Month: November 2016

Florin IRIMIA – Preşedinte executiv AEXA

Revista AEXA – noiembrie-decembrie 2016

Trimitere preliminară – Contracte de achiziții publice de servicii – Atribuirea contractului fără desfășurarea unei proceduri de cerere de ofertă – Așa numita atribuire «in house» – Condiţii – Control analog – Desfășurarea părţii celei mai importante a activităţii – Societate adjudecatară cu capital public deţinută de mai multe entităţi teritoriale – Activitate exercitată inclusiv în beneficiul unor entităţi teritoriale neasociate – Activitate impusă de o autoritate publică neasociată”

28 În conformitate cu jurisprudența Curții, obiectivul principal al normelor dreptului Uniunii în domeniul contractelor de achiziții publice, și anume libera circulație a produselor și a serviciilor și deschiderea spre concurența nedenaturată în toate statele membre, implică obligația aplicării normelor privind procedurile de achiziții publice prevăzute de directivele relevante, atunci când o autoritate contractantă, precum o entitate teritorială, intenționează să încheie în scris, cu o entitate distinctă din punct de vedere juridic, un contract cu titlu oneros, indiferent dacă această entitate este sau nu este ea însăși o autoritate contractantă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 noiembrie 1999, Teckal, C 107/98, EU:C:1999:562, punctul 51, precum și Hotărârea din 11 ianuarie 2005, Stadt Halle și RPL Lochau, C 26/03, EU:C:2005:5, punctele 44 și 47). 29 Curtea a subliniat că orice excepție de la aplicarea acestei obligații este de strictă interpretare (Hotărârea din 11 ianuarie 2005, Stadt Halle și RPL Lochau, C 26/03, EU:C:2005:5, punctul 46, precum și Hotărârea din 8 mai 2014, Datenlotsen Informationssysteme, C 15/13, EU:C:2014:303, punctul 23). 30 Dat fiind că o autoritate publică are posibilitatea de a îndeplini sarcinile de interes public care îi revin prin propriile mijloace, administrative, tehnice și de altă natură, fără a fi obligată să apeleze la entități externe care nu aparțin serviciilor sale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 ianuarie 2005, Stadt Halle și RPL Lochau, C 26/03, EU:C:2005:5, punctul 48), Curtea a justificat recunoașterea excepției în ceea ce privește atribuirile numite „in house” prin legătura internă specială care există, într un asemenea caz, între autoritatea contractantă și entitatea adjudecatară, chiar dacă aceasta din urmă este o entitate distinctă de prima din punct de vedere juridic (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 mai 2014, Datenlotsen Informationssysteme, C 15/13, EU:C:2014:303, punctul 29). În astfel de cazuri, se poate considera că autoritatea contractantă a recurs în realitate la propriile mijloace (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 mai 2014, Datenlotsen Informationssysteme, C 15/13, EU:C:2014:303, punctul 25) și că entitatea adjudecatară face practic parte dintre serviciile interne ale acesteia. 31 Această excepție impune, pe lângă condiția ca autoritatea contractantă să exercite asupra entității adjudecatare un control analog celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii, ca această entitate să desfăşoare partea cea mai importantă a activităţilor sale în beneficiul autorităţii sau al autorităţilor contractante care o deţin (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 noiembrie 1999, Teckal, C 107/98, EU:C:1999:562, punctul 50). 32 Astfel, este indispensabil ca activitatea entității adjudecatare să fie consacrată în principal entităţii sau entităţilor care o deţin, orice altă activitate putând avea doar un caracter marginal. Pentru a verifica dacă situația se prezintă în acești termeni, instanța competentă trebuie să ia în considerare toate circumstanțele speței, atât calitative, cât și cantitative. În această privință, cifra de afaceri relevantă este cea pe care entitatea în cauză o realizează în conformitate cu deciziile de atribuire luate de această entitate sau de aceste entităţi de control (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 mai 2006, Carbotermo și Consorzio Alisei, C 340/04, EU:C:2006:308, punctele 63 și 65, precum și Hotărârea din 17 iulie 2008, Comisia/Italia, C 371/05, nepublicată, EU:C:2008:410, punctul 31). 33 Cerinţa ca persoana în cauză să desfăşoare partea cea mai importantă a activităţii sale cu entitatea sau cu entităţile care o deţin are ca obiect garantarea faptului că Directiva 2004/18 rămâne aplicabilă în cazul în care o întreprindere controlată de una sau de mai multe entităţi este activă pe piață și, prin urmare, poate să intre în concurență cu alte întreprinderi. Astfel, o întreprindere nu este în mod necesar privată de libertatea de acțiune doar pentru motivul că deciziile care o privesc sunt controlate de entitatea sau de entităţile care o dețin dacă aceasta poate totuși să exercite o parte importantă a activității sale economice pe lângă alți operatori. În schimb, atunci când prestaţiile întreprinderii în cauză sunt în esenţă destinate exclusiv acestei sau acestor entităţi, este justificat ca întreprinderea menţionată să nu intre sub incidenţa constrângerilor Directivei 2001/18, acestea fiind impuse de preocuparea de a prezerva o concurenţă care în acest caz nu își mai are rațiunea de a fi (a se vedea prin analogie Hotărârea din 11 mai 2006, Carbotermo şi Consorzio Alisei, C 340/04, EU:C:2006:308, punctele 60-62). 34 Rezultă din această jurisprudenţă că orice activitate a entităţii adjudecatare care este consacrată altor persoane decât cele care o dețin, şi anume unor persoane care nu au niciun raport de control cu această entitate, fie ele şi autorități publice, trebuie considerată ca fiind exercitată în beneficiul unor terți.]]>

Petre TĂNASE – Expert achiziţii publice

Revista AEXA – octombrie 2016

În prezentul articol ne propunem să abordăm o situație care, cel puțin pentru o anumită perioadă, va pune în dificultate operatorii economici interesați de participarea la o procedura de atribuire, respectiv modalitatea concretă de completare a DUAE și consecința completării necorespunzătoare a acestui document.

După cum bine știți, odată cu noul pachet legislativ, autoritatea contractantă acceptă la momentul depunerii solicitărilor de participare sau ofertelor DUAE, constând într-o declarație pe propria răspundere actualizată, ca dovadă preliminară în locul certificatelor eliberate de către autoritățile publice sau de către terți care confirmă că operatorul economic în cauză nu se află în niciuna dintre situațiile de excludere, că îndeplinește criteriile privind capacitatea sau că îndeplinește criteriile de selecție stabilite de autoritatea contractantă, dacă este cazul.

Precizăm că, DUAE este, potrivit Regulamentului C.E. nr. 7/2016, un document care ar trebui să faciliteze participarea operatorilor economici la procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică/sectoriale și să reducă sarcinile administrative pentru autoritățile contractante, entitățile contractante și operatorii economici, fiind instituit la nivelul Uniunii Europene prin respectivul regulament.

Modul de completare al acestui document este descris de Ghidul de utilizare DUAE atât pentru operatorii economici (Notificarea nr. 240/2016), cât și pentru autoritatea contractantă (Notificarea nr. 237/2016) publicate pe site-ul ANAP.

Astfel, în cadrul Ghidului de utilizare DUAE pentru operatorii economici se prevede că: ”Operatorii economici interesați să participe la procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică/sectoriale vor găsi DUAE în detaliul anunțului de participare/simplificat/de concurs publicat în cadrul SEAP, la adresa de Internet www.e-licitatie.ro, în cuprinsul documentațiilor de atribuire aferente.

3 1. În cazul în care autoritățile/ entitățile contractante optează pentru punerea la dispoziție a formatului electronic al DUAE, operatorii economici vor proceda la accesarea serviciului on-line dedicat, pus la dispoziție gratuit de Comisia Europeană, disponibil la adresa de internet https://ec.europa.eu/growth/tools-databases/espd/filter Serviciul on-line dedicat permite: – autorităților/entităților contractante să elaboreze, revizuiască și să reutilizeze, să descarce și să tipărească un DUAE pentru o procedură de atribuire a unui contract de achiziție publică/sectorial; – operatorilor economici participanți să completeze, să salveze și să tipărească documentul DUAE pentru o procedură de atribuire a unui contract de achiziție publică/sectorial, corespunzător calității pe care o au în respectiva procedură.”

Cu alte cuvinte, fiecare dintre operatorii economici interesați de participarea la o procedură va descărca și completa DUAE generat de autoritatea contractantă și publicat în SEAP, în cuprinsul documentației de atribuire.

Din analiza acestui formular se poate constata că la „Partea IV – Criterii de selecție” există mențiunea α ”Indicație globală pentru toate criteriile de selecție”. În cadrul acestei secțiuni ofertanți aveau obligația de a răspunde cu DA/NU la solicitarea „În ceea ce privește criteriile de selecție, operatorul economic declară că – Îndeplinește criteriile de selecție impuse”.

Fiind selectată secțiunea α din cadrul DUAE, celelalte puncte respectiv: A „Capacitatea de a corespunde cerințelor”; B „Capacitatea economică și financiară”; C „Capacitatea tehnică și profesională”; D „Sistemul de asigurare a calității și standardele de management de mediu” nu mai pot fi accesate de către operatorii economici, întrucât aceste puncte nu se deschid.

Astfel, orice operator economic care va completa DUAE generat de autoritatea contractantă și postat pe SEAP, în cadrul documentației de atribuire, nu are cum să menționeze în cadrul acestuia documentele care probează îndeplinirea cerințelor solicitate de către autoritate, întrucât niciun nu se deschide niciun câmp unde poate preciza respectivele informații.

Pentru a se putea completa în mod corespunzător DUAE cu toate informațiile necesare demonstrării îndeplinirii cerințelor solicitate în fișa de date, este necesar ca în documentul generat de autoritatea contractantă să nu fie selectată partea α ”Indicație globală pentru toate criteriile de selecție”. Aceasta deoarece, art. 20 alin. (5) din HG nr. 395/2016, „Autoritatea contractantă are obligaţia de genera electronic DUAE completat cu informaţiile solicitate în raport cu criteriile de calificare şi selecţie stabilite prin documentaţia de atribuire, marcând câmpurile din formular pentru care trebuie prezentate referinţe de către operatorii economici, corespunzător respectivelor cerinţe, şi de a-l ataşa în SEAP, împreună cu celelalte documente ale achiziţiei.”

Totodată, punctul 3 din Regulamentul (UE) 2016/7, prevede în mod expres faptul că pentru ”a se evita sarcinile administrative pentru autoritățile contractante și operatorii economici ….., informațiile pe care operatorii economici trebuie să le prezinte în DUAE ar trebui să fie clar precizate de către autoritate în invitațiile la procedura concurențială…., pe care operatorii economici trebuie, în orice caz, să le examineze cu atenție în vederea participării acestora și eventual a depunerii de oferte”.

Lipsa unor proceduri de completare a DUAE a condus, într-un caz particular, la aplicarea prevederilor art. 137 alin. (2) lit. b) teza a II-a din HG nr. 395/2016 potrivit cărora oferta este considerată inacceptabilă dacă a fost depusă de un ofertant care nu a completat DUAE în conformitate cu criteriile stabilite de autoritatea contractantă. În speța în discuție, cu toate că autoritatea contractantă a bifat secțiunea α ”Indicație globală pentru toate criteriile de selecție”, care nu a permis ofertanților să evidențieze în DUAE toate informațiile necesare demonstrării cerințelor din fișa de date a achiziției, comisia de evaluare a decis respingerea unora dintre ofertanți întrucât documentul depus de aceștia nu conține date concrete cu privire la cerințele de calificare stabilite.

