie publică, ca activitate complexă, are trei subdiviziuni, care urmează a fi manageriate cu pricepere şi eficienţă, în egală măsură. Ele vizează planificarea achiziţiilor publice, desfăşurarea procedurii de atribuire a contractelor de achiziţie publică şi urmărirea modului în care este adus la îndeplinire contractul atribuit. Toate aceste etape au o importanţă covârşitoare asupra eficienţei cu care este angajat şi în final cheltuit banul public. Făcând o evaluare globală a acestor etape, în condiţiile în care considerăm activitatea de achiziţii publice un tot şi fără a scoate din context ceva, trebuie să acceptăm că în achiziţii publice angajăm mijloace financiare, ca efort financiar, în scopul obţinerii unor bunuri, servicii sau lucrări, care să satisfacă în final un interes general. Acest interes general trebuie să răspundă unei nevoi sociale, bine identificate şi care să producă un efect social cu consecinţe benefice pentru o arie largă de utilizatori. Când mă refer la o nevoie socială cu un impact major social, am în vedere proiectele mari şi mijlocii care cad sub incidenţa achiziţiilor publice şi nu cumpărările de bunuri şi servicii pentru întreţinerea curentă a unei instituţii publice. Iată cum, înainte de a declanşa procedura de atribuire a unui contract de achiziţie publică, managementul unei instituţii publice, în cadrul etapei de planificare, de pregătire a acestei proceduri, trebuie să stabilească între nevoile şi oportunităţile sociale pe care le-a identificat, astfel încât prin decizia luată să se răspundă cât mai bine interesului public. Un asemenea demers implică o abordare complexă a managementului în achiziţii publice, unde caracterul complex şi cel de diversitate al managementului public, identificate şi în achiziţii publice, nu pot fi separate de caracterul politic, care de multe ori este dominant. Într-o astfel de zonă, este important ca planificarea în achiziţiile publice să se realizeze cu responsabilitate, întrucât agajarea mai departe a banului public, printr-o achiziţie publică ce nu răspunde interesului general social sau cel puţin al unuia de grup, prin neidentificarea acelei oportunităţii sociale reale, înseamnă a arunca importante sume din banii publici, fără a obţine vreun efect. În aceste condiţii o eroare managerială, care a produs efecte, nu mai poate fi îndreptată. Admiţând că etapa de planificare în achiziţii publice este o etapă hotărâtoare pentru succesul unei asemenea activităţi, este important de ştiut cum reuşeşte managementul instituţiei publice să identifice oportunităţile, să angreneze toţi factorii de răspundere de la nivelul instituţiei în luarea unei decizii optime privind angajarea banului public printr-o procedură de achiziţie publică. Aici trebuie să analizăm riscurile care apar în luarea unei hotărâri sau a alteia, modul în care se respectă prevederile legale care concură la realizarea unei achiziţii publice eficiente, din toate punctele de vedere. În acest demers ne punem câteva întrebări: Putem vorbi, în utilizarea banului public, de un management performant sau de o performanţă managerială? Putem identifica instituţiile statului care au atribuţii precise în direcţia verificării modului de stabilire a oportunităţii într-o achiziţie publică? Care ar fi indicatorii de eficienţă sau de performanţă care ar putea fi luaţi în calcul la analiza managementului în achiziţii publice, ca o componentă a managementului public? Sunt întrebări la care trebuie să răspundem, iar răspunsul trebuie să îmbrace forma unor norme de managenent în planificarea achiziţiilor publice. Respectând aceste lucruri, am intra într-o stare de normalitate, care nu ar mai genera semne de întrebare cu privire la oportunitatea unor achiziţii publice. Identificând nevoia socială, stabilidu-i concordanţa cu efectul social scontat, decizia managerială luată cu privire la a realiza o achiziţie publică se va îndrepte spre a doua etapă şi anume spre alegerea procedurii legale de atribuirea contractului de achiziţie publică. Este etapa unde, în conformitate cu principiile care guvernează achiziţiile publice şi în deplină transparenţă, managementul instituţiei publice creează condiţiile legale ca atribuirea contractului de achiziţie publică să se înfăptuiască asigurându-se o concurenţă reală, iar banul public să fie angajat legal, cu maximă eficienţă. Este etapa pe care o urmăresc şi o analizează mulţi observatori, mai mult sau mai puţin avizaţi, care-şi pun multe întrebări şi la care nu toţi cei interesaţi îşi găsesc răspunsurile legale. Dar în această fază a procesului de achiziţie publică mangementul instituţiei publice este răspunzător de modul în care a delegat competenţe pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice. Pentru această etapă în România există un cadru instituţional bine organizat, dar şi un cadru legal bine definit, armonizat cu cerinţele europene, care asigură în egală măsură transparenţă, concurenţă reală şi eficienţă în utilizarea banului public, în condiţiile asumării răspunderii şi a unei responsabilităţi manageriale, care se doreşte a fi pe măsura importanţei acestei activităţii. Doresc să precizez că în această fază a procesului de achiziţie publică nu se cumpără nimic, ci numai se angajază fondurile publice, după anumite reguli, în concordanţă cu nevoia de achiziţie publică identificată în etapa anterioară, de planificare. Îmi permit să atrag atenţia că o procedură de achiziţie publică realizată cu respectarea întocmai a prevederilor legale nu poate schimba sensul şi nici oportunitatea alegerii făcute de managementul instituţiei publice, în etapa de planificare şi dei luare a deciziei privind achiziţia publică. Cu alte cuvinte, o decizie managerială care a identificat greşit oportunitatea unei achiziţii publice, nu poate fi corectată sau schimbată pe parcursul desfăşurării unei proceduri de atribuire a contractului de achiziţie publică, oricât de transparentă şi de legală ar fi aceasta, angajarea legală a banului public conducând la o cheltuială bugetară care nu va fi în consens cu nevoia socială reală. După încheierea contractului de achiziţie publică, urmează a treia etapă în desfăşurarea activităţii de achiziţii publice, cea de urmărire a modului în care au fost aduse la îndeplinire clauzele contractuale, conform prevederilor ofertelor tehnice şi economice, anexate. Este etapa în care managementul unei instituţii publice se asigură că a obţinut eficienţa socială şi economică maximă, urmare efectului social preconizat din achiziţia publică încheiată. Acest lucru corespunde cu momentul în care echipa managerială verifică modul în care sunt realizate cantităţile contractate, calitatea acestora, preţurile percepute şi dacă plăţile corespund realităţii şi clauzelor contractuale. Iată cum abordând în complexitatea sa o achiziţie publică, se impune a constata rolul important şi obligaţiile majore pe care managementul instituţiilor publice le are în luarea unor decizii optime, ţinând seama permanent de dimensiunea efectului social pe care şi l-a propus, ca urmare a efortului financiar făcut, în deplină transparenţă şi cu o eficienţă maximă economică şi socială. Este un motiv pentru care îndemn la reflecţie, acum, când banul public trebuie foarte bine drămuit şi cheltuit cu chibzuinţă, în condiţiile în care economiile naţionale sunt afectate de crize economice şi financiare, ce pot avea consecinţe dintre cele mai neplăcute şi imprevizibile pentru multe ţări ale lumii.

]]>