Fiind nemulțumit de soluția autorității contractante, unul dintre ofertanți s-a adresat CNSC care, prin decizia nr. (…) a reținut următoarele: „Prin urmare, societatea contestatoare nu poate fi sancționată pentru o eventuală abatere de la modul de completare a DUAE- în conformitate cu criteriile stabilite de autoritatea contractantă- , atâta timp cât nici modalitatea de completare a DUAE și nici eventualele criterii nu au fost în prealabil stabilite și prezentate ofertanților în formularul din cadrul documentației de atribuire, din perspectiva gradului de detaliere a informațiilor dorite de către autoritatea contractantă. Având în vedere cele expuse, Consiliul constată că măsura respingerii ofertei contestatoarei, având la bază motivul enunțat, este, pe de o parte excesivă, raportat la principiul proporționalității, prevăzut de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 98/2016, iar pe de altă pare, dispozițiile art. 123 din HG nr. 395/2016, stabilesc că – ofertantul elaborează oferta în conformitate cu prevederile documentației de atribuire.” În considerarea celor de mai sus, din punctul de vedere al autorității contractante, în cazul în care dorește ca operatorii economici interesați de participarea la procedură să evidențieze în DUAE informațiile privind modalitatea concretă de îndeplinire a cerințelor stabilite de aceasta, atunci este necesar să nu bifeze secțiunea α ”Indicație globală pentru toate criteriile de selecție”.

De cealaltă parte, operatorii economici interesați de participarea la o procedură de atribuire, pentru a evita respingerea ofertei ca inacceptabilă, în cazul în care identifică în SEAP un document unic de achiziție european în cuprinsul căreia este bifată secțiunea α ”Indicație globală pentru toate criteriile de selecție”, ar trebuie să transmită autorității contractante o clarificare prin care să ceară informații clare cu privire la modalitatea concretă de completare a DUAE.

]]>

Mircea CÂRLAN – Expert achiziţii publice AEXA

Revista AEXA – octombrie 2016

Contractele de achiziție publică de servicii au fost tratate de legiuitor într-o manieră care a inclus separarea acestora în categoria serviciilor prioritare și a celor neprioritare. Împărțirea categorială a serviciilor a avut ca și criteriu încurajarea liberei circulații a acestora în sensul dezvoltării prestațiilor cu caracter transfrontalier oferite de operatorii economici. În vechea reglementarea, serviciile neprioritare erau incluse în cadrul anexei 2B din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, fiind enumerate limitativ. În actuala reglementare, legiuitorul a diversificat categoria serviciilor neprioritare și a stabilit o importanță crescută serviciilor sociale, evidențiindu-le în mod distinct și stabilind cerințe specifice în sarcina autorităților contractante care intenționează să atribuie asemenea contracte. Spre exemplu, participarea la procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii publice având ca obiect exclusiv serviciile de sănătate, sociale şi culturale poate să fie rezervată unor operatori economici, cum ar fi persoane juridice fără scop lucrativ, întreprinderi sociale şi unităţi protejate, acreditate ca furnizori de servicii sociale, furnizori publici de servicii sociale. Mai mult, operatorii economici beneficiari ai privilegiului participării rezervate, trebuie să îndeplinească anumite criterii specifice, respectiv scopul pentru care a fost înființat operatorul economic să fie îndeplinirea unor obiective în domeniul serviciilor publice, în legătură cu prestarea serviciilor în cauză; profitul obținut de operatorul economic să fie reinvestit în vederea îndeplinirii scopului pentru care acesta a fost înființat; organizarea structurilor de conducere sau a structurilor care dețin operatorul economic care execută contractul să se bazează pe principiul participării angajaților în cadrul structurilor care dețin operatorul economic sau să necesite participarea activă a angajaților, a utilizatorilor sau a altor entități interesate. De asemenea, operatorului economic să nu-i fi fost atribuit un contract pentru serviciile în cauză de către autoritatea contractantă inițiatoare în ultimii 3 ani. Durata contractelor care au ca obiect serviciile de sănătate, sociale şi culturale nu poate depăși 3 ani de zile. În ceea ce privește procedura de atribuire a acestor servicii, aceasta este distinctă în funcție de valoarea estimată a contractului de achiziție. În acest sens, deși serviciile în cauză au un caracter neprioritar, legiuitorul a impus, pentru contractele estimate sub valoare de 3.334.050 lei, utilizarea procedurii simplificate. Astfel, rezultă în mod implicit faptul că pentru atribuirea contractelor în cauză aflate sub pragul valoric anterior menționat, perioada minimă de publicitate între publicarea anunțului și depunerea ofertelor trebuie să fie de minim 10 zile. Pe de altă parte, pentru contractele de servicii sociale și alte servicii specifice, estimate fiind de autoritățile contractante peste pragul valoric de mai sus, perioada de publicitate nu este expres stabilită și limită la un număr minim de zile între publicarea anunțului de participare, sau a celui de intenție valabil în mod continuu și a datei limită de depunere a ofertelor. În contextul reglementării lacunare a acestui aspect, considerăm că pentru contractele de servicii sociale și alte servicii specifice a căror estimare depășește peste pragul valoric, ar fi necesară respectarea minim a perioadei valabile pentru contractele atribuite prin procedura simplificată. De lege ferenda, considerăm necesară intervenția legiuitorului pentru clarificarea perioadei minime necesare între publicarea anunțului de participare sau a celui de intenție valabil în mod continuu și a datei limită de depunere a ofertelor pentru atribuirea contractelor de servicii sociale și alte servicii specifice ale căror valori estimate depășesc pragul de 3.334.050 lei.

]]>

Ecaterina-Milica DOBROTĂ – Vicepreşedinte AEXA

Revista AEXA – octombrie 2016

În vederea atribuirii unui contract, autoritatea contractantă are dreptul să aplice numai criteriile de calificare şi selecţie referitoare la motivele de excludere a candidatului/ofertantului și capacitatea acestuia . Criteriile trebuie să se regăsească la nivelul fişei de date, precum şi la nivelul anunţului/invitaţiei de participare . Includerea lor în orice alt document constituie o încălcare a principiului transparenţei, consacrat de art. 2 alin. (2) lit.d) din Legea nr. 98/2016, fiind considerate clauze nescrise. Din păcate, după aproximativ 4 ani de la aplicarea acestei reguli (de clauză nescrisă), încă se produc greşeli de întocmire a documentaţiei de atribuire, respectiv menţionarea şi detalierea cerinţelor de calificare doar în caietul de sarcini. O asemenea conduită conduce inevitabil, în etapa de analiză a ofertelor, la eliminarea din competiţie a operatorilor care nu răspund cerinţelor de calificare din caietul de sarcini. Regula de bază pentru ca o informaţie să fie considerată cerinţă de calificare constă în includerea ei în anunţ. Mai mult, la nivelul anunţului trebuie să se regăsească şi referinţele privind declarațiile pe propria răspundere, documentele pe care trebuie să le prezinte participanţii la procedură, conform Regulamentului CE nr. 1564/2005 şi a pct. 11 din Anexa V Partea Cdin Directiva nr. 24/2014. Astfel, având în vedere modul de întocmire a fişei de date, în formatul predefinit de către SEAP, atât cerinţele cât şi documentele prin care se va face dovada îndeplinirii lor, trebuie înscrise în coloana din stânga pentru a se regăsi în anunţ. Menţionarea cerinţelor în caietul de sarcini/anexele la caietul de sarcini ori în formulare constituie abatere de la lege. Dacă din eroare nu au fost înscrise în anunţ, comisia de evaluare nu are dreptul să le ia în considerare la analizarea ofertelor. În situaţia în care oferta a fost respinsă pentru nerespectarea criteriilor din caietul de sarcini, operatorul economic trebuie să notifice autoritatea asupra reanalizării documentelor sale, în sensul neraportării la clauzele nescrise. Dovedirea îndeplinirii cerinţelor de calificare se realizează, mai întâi, prin depunerea, de către fiecare participant a DUAE-ului în care vor înscrie informaţiile relevante prin care răspunde solicitărilor din anunţul de participare. Dacă din DUAE nu rezultă în mod clar cum se îndeplinesc cerinţele, comisia de evaluare are obligaţia de a cere clarificări ofertantului. O neclaritate în expunerea situaţiei de fapt nu trebuie să conducă la respingerea automată a ofertei. În această etapă comisia are dreptul să solicite lămuriri ofertantului, să depună toate sau o parte dintre documentele justificative ca dovadă a informaţiilor cuprinse în DUAE, dacă acest lucru este necesar pentru a asigura desfăşurarea corespunzătoare a procedurii . La nivel teoretic, analizarea DUAE nu ar trebui să ridice probleme deosebite, deoarece: – pentru criteriile privind capacitatea de exercitare a activităţii profesionale se vor prezenta atestate/ autorizaţii/ certificate de înregistrare a operatorului economic etc; – situaţia economică şi financiară e dovedită prin extrase din bilaţurile contabile ori rapoarte financiare etc; – capacitatea tehnică (experienţa similară) deovedită prin liste de contracte executate, însoţită de procese verbale de recepţie/ recomandări de îndeplinire a contractului. Ar fi de preferat ca autoritatea contractantă să realizeze şi un formular de experienţă similară în care ofertantul să înscrie acele informaţii prin care dovedeşte modul de îndeplinire a cerinţei: perioada de realizare a experienţei, activităţile specifice experienţei similare, valoarea acesteia. Toate acestea ar trebui să permită comisiei de evaluare o analizare facilă a documentelor prezentate de ofertant. De exemplu, prin anunţul de participre s-a solicitat, ca experienţă similară, realizarea de lucrări canalizare, de cel puţin 2 km. Un ofertant a prezentat un contract de reabilitare străzi în perioada 2010-2015, cu o lungime totală de 8 km, în baza căruia a realizat lucrări de apă canal, lucrări de gaze şi asfaltare drum. Pentru a demonstra comisiei de evaluare îndeplinirea cerinţei, în formularul de experienţă similară, ofertantul ar trebui să înscrie referinţele la lucrările solicitate, preluate din situaţiile de lucrări, confirmate de beneficiar: • perioada de executare a lucrărilor de canalizare: 2013-2014; • lucrări de canalizare: 5,2 km. – capacitatea profesională dovedită prin lista specialiştilor propuşi, însoţită de certificările calificărilor acestora.

În mod intenţionat am lăsat la final analizarea motivelor de excludere, întrucât acestea, într-o analiză riguroasă, crea multe probleme în evaluare. Referitor motivele de excludere, prin fişa de date se solicită, în mod obligatoriu, ca cerinţă „Neîncadrarea în situaţiile de la art. 164, 165, 167 din Legea nr. 98/2016” (În temeiul OUG nr. 34/2006, autoritatea avea obligaţia solicitării doar a neîncadrării în dispoziţiile art. 180, fără a impune cele de la art.181. În baza noii legii, prin anunţ trebuie solicitată neîncadrarea în dispoziţiile art. 164, 165, 167, deci inclusiv achitarea taxelor, impozitelor etc.) În dovedire se cere: – declaraţie pe propria răspundere privind neîncadrarea în dispoziţiile de la art. 164, 165, 167 din Legea nr. 98/2016 – pentru art. 164: cazier judiciar de la membrii organului de administrare, de conducere sau de supraveghere al respectivului operator economic sau are putere de reprezentare, de decizie sau de control în cadrul acestuia. Ofertantului de pe primul loc i se va solicita prezentarea acestor caziere de către persoanele înscrise în: • certificatul său de la ONRC sau în documentul de înfiinţare (exemplu: pentru cei 4 asociaţi, 3 directori, 1 administrator, indiferent din ţara în care locuiesc); • certificatul subcontractantului (2 asociaţi, 1 administrator); • certificatul terţului susţinător a situaţiei economice (2 asociaţi); • certificatul terţului susţinător a capacităţii tehnice (o singură persoană); – pentru art. 165: certificate prin care să facă dovada plăţii impozitelor, taxelor sau a contribuţiilor la bugetul general consolidat. Ofertantul clasat pe primul loc trebuie să prezinte: • pentru sine: certificat emis de ANAF şi certificate privind taxele şi impozitele locale pentru cele 25 puncte de lucru (legea este „tranşantă”, neexistând nicio derogare privind doar sediul ori localitatea în care se va implementa contractul); • pentru subcontractant: certificat emis de ANAF şi certificate privind taxele şi impozitele locale pentru cele 7 puncte de lucru; • pentru cei doi terţi susţinători: certificate emis de ANAF şi certificate privind taxele şi impozitele locale pentru cele 5, respectiv 2 puncte de lucru. – pentru art. 167: se poate solicita altceva în loc de o declaraţie pe proprie răspundere? Ofertantul/subcontractantul/terţul va prezenta această declaraţie, comisia de evaluare fiind obligată să aibe încredere în cele declarate, până la proba contrarie, respectiv momentul în care un concurent va sesiza autoritatea contractantă asupra încălcării art. 167 de către participantul în cauză (în orice domeniu, concurenţii cunosc destul de bine activitatea/situaţia adversarilor). Aşadar, în temeiul art. 168 alin. (3) din lege, întrucât în România (ţara de origine/ ţara în care este stabilit ofertantul/candidatul) nu se emit documente care să confirme/infirme faptele de la art. 167, autoritatea contractantă are obligaţia de a accepta această declaraţie pe propria răspundere sau, dacă în ţara respectivă nu există prevederi legale referitoare la declaraţia pe propria răspundere, o declaraţie autentică dată în faţa unui notar, a unei autorităţi administrative sau judiciare sau a unei asociaţii profesionale care are competenţe în acest sens. Dacă însă ofertantul D transmite comisie de evaluare un document constatator prin care se face dovada că ofertantul B a creat grave prejudicii unei entităţi, comisia va solicita clarificări celui în cauză, iar în final, dacă se vor confirma valorile din documentul constatator, participantul va fi exclus din procedură. Ce se întâmplă cu ceilalţi 6 ofertanţi rămaşi în competiţie, despre care comisia nu are ştiinţă asupra eventualelor prejudicii create? Pentru aplicarea unui tratament egal tuturor participanţilor, singura modalitate ar fi o verificare în SEAP, respectiv pentru cei 8 ofertanţi, 5 subcontractanţi şi 6 terţi.

În concluzie, deşi iniţial se părea că prin depunerea DUAE sarcinile comisiei de evaluare vor fi mai uşoare, analizarea ofertelor este totuşi mai anevoioasă, necesitând o perioadă de timp mai îndelungată faţă de cele 25 de zile impuse de art. 214 alin. (3) din lege. Cu atât mai mult cu cât pentru fiecare solicitare de clarificări este obligatorie alocarea de minim 3 zile de răspuns, deşi la unele se puteau acorda doar 24 de ore. Fără a mai adăuga acele comunicări după fiecare etapă, ce se pot solda cu notificări şi contestaţii.

]]>

Gheorghe CAZAN – Expert achiziţii publice AEXA, Director General C&I Consulting

Revista AEXA – octombrie 2016

Articolul 31 din Legea 98/2016 (și, în mod similar articolul 47 din Legea 99/2016) vizează așa-numitul concept ”in-house”, care a făcut obiectul unui număr important de cazuri la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)[1]. Să clarificăm întâi la ce se referă acest concept.

Ori de câte ori o autoritate contractantă are nevoie de anumite produse, servicii sau lucrări, aceasta are în principiu două opțiuni: (i) să le achiziționeze de pe piață, sau (ii) să le realizeze intern, în cadrul propriei organizații.

Este această alegere lăsată la latitudinea autorității contractante sau există reguli specifice care reglementează acest aspect? Încă de la bun început trebuie să precizăm că nici Directiva 24/2016/UE și nici Directiva 25/2016/UE nu obligă autoritățile/entitățile contractante să atribuie atribuie contracte pentru desfășurarea acelor activități pe care acestea doresc să le realizeze la nivel intern. În cadrul Recitalului 5 din Directiva 24/2016/UE se precizează foarte clar faptul că ”Ar trebui reamintit că prezenta directivă nu obligă sub nicio formă statele membre să contracteze sau să externalizeze furnizarea de servicii pe care doresc să le pună la dispoziție ele însele sau să le organizeze prin alte mijloace decât prin contracte de achiziții publice în sensul prezentei directive.”

Ca atare, decizia de a externaliza sau nu anumite activități, ar urma să fie adoptată exclusiv din perspectiva necesității îndeplinirii în mod eficient a anumitor sarcini și de îndeplinirea unor obiective legate de interesul public. Cele două opțiuni ar trebui să fie analizate în etapa de planificare generală a achizițiilor – în cadrul strategiei anuale – în funcție de resursele de care dispune autoritatea contractantă respectivă.

În concluzie, în contextul primei opțiuni discutăm despre externalizarea activităților, iar această externalizare se materializează, în esență, prin atribuirea unor contracte de achiziție publică (sau de concesiune), în conformitate cu procedurile prevăzute de legislația relevantă.

În a doua ipoteză, discutăm despre așa-numitul concept ”in-house”, respectiv atunci când autoritatea contractantă decide să desfășoare anumite activități la nivel intern, fără a apela la resurse externe.

Efectuarea unor activități cu propriile resurse, se poate materializa în două forme:

• Fără crearea unei entități distincte de autoritatea contractantă, caz în care unul dintre compartimentele interne are stabilită, în cadrul atribuțiilor sale, efectuarea respectivei activități. (Ne-am putea imagina un exemplu în care sarcina de a elabora studiile de fezabilitate necesare pentru realizarea unor obiective de investiții este îndeplinită de un departament intern specializat al primăriei).

Este evident că, într-o astfel de situație, nu intervine nicio atribuire a unui contract și, ca atare, legislația privind achizițiile publice nu prezintă relevanță.

• Prin crearea unei entități distincte de autoritatea contractantă. În acest caz intervine întrebarea referitoare la dreptul autorității contractante de a atribui direct contracte respectivei entități, fără organizarea unei competiții.

Prevederile Directivelor și ale legislației naționale nu fac distincție între entitățile private și entitățile publice (a se vedea definiția operatorului economic prevăzută la art. 2 lit. jj) din Legea 98/2016 – ”orice persoană fizică sau juridică, de drept public ori de drept privat,…) care oferă produse, servicii sau lucrări pe piață. Operatorii economici de drept public pot realiza activități economice la fel ca și cei de drept privat, dar statutul primilor nu le conferă acestora libertatea de a obține contracte fără participarea la o competiție. În consecință, regula generală este aceea că autoritățile/entitățile contractante vor organiza o procedură de atribuire în concordanță cu prevederile legislației privind achizițiile publice atunci când intenționează să încheie contracte cu titlu oneros cu o entitate distinctă. Dacă operatori economici din categoria entităților de drept public participă la astfel de competiții, aceștia vor fi tratați egal în raport cu operatorii economici de drept privat, fără a avea niciun fel de avantaje speciale rezultate din statutul lor[2].

În practică, există cazuri în care o autoritate contractantă înființează o persoană juridică distinctă (societate comercială) care poate furniza produse, presta servicii sau executa lucrări. Într-o astfel de situație, atunci când intenționează să atribuie un contract de furnizare/servicii/lucrări, autoritatea contractantă își va pune problema dacă:

• este obligată să organizeze o procedură pentru atribuirea respectivului contract, în cadrul căreia orice operator economic interesat va putea să depună ofertă; sau

• are dreptul de a atribui contractul direct societății comerciale pe care o deține.

Conform regulii generale mai sus menționate, atunci când o autoritate contractantă intenționează să încheie un contract cu titlu oneros cu o entitate distinctă de ea înseși, atribuirea contractului în discuție se realizează prin aplicarea uneia dintre procedurile prevăzute de legislația privind achizițiile publice.

Excepția de la regula generală mai sus definită o reprezintă situația reglementată la art. 31 din Legea 98/2016.

În linii mari, excepția se referă la situația în care entitatea distinctă de autoritatea contractantă nu reprezintă altceva decât un instrument de organizare a resurselor interne ale acesteia din urmă, ceea ce conferă autorității contractante dreptul de a-i atribui contracte fără organizarea unei proceduri de atribuire/competiții.

Printr-o jurisprudență constantă, CJUE a stabilt trei criterii/condiții majore de verificare a situațiilor de excepție în care autoritatea contractantă nu este obligată să organizeze o competiție atunci când atribuie un contract către o persoană juridică distinctă. Aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ și se reflectă, practic, în cuprinsul art. 31 alin. (1) din Legea 98/2016:

1. Autoritatea contractantă exercită asupra persoanei juridice în cauză un control similar celui pe care îl exercită asupra propriilor departamente sau servicii

În Lege se explică faptul că autoritatea contractantă exercită asupra unei persoane juridice un control similar celui pe care îl exercită asupra propriilor departamente sau servicii atunci când exercită o influenţă determinantă atât asupra obiectivelor strategice, cât şi asupra deciziilor importante ale persoanei juridice controlate.

Pentru a nu obține concluzii incorecte/pripite, este necesar ca în cadrul analizei să se răspundă la o serie de întrebări, cum ar fi:

• Care sunt limitele de competență ale conducerii societății?

• Care este gradul de autonomie în adoptarea deciziilor de către conducerea societății? Este această autonomie una limitată, similară – spre exemplu – cu cea a directorului unuia dintre departamentele interne ale unei primării sau ale unui minister? Nicio decizie majoră nu poate fi adoptată de conducerea societății fără o aprobare preliminară, libertatea de decizie fiind limitată, practic, doar la aspectele ce vizează activitățile de zi cu zi prin care se asigură buna funcționare a entității respective.

• Este societatea complet subordonată, din punct de vedere practic, de facto, autorității contractante? Pentru o înțelegere mai clară a sensului acestei întrebări, putem invoca un exemplu din jurisprudența CJUE[3], unde se constata că entitatea controlată era obligată să ducă la îndeplinire orice ordine/comenzi ale autorităților publice care dețineau capitalul său, fără nicio posibilitate de a refuza execuția acestora. Mai mult, ”în calitate de instrument propriu şi serviciu tehnic,” entitatea în cauză ”nu dispunea de posibilitatea de a stabili în mod liber tarifele pentru activităţile sale”. În acest sens, orice negociere este exclusă iar eventuala încheierea a unui contract nu reprezenta altceva decât formalizarea unei decizii administrative a autorității contractante.

Pentru a putea constata îndeplinirea primului criteriu, controlul exercitat de către autoritatea contractantă trebuie, în consecință, să fie unul efectiv și nu unul formal.

Faptul că societatea este organizată separat de autoritatea contractantă, având personalitate juridică distinctă, devine nerelevant într-un astfel de caz, deoarece această așa-zisă independență este una formală și nu reală.

Ce se întâmplă atunci când controlul efectiv nu este exercitat de către o singură autoritate contractantă, ci de mai multe astfel de autorități? Poate fi îndeplinit criteriul ”control” într-o astfel de situație? Răspunsul este afirmativ și îl regăsim la art. 31 alin. (4) lit a) din Legea 98/2016: ”autoritatea contractantă exercită în comun cu alte autorităţi contractante asupra persoanei juridice în cauză un control similar celui pe care îl exercită asupra propriilor departamente sau servicii;”.

Analiza devine mai complicată în acest caz, deoarece trebuie avute în vedere și prevederile alin. (5) de la același articol:

” a) organele de decizie ale persoanei juridice controlate sunt compuse din reprezentanţi ai tuturor autorităţilor contractante participante, aceeaşi persoană având dreptul de a reprezenta mai multe sau toate autorităţile contractante participante;

1. b) autorităţile contractante sunt în măsură să exercite în comun o influenţă determinantă asupra obiectivelor strategice şi a deciziilor importante ale persoanei juridice controlate;

2. c) persoana juridică controlată nu urmăreşte interese contrare celor ale autorităţilor contractante care o controlează.”

 

Ca o regulă generală, pentru a îndeplini acest criteriu în condițiile de mai sus, trebui ca fiecare dintre autoritățile contractante să aibă posibilitatea de a restrânge libertatea de acțiune a societății comerciale pe care o dețin în comun. ”Afilierea formală” la capitalul unei societăți nu este suficientă în absența unei posibilități reale de exercita un control efectiv. Aparent, o participare minoră la capitalul social al societății poate reprezenta un indicator cu privire la insuficienta putere de influențare a deciziilor acelei socități. În realitate, această afirmație poate fi contrazisă de situațiile în care, deși nivelul de participare la capitalul social al societății este unul scăzut, autoritatea contractantă în cauză are posibilitatea să participe la un control efectiv singură sau împreună cu alte autorități.

2. Mai mult de 80% din activitățile persoanei juridice controlate sunt efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor care îi sunt încredinţate de către autoritatea contractantă care o controlează sau de către alte persoane juridice controlate de respectiva autoritate contractantă

Criteriul în discuție are rolul de a limita implicarea în piață a societății comerciale, activitățile acesteia trebuind să fie dedicate cu preponderență autorității contractante. În cazul în care societate are o orientare semnficativă către piață sau obiectul său de activitate este foarte extins, îndeplinirea criteriului dependenței economice față de autoritatea contractantă care o deține devine foarte greu de demonstrat. Mai mult, în aceste condiții nici primul criteriu (control) nu va mai fi îndeplinit, pentru că este greu de crezut că gradul de autonomie al societații este limitat atâta timp cât aceasta este supusă unei presiuni competiționale într-un anumit sector de activitate.

În mod normal, îndeplinirea acestui criteriu se verifică cu mai mare ușurință decât primul criteriu referitor la control, deoarece în acest caz legislația stabilește un procent clar (80%) în ceea ce privește activitățile care trebuie desfășurate pentru autoritatea contractantă deținătoare sau pentru alte persoane juridice controlate de către respectiva autoritate contractantă. Acest procent se verifică pe baza cifrei medii de afaceri totale sau a unui indicator alternativ corespunzător bazat pe activitatea desfăşurată, cum ar fi costurile suportate de persoana juridică sau de autoritatea contractantă, după caz, în legătură cu servicii, produse şi lucrări din ultimii 3 ani anteriori atribuirii contractului. În cazul în care societatea este nou înființată, procentul poate fi stabilit prin utilizarea unor metode estimative, în special prin utilizarea previziunilor de afaceri.

 

3. Nu există participare privată directă la capitalul persoanei juridice controlate

La modul general, se consideră că participarea privată la capitalul societății exclude posibilitatea ca autoritatea contractantă să exercite asupra respectivei societăți un control similar cu cel pe care îl exercită asupra propriilor departamente sau servicii; cu alte cuvinte, participarea privată anulează posibilitatea de îndeplinire a primului criteriu. Mai mult, interesele investitorului privat vor fi mai puțin conectate la interesul public, ceea ce implică, în principiu, o orientare mai pregnantă către piață.

Pe de altă parte, trebuie subliniat faptul că deținerea în proporție de 100% a capitalului unei societăți de către o autoritatea contractantă nu reprezintă o certitudine că și primul criteriu, referitor la control, este ”automat” îndeplinit. Analiza detaliată descrisă la primul punct rămâne necesară chiar și în condițiile în care capitalul privat lipsește cu desăvâșire.

Atenție:

Un aspect specific, care nu apare precizat explicit în lege, dar care ar putea rezulta implicit din logica regulii ”in-house” este acela referitor la încadrarea societății înseși în categoria autorităților contractante. Chiar dacă are, în principiu, un caracter comercial, această entitate este cel mai probabil autoritate contractantă, deoarece prin modul în care acționează pe piață, aceasta nu este supusă presiunii competiționale, a fost înființată pentru a desfășura activități de interes public, și, ca atare, trebuie considerată un organism de drept public!

În consecință, trebuie avut în vedere că pot exista două situații, în funcție de rezultatul analizei referitoare la modul de îndeplinire a celor trei condiții prevăzute la art. 31 din Legea 98/2016:

1. a) Societatea îndeplinește toate cele trei condiții, caz în care nu reprezintă altceva decât un instrument de lucru, care diferă de celelalte departemente/compartimente interne numai prin faptul că are personalitate juridică distinctă. Prin acest instrument, autoritatea contractantă care deține societatea respectivă își îndeplinește, în primul rând, anumite obiective dedicate interesului public. Societatea are caracteristicile unui organism de drept public și, în consecință, este la rândul ei autoritate contractantă și va aplica prevederile Legii pentru orice achiziție efectuată în scopul desfășurării activităților sale. Autoritatea contractantă care o deține poate să îi atribuie contracte, fără organizarea unei proceduri, această atribuire reprezentând, de fapt, decizia respectivei autorități de a nu externaliza activitățile respective, ci de a le presta prin propriile resurse.

2. b) Societatea nu îndeplinește toate cele trei condiții, caz în care va fi privită ca o întreprindere publică, ce acționează independent (sau relativ independent) pe piață, este supusă unei anumite presiuni competiționale, deci nu este autoritate contractantă. Pe de altă parte, autoritatea contractantă care o deține nu va avea dreptul, în aceste condiții, să îi acorde contracte fără organizarea unei proceduri de atribuire, astfel cum sunt acestea prevăzute în Legea 98/2016.

[1] Ex: C-107/98, Teckal Srl v Comune di Viano și Azienda Gas-Acqua Consorziale (AGAC) di Reggio Emilia,

C-340/04, Carbotermo SpA și Consorzio Alisei v Comune di Busto Arsizio și AGESP SpA, C-295/05, Asociación Nacional de Empresas Forestales (Asemfo) v Transformación Agraria SA (Tragsa) și Administración del Estado, C-324/07, Coditel Brabant SA v Commune d’Uccle și Région de Bruxelles-Capitale.

[2] C-480/06, Commission v Germany, paragraf 33

[3] C-295/05, Asociación Nacional de Empresas Forestales (Asemfo) v Transformación Agraria SA (Tragsa) și Administración del Estado, paragrafele 60 – 61

]]>

Alexandra PANĂ – Membru AEXA

Revista AEXA – septembrie 2016

Una dintre inovațiile introduse de legea 98/2016 o reprezintă posibilitatea acordată autorităților contractante din diferite state membre UE de a acționa în comun pentru atribuirea unor contracte de achiziții publice. Grație acestui nou concept juridic, autoritățile contractante reușesc să partajeze riscurile legate de proiectele inovatoare și să obțină beneficii economice mai ridicate decât în cazul în care ar acționa individual.

Astfel, potrivit art. 46-48 din legea menționată,  autorităţile contractante naţionale au dreptul de a utiliza activităţile de achiziţie centralizate furnizate de o unitate de achiziţii centralizate dintr-un alt stat membru. În cazul în care se apelează la această metodă, furnizarea activităţilor de achiziţie centralizate de către o unitate de achiziţii centralizate dintr-un alt stat membru se realizează în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei naţionale a statului membru în care este situată unitatea de achiziţii centralizate.

De asemenea, dispozițiile legislaţiei naţionale a statului membru în care este situată unitatea de achiziţii centralizate se aplică și pentru: atribuirea unui contract în cadrul unui sistem dinamic de achiziţii, încheierea unui contract subsecvent prin reluarea competiţiei în executarea unui acord-cadru sau stabilirea operatorilor economici parte a acordului-cadru care îndeplinesc o anumită activitate.

Autorităţile contractante naţionale pot, împreună cu autorităţi contractante din alte state membre, să atribuie în comun un contract de achiziţie publică, să încheie un acord-cadru sau să administreze un sistem dinamic de achiziţii, precum şi, în măsura în care identitatea autorităţilor contractante a fost prevăzută în cuprinsul anunţului de participare publicat în cadrul procedurii de atribuire a acordului-cadru, să încheie contracte în executarea acordului-cadru sau în cadrul sistemului dinamic de achiziţii.

În acest caz, cu excepţia situaţiei în care elementele necesare sunt stabilite printr-un acord internaţional încheiat între statele implicate, autorităţile contractante participante încheie un acord prin care stabilesc:

1. a) responsabilităţile părţilor şi dispoziţiile de drept naţional aplicabile;

2. b) aspectele de organizare internă a procedurii de atribuire, inclusiv organizarea procedurii, repartizarea lucrărilor, produselor sau serviciilor care urmează să fie achiziţionate şi încheierea contractelor.

Autoritatea contractantă participantă la o achiziţie comună internațională de acest gen, nu are obligaţia de a aplica dispoziţiile prezentei legi atunci când achiziţionează lucrări, produse sau servicii care fac obiectul achiziţiei de la autoritatea contractantă responsabilă pentru organizarea procedurii de atribuire.

Autorităţile contractante implicate într-o achiziție transnațională pot stabili repartizarea responsabilităţilor specifice între acestea şi pot conveni asupra aplicării legislaţiei naţionale interne a oricăruia dintre statele membre unde sunt situate autorităţile contractante participante. Modul de repartizare a responsabilităţilor şi legislaţia naţională aplicabilă se menţionează în documentaţia de atribuire pentru contractele de achiziţie publică atribuite în comun.

În cazul în care mai multe autorităţi contractante din România şi alte state membre au înfiinţat o entitate comună, inclusiv o grupare europeană de cooperare teritorială în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1.082/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iulie 2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) sau o altă entitate în temeiul dreptului Uniunii Europene, autorităţile contractante participante convin, prin decizie a organismului competent al entităţii comune, asupra aplicării dispoziţiilor de drept naţional în materie de achiziţii publice ale unuia dintre următoarele state membre:

1. a) statul membru în care entitatea comună îşi are sediul;

2. b) statul membru în care entitatea comună îşi desfăşoară activităţile.

Un exemplu de astfel de achiziție comună transfrontalieră, care s-a dovedit un caz de succes, este proiectul SYNCRO. Născut în 2012 dintr-o colaborare între Departamentul Isère, Citta Metropolitana di Torino, CCI Grenoble și Torino CIAA, proiectul european Syncro este o ilustrare a unei achiziții publice inovatoare transfrontaliere de succes.

La originea acestui proiect s-a aflat Departamentul Isère care urmărea generalizarea modernizării modului de colectare și prelucrare a datelor privind rețeaua rutieră, având ca destinatari utilizatorii și echipele de operare ale rețelei de drumuri. Din dorința de a extinde colectarea datelor dincolo de așa-numitele informații de trafic convențional (numărul și viteza vehiculelor, gradul de ocupare de șoselelor …), Departamentul Isère dorea și să achiziționeze o soluție inovatoare, fapt pentru care s-a confruntat cu trei mari provocări.

Prima provocare este de natură economică. Pentru a asigura colectarea cât mai amănunțită a datelor de interes, era necesar să se opereze pe o suprafață mare și cu un relief dificil. În fapt, rețeaua de drumuri județene include 5100 de km de drumuri, din care 1.500 km reprezintă axe de structură. Această rețea include drumuri extreme situate în zonele montane sau izolate: trasee montane prin Alpi, stațiunile de schi etc. Pentru o mai bună gestionare a modului de colectare a datelor, Departamentul Isère decide să se asocieze cu Citta Metropolitana di Torino, teritoriu vecin, cu care împarte cerințe și constrângeri similare.

A doua provocare este de natură tehnică și presupune integrarea tehnologiilor ITS (Intelligent Transportation System), în scopul de a obține cele mai fiabile și cele mai complexe date referitoare la volumul și condițiile de trafic (starea vremii, lucrări de construcție/reabilitare drumuri, aglomerări și blocaje …). Obiectivul imediat era transmiterea acestor date în timp real pentru a putea fi utilizate în fluidizarea traficului, creșterea gradului de securitate a circulației și asigurarea calității transportului. Pe termen lung, aceste date urmau a fi utilizate în scopul implementării de politici publice menite să fluidizeze traficul rutier.

În acest context, autoritățile partenere nu au fost în măsură să definească mijloacele tehnice care să conducă la îndeplinirea obiectivelor identificate. Din aceste motive au decis să lanseze o procedură de dialog competitiv, care nu era bazată pe un caiet de sarcini  clasic, ci pe un program de funcționare (care descria obiectivele vizate). În prealabil, a fost organizat un seminar de pre-informare prin care s-au comunicat obiectivele proiectului și au fost mobilizate companiile (în special firmele mici și mijlocii).

Din cei zece candidați au fost selectați trei pentru a participa la un dialog competitiv, o fază dinamică a procedurii de achiziție care a durat 8 luni (din iunie 2014 până în ianuarie 2015) și care a permis fiecărui candidat selectat să elaboreze o ofertă fermă. Pe baza acestor oferte, autoritățile partenere au selecționat un proiect și au semnat cu operatorul economic un acord-cadru, urmat de încheierea unui contract subsecvent pentru executarea proiectului pilot.

Cea de a treia provocare este de ordin juridic. În fapt, această abordare a ridicat o serie de probleme legate atât de achiziționarea unei soluții inovatoare în contextul unei achiziții transfrontaliere, cât și de procedurile de aplicare a protecției proprietății intelectuale, având în vedere diferențele legislative între cele două țări. Acesta este motivul pentru Departamentul de Isère preferat să contracteze o firmă de experți care a elaborat un cadru juridic inovator și a furnizat asistență juridică pe tot parcursul proiectului. Formal, proiectul Syncro este precursorul parteneriatului pentru inovare și al achiziției publice comune transfrontaliere, definite legislativ în septembrie 2014.

În prezent, candidatul final a fost selectat și echipele lucrează la proiect. Deși procedura a fost foarte lungă și a implicat alocare de numeroase resurse, Departamentul Isère susține eficacitatea și utilitatea acesteia. Într-adevăr, această abordare a permis înființarea unui  consorțiului de IMM-uri, care printr-un dialog aprofundat și eficient, au reușit să propună și să implementeze o soluție inovatoare benefică ambelor state.

]]>

Daniel JURJ – Vicepreşedinte AEXA

Revista AEXA – martie 2016

Jorge Lynch Jorge Lynch este pasionat de îmbunătățirea continuă a managementului achizițiilor publice și a practicii, având aproape 30 de ani de experiență în gestionarea proiectelor mari și complexe din Africa, America Latină, Asia de Sud- Est și Pacific. Este fondator al blogului de achiziții publice „The Procurement Classroom”, link http://procurementclassroom.com/, blog pe care publică e-cursuri pentru debutanții și aspiranții în achiziții publice, pentru a-i ajuta să-și dezvolte o bază solidă pe care să construiască o carieră de succes ca viitori profesioniști în domeniul achizițiilor. În articolul său „7 Things to do to Quickly Become Proficient When You Are a Newly Appointed and Inexperienced Public Procurement Practitioner”, Jorge Lynch are șapte sfaturi pentru debutanți, pentru a atinge rapid nivelul de competență în managementul achizițiilor publice:

Prezentul material reprezintă o traducere în limba română, efectuată cu acordul lui Jorge Lynch, după articolul său „7 Things to do to Quickly Become Proficient When You Are a Newly Appointed and Inexperienced Public Procurement Practitioner”, material față de care acesta își declină orice responsabilitate privind conținutul și calitatea traducerii. Documentul original, se regăsește la link http://procurementclassroom.com/becoming-proficient/ 1. ÎNVAȚĂ NORMELE DE ACHIZIȚII PUBLICE

Achizițiile publice sunt reglementate printr-un cadru legislativ (norme de achiziții), constând dintr-o lege și normele de aplicare. Acestea sunt dezvoltate în continuare în politici și proceduri, manuale și ghiduri de achiziție și de administrare a contractului, inclusiv documentele standard de licitație, care sunt utilizate pentru a invita operatorii economici să participe la procedură cu oferte și propuneri. Limbajul politicilor de achiziții publice, procedurile, ghidurile, manualele și documentele standard de licitație trebuie să se alinieze la reglementările legale privind achizițiile publice. Conformarea la normele privind achizițiile publice este obligatorie iar abaterile sunt sancționate prin lege. Prin urmare, trebuie să studiezi și să te familiarizezi cu aceste documente, deoarece ele se referă la activitatea ta și la modul în care ar trebui să o desfășori. Trebuie să începi cu legea privind achizițiile, apoi se poate studia manualul de achiziții publice (sau manuale, în cazul în care există mai multe), apoi documentele standard de licitație pentru fiecare dintre categoriile de achiziții (bunuri, servicii sau lucrări de infrastructură) cu care se anticipează că se va lucra. Trebuie studiate toate normele care reglementează achizițiile publice, de la identificarea unei cerințe până la finalizarea execuției unui contract de achiziție publică, iar uneori, inclusiv eliminarea, reutilizarea și distrugerea bunurilor achiziționate.

2. ÎNVAȚĂ PRINCIPIILE ACHIZIȚIILOR PUBLICE ȘI RESPECTĂ CODUL DE CONDUITĂ

Principiile de achiziții sunt fundamentul achizițiilor publice. Trebuie să ajungi să le cunoști bine, chiar dacă acestea nu sunt precizate în mod clar în normele de achiziții publice. Trebuie respectat, de asemenea, codul de conduită, care ar trebui să se bazeze pe principiile de achiziții. Oricum, cu toate că cele mai multe organizații care efectuează proceduri de achiziții au un cod de conduită, sunt multe care nu au un astfel de cod. Deci, va trebui să fii ghidat în primul rând de principiile de achiziție. Ca practician de achiziții publice, funcționar sau specialist, trebuie să ai o înțelegere clară a principiilor privind achizițiile publice și să știi cum să le aplici pentru a ghida deciziile legate de achiziții publice. Prin integrarea acestor principii în etica muncii, rezultatele deciziilor tale vor fi întotdeauna în conformitate cu obiectivul achizițiilor publice. Ca practician de achiziții publice ești, de asemenea, funcționar public. Gestionezi fonduri publice, ești obligat printr-un cod etic de conduită și ești responsabil pentru ceea ce faci sau nu reușești să faci atunci când gestionezi aceste fonduri.

3. ÎNȚELEGE SISTEMUL DE ACHIZIȚII PUBLICE

Ceea ce se numește de obicei procesul sau ciclul de achiziții publice este într-adevăr un sistem de achiziții alcătuit din diferite (sub) procese care sunt completate în etape succesive. Este important pentru tine să înveți toate procesele în care vei fi implicat și mai ales cele pentru care ești responsabil. Unele procese importante pe care e nevoie să le înveți sunt următoarele: • Procesul de achiziții directe • Procesul de licitare și selecție • Procesul de aprobare a: • necesarului de achiziții • selectării procedurii • caietului de sarcini • criteriilor de evaluare • documentelor de evaluare • modelelor de contracte • Procesul de evaluare al ofertelor • Procesul de evidență al documentelor 4. ELABOREAZĂ ȘI UTILIZEAZĂ LISTE DE VERIFICARE

În cazul în care ești norocos, pot exista câteva liste de verificare, printre unele dintre documentele cadru legale la care vei avea acces și pe care trebuie să le utilizezi. Unele dintre ele vor fi de ajutor și ușor de aplicat, altele vor fi confuze. Recomand să îți dezvolți propriile liste de control pentru diferitele proceduri și procese pe care le-ai analizat în documentele de lucru, și pentru cele care au fost predate într-un cadru formal de formare, sau pentru cele învățate din propriile studii. Listele de verificare sunt importante pentru dezvoltarea ta profesională ca practician de achiziții. Atunci când acestea sunt dezvoltate și utilizate în mod corespunzător, ele vor permite să îți amintești toate măsurile necesare pentru a finaliza un proces, astfel încât să nu trebuie să te bazezi pe memorie. Acest lucru este foarte important în achizițiile publice în cazul în care există mai multe etape diferite care trebuie urmate, având în vedere că în cazul în care lipsește un pas acest lucru ar putea fi interpretat greșit și să fie un motiv de discuții sau chiar de măsuri disciplinare. Ar trebui să încerci să dezvolți liste de control simple, folosind propriile cuvinte bazate pe înțelegerea ta, pentru a te ajuta să îți amintești ce trebuie făcut, când și de către cine, în diferitele procese pentru care ești responsabil sau în care ești implicat. Câteva exemple de cazuri în care se se pot dezvolta liste de control sunt: • Cum să se pregătească un anunț (Ce trebuie să conțină? Care este procesul de aprobare și cât timp va dura?) • Cum să se pregătească un document de licitație (Care este procesul de aprobare și cât timp durează?) • Unde începe procesul de achiziție și unde se termină? • Pregătirea unui plan de achiziții. Cum se face? • Pregătirea unui program de achiziții publice. Cum se face? • Care sunt diferitele lucruri care au nevoie de aprobare, cine și când le aprobă? • Procedeul de selectare a unei proceduri de achiziție; cum se face? • Dezvoltarea și completarea înregistrării achiziției și contractului, cum se face? Așa cum ai putut realiza până acum, este esențial să îți pui (și alte) întrebări, să iei notițe și să dezvolți liste de verificare pentru referințe ulterioare. De asemenea, este important să se verifice răspunsurile la întrebări cu un document scris. Cunoașterea sursei de referință este vitală. În achizițiile publice, regulile care trebuie urmate ar trebui să fie scrise. Trebuie să te asiguri că știi unde ai confirmarea informațiilor pe care le primești, pentru a te asigura că dezvolți liste de verificare cu informații probate.

5. FII ORGANIZAT

În cadrul managementului achizițiilor publice, vei avea de lucru cu clienți interni și externi, diferite departamente administrative, contractori, furnizori și prestatori de servicii, precum și cu alte părți interesate. Vei avea, de asemenea, de lucru cu diferite cerințe de achiziții în diferite etape ale procesului de achiziție. Aceste sarcini pot deveni foarte copleșitoare dacă nu sunt organizate. În continuare, unele dintre aplicațiile pe care le folosesc pentru a-mi organiza munca (și viața personală): • Pentru a-mi organiza munca, a scrie idei și a lua notițe, eu folosesc aplicația WorkFlowy. Mi se pare că este foarte simplu de utilizat pentru păstrarea listelor de rezolvat (și tot felul de liste), și eu, de asemenea, îl folosesc pentru a întocmi liste de verificare. • Eu folosesc Google Calendar pentru a seta atenționări de date importante pentru diferite cerințe de achiziții la care lucrez la un moment dat. Acesta poate fi, de asemenea, folosit pentru a trimite atenționări altor persoane cu privire la sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească. Pot fi folosite și alte tipuri de calendare electronice. Exemple de informații cu privire la care puteți crea atenționări pe calendar sunt: • Data când este de așteptat să înceapă o procedură de achiziție (ca un memento pentru tine sau altcineva dacă nu ești responsabil) • Data când o anumită achiziție trebuie demarată prin publicare • Datele reuniunilor de pre-licitație și / sau vizite la fața locului • Termenul limită pentru a răspunde la solicitările de clarificari din partea ofertanților • Data depunerii ofertelor • Data deschiderii ofertelor Presupunând că utilizezi un computer, ai nevoie să dezvolți un sistem logic de evidență pentru documentele pe care le pregăteșți, și să încerci să le protejezi de pierderi, prin stocarea celor mai importante în Cloud, precum și pe hard disk, pentru a le proteja în caz de erori ale unității de hard sau de deteriorare a computerului. În funcție de organizația ta, ți se poate cere să stochezi anumite documente numai pe serverul organizației, astfel încât va trebui să te informezi în acest sens. Pentru stocarea documentelor în Cloud, eu folosesc Dropbox și, într-o măsură mai mică, Google Drive. Cu ambele vei obține mai mulți GB de spațiu de lucru liber, astfel încât nu trebuie să plătești pentru utilizarea lor. Am folosit WorkFlowy, Dropbox și GoogleCalendar pentru mai mulți ani, la diferite proiecte și le recomand cu încredere.

6. GĂSEȘTE-ȚI UN ÎNDRUMĂTOR

Fiind nou la locul de muncă, cineva va fi/ar trebui să fie acolo să te învețe ce trebuie să faci, dar nu depinde de asta. Fă-ți ceva timp ca să ajungi să cunoști persoanele cu care vei lucra și pe cea care pare a fi cea mai bine pregătită și încearcă să înveți cât de mult poți de la acea persoană. E chiar posibil să trebuiască să cauți un mentor din afara organizației. Încearcă să înveți cât de mult poți de la cei care sunt dispuși să te învețe, și fă un efort să verifici ceea ce ți se spune, pentru a determina dacă acest lucru este în conformitate cu normele privind achizițiile publice. Nu prelua pur și simplu ceea ce ți se spune. Verifică informațiile care îți sunt oferite. În achizițiile publice, cel mai mult din ceea ce trebuie să faci ar trebui să se regăsească în scris într-un document. De aceea sunt foarte rare cazurile în care nu există linii directoare pentru ce trebuie făcut într-o anumită anumită situație dată. Atunci când se întâmplă acest lucru, decizia cu privire la modalitatea de lucru nu va fi a ta. Va fi decizia superiorilor, a unui expert în achiziții publice, sau a unei autorități de aprobare. Pune întrebări. Multe întrebări. Nu-ți fie teamă să te repeți. De asemenea, ascultă cu atenție răspunsurile la întrebările tale. Ia notițe și dezvoltă liste simple de verificare, acolo unde este posibil, care-ți vor servi ca un memento și pentru referințe ulterioare.

7. STRADUIEȘTE-TE PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIRE CONTINUĂ

Continuă să citești și să studiezi. Niciodată nu crede că știi totul. Învățarea continuă și dezvoltarea profesională prin lectură și prin încercarea de a-i învăța pe practicienii mai puțin experimentați, este esențială. Înveți mult mai mult, învățând pe altcineva. Așa că, continuă să citești și transmite și altora ceea ce ai învățat. Cu cât predai mai mult, cu atât mai mult înveți. Cu cât știi mai mult, cu atât mai bine pentru organizația ta și pentru dezvoltarea carierei tale.

„Your Professional Development is Your Responsibility”- Jorge Lynch

]]>

Teodora DOBROTĂ – Traducerea şi sinteza

Revista AEXA – septembrie 2016

Sursa: http://www.oecd.org/gov/ethics/Corruption-in-Public-Procurement-Brochure.pdf

Achizițiile publice se referă la achiziționarea de către guverne și întreprinderi ale statului de bunuri, servicii și lucrări. Este o activitate guvernamentală de mare importanță economică reprezentând 12% din PIB și 29% din cheltuielile publice generale în țările din OECD în 2013 (estimate a fi de aproximativ 4,2 trilioane de euro) fapt ce obligă guvernele să efectueze procedurile de achiziții publice în mod eficient și la standarde înalte pentru a asigura o calitate ridicată a furnizării de servicii și pentru a proteja interesul public.

Fiind una dintre activitățile guvernamentale extrem de vulnerabile la corupție, achizițiile publice oferă numeroase oportunități de redirecționare a fondurilor publice. Cum corupția în achizițiile publice denaturează concurența și limitează accesul pe piață al firmelor care refuză să întreprindă activități corupte, există o cerere în creștere pentru modernizarea domeniului din sectorul privat.

[pwal id=”147897842″ description=”Continuare pe baza de Share/Like/Tweet”][/pwal]

Costurile directe ale corupției includ transferurile de mită, cheltuieli mai mari, deficitul de servicii esențiale, calitate inferioară și alocarea incorectă a resurselor publice. Cei care oferă mită caută să-și recupereze banii prin prețurile exagerate, prin facturarea muncii neefectuate care nu îndeplinește standardele contractului, reducând calitatea muncii sau folosind materiale inferioare, rezultând în costuri exagerate și o scădere a calității. Un studiu efectuat de OECD și Banca Mondială a arătat că fenomenul corupției în sectoarele de infrastructură și de explorări duce la alocări greșite din bugetul public, serviciile fiind de calitate inferioară și în cantitate insuficientă. A fost estimat că un procent de 10-30% din investiția într-un proiect de construcție finanțat din fonduri publice poate fi pierdut prin gestionare defectuoasă și corupție, dar și procentele estimative 20-30% din valoarea proiectului sunt larg răspândite. Inițiativa de Transparență din Sectorul Construcțiilor estimează că “pierderile anuale în construcții la nivel mondial, prin proasta gestionare, ineficiență și corupție ar putea ajunge la de 2,5 mii de miliarde de dolari până în 2020 “(COST, 2012). În cadrul Uniunii Europeane, corupția este estimată la 120 de miliarde de euro pe an (Comisia Europeană, 2014a), ceea ce reprezintă aproximativ 1% din PIB-ul UE.

Corupția la achizițiile sub-centrale la nivel guvernamental, 63% din Achizițiile publice generale în OECD, este un motiv de îngrijorare. Pe de o parte, descentralizarea poate reduce domeniul de aplicare al corupției prin forțarea politicienilor de a fi mai responsabili în fața cetățenilor (alegătorii ar trebui să poată evalua corect calitatea conducerii și rezultatele acesteia și politicienii locali ar trebui să fie mai informați în legătură cu nevoile cetățenilor). Pe de altă parte, pot exista oportunități mai mari și obstacole mai puține în calea corupției la nivel local din cauza capacității reduse de guvernare. Astfel, în multe dintre țările OECD, riscuri semnificative de corupție provin dintr-un conflict de interese în procesul de luare a deciziilor, care poate denatura alocarea resurselor către achizițiile publice. Raportul OECD asupra Mitei din Străinătate (2014) oferă dovezi suplimentare care atestă vulnerabilitatea achizițiilor publice, mai mult de jumătate (57%) din cazurile de mituire străine având un contract de achiziții publice. Aproape două treimi (59%) din cazurile de mituire străine studiate au avut loc în sectoare strâns asociate cu achizițiile publice: industria extractivă (19%), construcțiile (15%), transportul și depozitarea (15%), precum și sectoarele de informații și de comunicații (10%).

Interesele financiare aflate în joc, volumul tranzacțiilor și interacțiunea strânsă între sectorul public și cel privat în atribuirea contractelor de achiziții publice, toate prezintă riscuri pentru integritatea procesului de achiziții publice. De multe ori, aceste riscuri sunt asociate cu faza de licitare însă pot apărea și în fazele de pre- și post-licitare. Problemele din etapa de pre-licitare sunt lipsa unei evaluări adecvate a necesităților, influența externă asupra deciziilor oficiale, acordul informal, planificarea slabă a achizițiilor, neconcordanța acestora cu procesul de luare a deciziilor privind investițiile, lipsa bugetului realist sau deficiențe în buget, specificațiile tehnice și criteriile care favorizeză o anumită companie, cererea nejustificată a mostrelor de bunuri sau servicii, iar în cee ce priveste procedura de achiziții, lipsa justificării procedurilor necompetitive și folosirea acestora pe temeiul unor exceptii legale. În etapa de licitare, acestea sunt lipsa invitației publice de participare la licitație, a criteriilor de evaluare sau a informațiilor despre achiziții, conflictul de interese și corupția în proces, iar în cazul atribuirii contractului, lipsa informațiilor corecte despre prețul real (reflectat într-un cost ridicat) sau al accesului la raportul procedurii.

În faza de post-licitare riscurile provin din managementul contractelor, abuzuri ale furnizorului în executarea contractului, în special în ceea ce privește calitatea, prețul și termenele limită, sau din separarea incorectă a taxelor financiare și facturarea falsă sau dublată.

Combaterea corupției și consolidarea integrității în achizițiile publice nu pot fi rezumate într-un simplu mecanism singular din cauza structurii complicate și a zonelor de risc multiple. Recomandarea OECD a Consiliului privind achizițiile publice evidențiază o serie de principii care ar putea, în mod direct sau indirect, duce la creșterea transparenței și a responsabilității.

Integritatea, care se referă la aplicarea consecventă a valorilor, principiilor și normelor, este o piatră de temelie a bunei guvernări și este esențială pentru menținerea încrederii în guvern. De aceea, un sistem coerent și cuprinzător ar trebui să stea la baza oricărui efort de combatere a corupției în achizițiile publice. Ciclul de achiziții publice implică mai mulți participanți din sectorul public și din cel privat și standarde ridicate de integritate ce trebuie să fie stabilite pentru toate părțile interesate. Spre exemplu, standardele din codurile de conduită aplicabile angajaților din sectorul public și privat pot fi extinse prin pacte de integritate.

Anumite țări OECD au introdus coduri de conduită specifice și coduri de etică pentru funcționarii din achiziții. Au dezvoltat ghiduri pentru a ajuta funcționarii să aplice aceste standarde în practica lor de zi cu zi. Standardele urmăresc să asigure că interesele private nu influențează necorespunzător sarcinile si responsabilitățile lor.

În ceea ce privește conflictul de interese de management, toate țările din OECD vizate de Studiul OECD 2014 privind Gestionarea Conflictelor de Interese în Ramura Executivă și Protecția Avertizorilor au raportat că au politici, reguli și proceduri pentru gestionarea conflictelor de interese.

Programele de etică și integritate pentru funcționarii publici și mai ales cei din domeniul achizițiilor publice pot informa și promova o cultură a integrității în organizațiile publice. Mecanismele de gestionare a conflictelor pot permite o flexibilitate suficientă autorităților competente pentru a găsi echilibrul corect între obiectivele de asigurare a nivelul corect de imparțialitate de recrutare de angajați competenți.

Transparența este esențială pentru reducerea riscurilor inerente în achizițiile publice, este un mecanism-cheie de sporire a integrității, contribuind la menținerea răspunderii părților interesate față de acțiunile lor. Aceasta permite întreprinderilor mici și mijlocii să participe într-un cadru mai echilibrat. Transparența este principalul instrument al OECD, pentru o promovare a integrității. De exemplu, Recomandarea OECD a Consiliului privind Achizițiile Publice recomandă ca aderenții să asigure un grad adecvat de transparență al sistemului de achiziții publice în toate etapele achiziției și Proiectul de Recomandare OECD a Consiliului privind Integritatea Publică recomandă ca aceștia să protejeze, de asemenea, integritatea și interesul public în toate etapele procesului, în special prin promovarea transparenței și guvernarea deschisă, inclusiv asigurarea în mod activ a accesului deplin la informații și răspunsurile în timp util la solicitările de informații. Guvernele ar trebui să adapteze gradul de transparență în funcție de destinatarul informațiilor și stadiul ciclului de achiziții, protejând în același timp secretele comerciale și informațiile de proprietate intelectuală și evitând informațiile care pot fi utilizate de către furnizorii interesați să denatureze concurența în procesul de achiziție. Transparența poate fi îmbunătățită în continuare prin asigurarea vizibilității fluxului de fonduri publice pe întreg ciclul de achiziții publice. Acesta permite părților interesate să înțeleagă prioritățile și cheltuielile guvernului și ajută la organizarea achizițiilor publice în mod strategic Participarea părților interesate Pentru a consolida încrederea în guvern, mai multe țări membre ale OECD au practici de lungă durată prin care o gamă largă de părți interesate sunt implicate în procesul de achiziție, inclusiv birourile anticorupție, organizațiile din sectorul privat, utilizatorii finali, societatea civilă, mass-media și publicul larg. Unele țări au introdus un control social direct prin implicarea cetățenilor în etapele critice ale procesului de achiziție. Un dialog transparent și regulat cu furnizorii și asociațiile de afaceri pot consolida înțelegerea tuturor factorilor care pot contribui la modelarea piețelor publice. Proiectul de Recomandare OECD a Consiliului privind Integritatea Publică încurajează aderenții să protejeze integritatea și interesul public în toate etapele procesului politic și de politică, în special prin (1) asigurarea unei voci pentru toate părțile interesate în dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor publice; și (2) formarea unei o societăți civile, care include organizații de pază, grupuri de cetățeni și media independentă, cu scopul de a asigura o responsabilitate eficientă. Oferirea de oportunități de implicare directă a părților interesate relevante în sistemul de achiziții poate spori transparența și integritatea și, în același timp, poate asigura un nivel adecvat de control, cu condiția menținerii confidențialității, a egalității și altor obligații legale în procesul de achiziție. Accesul la achizițiile publice de către potențialii competitori ar trebui să fie facilitat pentru a se asigura eficiența și eficacitatea sistemului de achiziții publice. Participarea la achizițiile publice de către întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) poate fi facilitată prin simplificarea procedurilor de licitație și reducerea posibilităților ca ele să se angajaze într-un comportament corupt. IMM-urile reprezintă mai mult de 90% din totalul întreprinderilor stabilite la nivel mondial și un factor cheie pentru creșterea și dezvoltarea economică. Atunci când se confruntă cu birocrații excesiv de complexe, IMM-urile sunt mai susceptibile de a efectua plăți ilegale, în scopul de a asigura un avantaj, lucru ce se datorează unui număr de factori precum: (1) structura lor (grad mai mare de flexibilitate); (2) o viziune și perspectivă concentrate asupra implicațiilor pe termen scurt; (3) resurse financiare limitate; și (4) incapacitatea lor de a exercita o influență asupra oficialilor și instituțiilor. Utilizarea unui document european unic pentru achiziții, constând într-o declarație pe propria răspundere actualizată, ar putea avea ca rezultat simplificarea considerabilă în beneficiul autorităților contractante și al operatorilor economici. Comisia Europeană ia măsuri și pentru a reducere la minimum sarcinile administrative, pentru a ușora participarea IMM-urilor la licitațiile publice. Măsurile includ ghișee unice; standardizarea schimbului de date; date comune pentru noile norme; orientare și training-uri pentru IMM-uri. Digitalizarea procesului de achiziții publice poate crește transparența acestuia și reduce riscurile corupției prin facilitarea accesului la licitațiile publice, creșterea concurenței și detectarea mai ușoară a schemelor de trucare a licitațiilor. Acesta este motivul pentru care Recomandarea OECD a Consiliului privind Achizițiile Publice (OECD, 2015b) încurajează aderenții să îmbunătățească sistemul de achiziții publice prin valorificarea utilizării tehnologiilor digitale pentru a sprijini inovarea adecvată a achizițiilor publice electronice pe tot parcursul ciclului de achiziții publice. Sistemele de achiziții publice pot ajuta, de asemenea, să asigure că funcționarii au acces la date relevante și utile în ceea ce privește istoricul furnizorilor, comiterea infracțiunilor și a altor încălcări de integritate. Supravegherea și controlul ciclului de achiziție sunt esențiale în sprijinirea responsabilității și promovarea integrității și în evaluarea continuă și coerentă a procesului de achiziție. Sancțiunile proporționale, ca urmare a detectării comportamentului ilicit prin activități de supraveghere și control, pot acționa ca un factor de descurajare eficient de angajare într-un comportament corupt. Controalele interne destinate asigurării îndeplinirii scopurilor și obiectivelor legate de integritate includ controale financiare, audit intern și controale de management, iar centralizarea lor asigură consecvența în aplicarea normelor privind achizițiile publice. Controalele interne sunt proiectate în conformitate cu o evaluare globală a riscurilor de integritate. Efectuarea unui exercițiu adecvat de evaluare a riscurilor va necesita definirea riscurilor de integritate asociate cu procedurile de achiziții publice, identificarea controalelor care sunt deja în vigoare pentru a atenua aceste riscuri, precum și prioritizarea punerii în aplicare a controalelor suplimentare care sunt necesare pentru a remedia lacunele existente. Căile de atac eficiente pentru contestarea deciziilor sunt esențiale pentru consolidarea încrederii ofertanților în integritatea și corectitudinea sistemului de achiziții. Aspectele cheie ale unui sistem de recurs eficient sunt accesul în timp util, revizuirea independentă, rezolvarea eficientă și în timp util a plângerilor și căilor de atac adecvate, care pot fi disponibile înainte de semnarea contractului pentru a se asigura că ofertanții care ar contesta decizia autorităților competente își mențin șansa de câștiga contractul. Mai multe țări au introdus un termen suspensiv obligatoriu pentru a asigura posibilitatea ofertanților de a fi repuși în cadrul procedurii de achiziție în cazul în care circumstanțele justifică acest lucru. Reformele legilor privind achizițiile publice din țările UE au fost efectuate în conformitate cu Directiva 2007/66 / CE privind căile de atac.

Costurile directe ale corupției includ transferurile de mită, cheltuieli mai mari, deficitul de servicii esențiale, calitate inferioară și alocarea incorectă a resurselor publice. Cei care oferă mită caută să-și recupereze banii prin prețurile exagerate, prin facturarea muncii neefectuate care nu îndeplinește standardele contractului, reducând calitatea muncii sau folosind materiale inferioare, rezultând în costuri exagerate și o scădere a calității. Un studiu efectuat de OECD și Banca Mondială a arătat că fenomenul corupției în sectoarele de infrastructură și de explorări duce la alocări greșite din bugetul public, serviciile fiind de calitate inferioară și în cantitate insuficientă. A fost estimat că un procent de 10-30% din investiția într-un proiect de construcție finanțat din fonduri publice poate fi pierdut prin gestionare defectuoasă și corupție, dar și procentele estimative 20-30% din valoarea proiectului sunt larg răspândite. Inițiativa de Transparență din Sectorul Construcțiilor estimează că “pierderile anuale în construcții la nivel mondial, prin proasta gestionare, ineficiență și corupție ar putea ajunge la de 2,5 mii de miliarde de dolari până în 2020 “(COST, 2012). În cadrul Uniunii Europeane, corupția este estimată la 120 de miliarde de euro pe an (Comisia Europeană, 2014a), ceea ce reprezintă aproximativ 1% din PIB-ul UE.

Corupția la achizițiile sub-centrale la nivel guvernamental, 63% din Achizițiile publice generale în OECD, este un motiv de îngrijorare. Pe de o parte, descentralizarea poate reduce domeniul de aplicare al corupției prin forțarea politicienilor de a fi mai responsabili în fața cetățenilor (alegătorii ar trebui să poată evalua corect calitatea conducerii și rezultatele acesteia și politicienii locali ar trebui să fie mai informați în legătură cu nevoile cetățenilor). Pe de altă parte, pot exista oportunități mai mari și obstacole mai puține în calea corupției la nivel local din cauza capacității reduse de guvernare. Astfel, în multe dintre țările OECD, riscuri semnificative de corupție provin dintr-un conflict de interese în procesul de luare a deciziilor, care poate denatura alocarea resurselor către achizițiile publice. Raportul OECD asupra Mitei din Străinătate (2014) oferă dovezi suplimentare care atestă vulnerabilitatea achizițiilor publice, mai mult de jumătate (57%) din cazurile de mituire străine având un contract de achiziții publice. Aproape două treimi (59%) din cazurile de mituire străine studiate au avut loc în sectoare strâns asociate cu achizițiile publice: industria extractivă (19%), construcțiile (15%), transportul și depozitarea (15%), precum și sectoarele de informații și de comunicații (10%).

Interesele financiare aflate în joc, volumul tranzacțiilor și interacțiunea strânsă între sectorul public și cel privat în atribuirea contractelor de achiziții publice, toate prezintă riscuri pentru integritatea procesului de achiziții publice. De multe ori, aceste riscuri sunt asociate cu faza de licitare însă pot apărea și în fazele de pre- și post-licitare. Problemele din etapa de pre-licitare sunt lipsa unei evaluări adecvate a necesităților, influența externă asupra deciziilor oficiale, acordul informal, planificarea slabă a achizițiilor, neconcordanța acestora cu procesul de luare a deciziilor privind investițiile, lipsa bugetului realist sau deficiențe în buget, specificațiile tehnice și criteriile care favorizeză o anumită companie, cererea nejustificată a mostrelor de bunuri sau servicii, iar în cee ce priveste procedura de achiziții, lipsa justificării procedurilor necompetitive și folosirea acestora pe temeiul unor exceptii legale. În etapa de licitare, acestea sunt lipsa invitației publice de participare la licitație, a criteriilor de evaluare sau a informațiilor despre achiziții, conflictul de interese și corupția în proces, iar în cazul atribuirii contractului, lipsa informațiilor corecte despre prețul real (reflectat într-un cost ridicat) sau al accesului la raportul procedurii.

În faza de post-licitare riscurile provin din managementul contractelor, abuzuri ale furnizorului în executarea contractului, în special în ceea ce privește calitatea, prețul și termenele limită, sau din separarea incorectă a taxelor financiare și facturarea falsă sau dublată.

Combaterea corupției și consolidarea integrității în achizițiile publice nu pot fi rezumate într-un simplu mecanism singular din cauza structurii complicate și a zonelor de risc multiple. Recomandarea OECD a Consiliului privind achizițiile publice evidențiază o serie de principii care ar putea, în mod direct sau indirect, duce la creșterea transparenței și a responsabilității.

Integritatea, care se referă la aplicarea consecventă a valorilor, principiilor și normelor, este o piatră de temelie a bunei guvernări și este esențială pentru menținerea încrederii în guvern. De aceea, un sistem coerent și cuprinzător ar trebui să stea la baza oricărui efort de combatere a corupției în achizițiile publice. Ciclul de achiziții publice implică mai mulți participanți din sectorul public și din cel privat și standarde ridicate de integritate ce trebuie să fie stabilite pentru toate părțile interesate. Spre exemplu, standardele din codurile de conduită aplicabile angajaților din sectorul public și privat pot fi extinse prin pacte de integritate.

Anumite țări OECD au introdus coduri de conduită specifice și coduri de etică pentru funcționarii din achiziții. Au dezvoltat ghiduri pentru a ajuta funcționarii să aplice aceste standarde în practica lor de zi cu zi. Standardele urmăresc să asigure că interesele private nu influențează necorespunzător sarcinile si responsabilitățile lor.

În ceea ce privește conflictul de interese de management, toate țările din OECD vizate de Studiul OECD 2014 privind Gestionarea Conflictelor de Interese în Ramura Executivă și Protecția Avertizorilor au raportat că au politici, reguli și proceduri pentru gestionarea conflictelor de interese.

Programele de etică și integritate pentru funcționarii publici și mai ales cei din domeniul achizițiilor publice pot informa și promova o cultură a integrității în organizațiile publice. Mecanismele de gestionare a conflictelor pot permite o flexibilitate suficientă autorităților competente pentru a găsi echilibrul corect între obiectivele de asigurare a nivelul corect de imparțialitate de recrutare de angajați competenți.

Transparența este esențială pentru reducerea riscurilor inerente în achizițiile publice, este un mecanism-cheie de sporire a integrității, contribuind la menținerea răspunderii părților interesate față de acțiunile lor. Aceasta permite întreprinderilor mici și mijlocii să participe într-un cadru mai echilibrat. Transparența este principalul instrument al OECD, pentru o promovare a integrității. De exemplu, Recomandarea OECD a Consiliului privind Achizițiile Publice recomandă ca aderenții să asigure un grad adecvat de transparență al sistemului de achiziții publice în toate etapele achiziției și Proiectul de Recomandare OECD a Consiliului privind Integritatea Publică recomandă ca aceștia să protejeze, de asemenea, integritatea și interesul public în toate etapele procesului, în special prin promovarea transparenței și guvernarea deschisă, inclusiv asigurarea în mod activ a accesului deplin la informații și răspunsurile în timp util la solicitările de informații. Guvernele ar trebui să adapteze gradul de transparență în funcție de destinatarul informațiilor și stadiul ciclului de achiziții, protejând în același timp secretele comerciale și informațiile de proprietate intelectuală și evitând informațiile care pot fi utilizate de către furnizorii interesați să denatureze concurența în procesul de achiziție. Transparența poate fi îmbunătățită în continuare prin asigurarea vizibilității fluxului de fonduri publice pe întreg ciclul de achiziții publice. Acesta permite părților interesate să înțeleagă prioritățile și cheltuielile guvernului și ajută la organizarea achizițiilor publice în mod strategic Participarea părților interesate Pentru a consolida încrederea în guvern, mai multe țări membre ale OECD au practici de lungă durată prin care o gamă largă de părți interesate sunt implicate în procesul de achiziție, inclusiv birourile anticorupție, organizațiile din sectorul privat, utilizatorii finali, societatea civilă, mass-media și publicul larg. Unele țări au introdus un control social direct prin implicarea cetățenilor în etapele critice ale procesului de achiziție. Un dialog transparent și regulat cu furnizorii și asociațiile de afaceri pot consolida înțelegerea tuturor factorilor care pot contribui la modelarea piețelor publice. Proiectul de Recomandare OECD a Consiliului privind Integritatea Publică încurajează aderenții să protejeze integritatea și interesul public în toate etapele procesului politic și de politică, în special prin (1) asigurarea unei voci pentru toate părțile interesate în dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor publice; și (2) formarea unei o societăți civile, care include organizații de pază, grupuri de cetățeni și media independentă, cu scopul de a asigura o responsabilitate eficientă. Oferirea de oportunități de implicare directă a părților interesate relevante în sistemul de achiziții poate spori transparența și integritatea și, în același timp, poate asigura un nivel adecvat de control, cu condiția menținerii confidențialității, a egalității și altor obligații legale în procesul de achiziție. Accesul la achizițiile publice de către potențialii competitori ar trebui să fie facilitat pentru a se asigura eficiența și eficacitatea sistemului de achiziții publice. Participarea la achizițiile publice de către întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) poate fi facilitată prin simplificarea procedurilor de licitație și reducerea posibilităților ca ele să se angajaze într-un comportament corupt. IMM-urile reprezintă mai mult de 90% din totalul întreprinderilor stabilite la nivel mondial și un factor cheie pentru creșterea și dezvoltarea economică. Atunci când se confruntă cu birocrații excesiv de complexe, IMM-urile sunt mai susceptibile de a efectua plăți ilegale, în scopul de a asigura un avantaj, lucru ce se datorează unui număr de factori precum: (1) structura lor (grad mai mare de flexibilitate); (2) o viziune și perspectivă concentrate asupra implicațiilor pe termen scurt; (3) resurse financiare limitate; și (4) incapacitatea lor de a exercita o influență asupra oficialilor și instituțiilor. Utilizarea unui document european unic pentru achiziții, constând într-o declarație pe propria răspundere actualizată, ar putea avea ca rezultat simplificarea considerabilă în beneficiul autorităților contractante și al operatorilor economici. Comisia Europeană ia măsuri și pentru a reducere la minimum sarcinile administrative, pentru a ușora participarea IMM-urilor la licitațiile publice. Măsurile includ ghișee unice; standardizarea schimbului de date; date comune pentru noile norme; orientare și training-uri pentru IMM-uri. Digitalizarea procesului de achiziții publice poate crește transparența acestuia și reduce riscurile corupției prin facilitarea accesului la licitațiile publice, creșterea concurenței și detectarea mai ușoară a schemelor de trucare a licitațiilor. Acesta este motivul pentru care Recomandarea OECD a Consiliului privind Achizițiile Publice (OECD, 2015b) încurajează aderenții să îmbunătățească sistemul de achiziții publice prin valorificarea utilizării tehnologiilor digitale pentru a sprijini inovarea adecvată a achizițiilor publice electronice pe tot parcursul ciclului de achiziții publice. Sistemele de achiziții publice pot ajuta, de asemenea, să asigure că funcționarii au acces la date relevante și utile în ceea ce privește istoricul furnizorilor, comiterea infracțiunilor și a altor încălcări de integritate. Supravegherea și controlul ciclului de achiziție sunt esențiale în sprijinirea responsabilității și promovarea integrității și în evaluarea continuă și coerentă a procesului de achiziție. Sancțiunile proporționale, ca urmare a detectării comportamentului ilicit prin activități de supraveghere și control, pot acționa ca un factor de descurajare eficient de angajare într-un comportament corupt. Controalele interne destinate asigurării îndeplinirii scopurilor și obiectivelor legate de integritate includ controale financiare, audit intern și controale de management, iar centralizarea lor asigură consecvența în aplicarea normelor privind achizițiile publice. Controalele interne sunt proiectate în conformitate cu o evaluare globală a riscurilor de integritate. Efectuarea unui exercițiu adecvat de evaluare a riscurilor va necesita definirea riscurilor de integritate asociate cu procedurile de achiziții publice, identificarea controalelor care sunt deja în vigoare pentru a atenua aceste riscuri, precum și prioritizarea punerii în aplicare a controalelor suplimentare care sunt necesare pentru a remedia lacunele existente. Căile de atac eficiente pentru contestarea deciziilor sunt esențiale pentru consolidarea încrederii ofertanților în integritatea și corectitudinea sistemului de achiziții. Aspectele cheie ale unui sistem de recurs eficient sunt accesul în timp util, revizuirea independentă, rezolvarea eficientă și în timp util a plângerilor și căilor de atac adecvate, care pot fi disponibile înainte de semnarea contractului pentru a se asigura că ofertanții care ar contesta decizia autorităților competente își mențin șansa de câștiga contractul. Mai multe țări au introdus un termen suspensiv obligatoriu pentru a asigura posibilitatea ofertanților de a fi repuși în cadrul procedurii de achiziție în cazul în care circumstanțele justifică acest lucru. Reformele legilor privind achizițiile publice din țările UE au fost efectuate în conformitate cu Directiva 2007/66 / CE privind căile de atac.

]]>

Dana MOCANU – Expert accesare fonduri europene AEXA

Revista AEXA – octombrie 2016

În data de 13.10.2016 au fost modificate următoarele ghiduri ale solicitantului aferente apelurilor de de proiecte din cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020[1]:

• Apelul de proiecte 2.1.A/2016 Microîntreprinderi – Prioritatea de investiții 2.1 Promovarea spiritului antreprenorial, în special prin facilitarea exploatării economice a ideilor noi și prin încurajarea creării de noi întreprinderi, inclusiv prin incubatoare de afaceri

• Apelul de proiecte POR/2016/3/3.1/A/1 Prioritatea de investiții 3.1 Operațiunea A Clădiri Rezidențiale Sprijinirea eficienței energetice, a gestionării inteligente a energiei și a utilizării energiei din surse regenerabile în infrastructurile publice, inclusiv în clădirile publice, și în sectorul locuințelor

• Apelul de proiecte POR/2016/5/5.1/1 Prioritatea de investiții 5.1 Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural

• Apelul de proiecte POR/2016/5/5.2/1 Prioritatea de investiții 5.2 Realizarea de acțiuni destinate îmbunătățirii mediului urban, revitalizării orașelor, regenerării și decontaminării terenurilor industriale dezafectate (inclusiv a zonelor de reconversie), reducerii poluării aerului și promovării măsurilor de reducere a zgomotului

• Apelul de proiecte POR 2016/6/6.1/1 Prioritatea de investiții 6.1 Stimularea mobilității regionale prin conectarea nodurilor secundare și terțiare la infrastructura TEN-T, inclusiv a nodurilor multimodale

• Apelul de proiecte POR/2016/7/7.1/1 Prioritatea de investiții 7.1 Sprijinirea unei creșteri favorabile ocupării forței de muncă, prin dezvoltarea potențialului endogen ca parte a unei strategii teritoriale pentru anumite zone, care să includă reconversia regiunilor industriale aflate în declin, precum și sporirea accesibilității și dezvoltarea resurselor naturale și culturale specifice (Investiţii în infrastructura de turism)

Vă prezentăm sinteza modificărilor asupra Ghidului specific 2.1A – Microîntreprinderi, POR 2014-2020:

Nr. Crt.	”Ghidul Solicitantului – Conditii specifice de accesare  a fondurilor in cadrul Apelului de proiecte nr. POR/2016/2/2.1/A – Microîntreprinderi” aprobat prin Ordinul 765/26.05.2016, cu modificarile si completarile ulterioare	Modificari/Completari Octombrie 2016
Ghidul Specific 2.1A
Subsectiunea 2.1. Ce tip de apel de proiecte se lansează?
1.	”În cadrul acestui apel, un solicitant poate depune o singură cerere de finanțare.”	Regulile de calcul aferente termenelor pentru mecanismul de selecție și contractare anterior descris se realizează în conformitate cu secțiunea 8.5 – Etapa precontractuală din ghidul general. În cadrul acestui apel, proiectele respinse în cadrul etapei de verificare a conformității administrative și eligibilității pot fi redepuse, cu condiția respectării termenului limită de depunere a cererilor de finanțare ori a condițiilor de închidere a apelului. Nu pot fi redepuse proiectele după ce au fost respinse în cadrul etapei de evaluare tehnică și financiară. Toate proiectele redepuse sunt considerate, din punct de vedere procedural, proiecte nou-depuse.
Sectiunea 3.2. Eligibilitatea solicitantului, pct. 6, lit. d)
2.	”[doar pentru întreprinderi care au, la data declarației, cel puțin 3 ani de la înființare] Este în dificultate, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat, și anume: (I) în cazul unei societăți cu răspundere limitată, atunci când mai mult de jumătate din capitalul social subscris a dispărut din cauza pierderilor acumulate. Această situație survine atunci când deducerea pierderilor acumulate din rezerve (și din toate celelalte elemente considerate în general ca făcând parte din fondurile proprii ale societății) conduce la un cuantum cumulat negativ care depășește jumătate din capitalul social subscris; (II) în cazul unei societăți comerciale în care cel puțin unii dintre asociați au răspundere nelimitată pentru datoriile societății, atunci când mai mult de jumătate din capitalul propriu, astfel cum reiese din contabilitatea societății, a dispărut din cauza pierderilor acumulate; (III) atunci când întreprinderea face obiectul unei proceduri colective de insolvență sau îndeplinește criteriile prevăzute de legislația națională pentru inițierea unei proceduri colective de insolvență la cererea creditori lor săi; (IV) atunci când întreprinderea a primit ajutor pentru salvare și nu a rambursat încă împrumutul sau nu a încetat garanția sau a primit ajutoare pentru restructurare și face încă obiectul unui plan de restructurare.”	Este în dificultate, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat, și anume: (I) [doar pentru întreprinderi care au, la data declarației, cel puțin 3 ani de la înființare] în cazul unei societăți cu răspundere limitată, atunci când mai mult de jumătate din capitalul social subscris a dispărut din cauza pierderilor acumulate. Această situație survine atunci când deducerea pierderilor acumulate din rezerve (și din toate celelalte elemente considerate în general ca făcând parte din fondurile proprii ale societății) conduce la un cuantum cumulat negativ care depășește jumătate din capitalul social subscris; (II) [doar pentru întreprinderi care au, la data declarației, cel puțin 3 ani de la înființare] în cazul unei societăți comerciale în care cel puțin unii dintre asociați au răspundere nelimitată pentru datoriile societății, atunci când mai mult de jumătate din capitalul propriu, astfel cum reiese din contabilitatea societății, a dispărut din cauza pierderilor acumulate; (III) atunci când întreprinderea face obiectul unei proceduri colective de insolvență sau îndeplinește criteriile prevăzute de legislația națională pentru inițierea unei proceduri colective de insolvență la cererea creditori lor săi; (IV) atunci când întreprinderea a primit ajutor pentru salvare și nu a rambursat încă împrumutul sau nu a încetat garanția sau a primit ajutoare pentru restructurare și face încă obiectul unui plan de restructurare.
Sectiunea 4. Completarea cererii de finanțare, Anexele obligatorii, pct. 15
3.	”(Pentru proiecte care includ execuția de lucrări de construcții, care se supun autorizării) Documentele cadastrale şi înregistrarea imobilelor în registre (…)	(Pentru proiecte care includ execuția de lucrări de construcții, care se supun autorizării) Documentele cadastrale şi înregistrarea imobilelor în registre (…) Se acceptă înscrierea provizorie în cartea funciară doar a dreptului de proprietate, cu condiția depunerii unui extras de carte funciară cu înscrierea definitivă a dreptului respectiv, cel mai târziu în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la primirea notificării privind demararea etapei precontractuale, în conformitate cu prevederile secțiunii 8.5 ”Etapa precontractuală” din Ghidul general, în caz contrar proiectul fiind respins. Nu se acceptă înscrierea provizorie a celorlalte drepturi reale/ de creanță menționate în cadrul secțiunii 3.2 ”Eligibilitatea solicitantului”, la punctul 7, lit. c) din cadrul prezentului ghid.
Sectiunea 4. Completarea cererii de finanțare, Anexele obligatorii – etapa contractuala, pct. 2
4.	”(Pentru proiecte care includ execuția de lucrări de construcții care se supun autorizării) Extras de carte funciară, emis cu maximum 30 de zile înaintea depunerii”	(Pentru proiecte care includ execuția de lucrări de construcții care se supun autorizării) Extras de carte funciară, emis cu maximum 30 de zile înaintea depunerii. In cazul in care la depunerea cererii de finanțare s-a prezenatnt extras de carte funciară cu inscriere provizorie a dreptului de proprietate, se va prezenta extrasul din care să rezulte inscrierea definitivă a dreptului respectiv. Este obligatorie îndeplinirea condiției privind înscrierea definitivă a dreptului de proprietate și depunerea extraselor de carte funciară aferente cel mai târziu în termenul maxim de 30 de zile lucrătoare de la data primirii notificării privind demararea etapei precontractuale în conformitate cu prevederile secțiunii 8.5 Etapa precontractuală din ghidul general.
Sectiunea 4. Completarea cererii de finanțare, Anexele obligatorii – etapa contractuala, pct. 14
5.	”Declarația privind modificările intervenite în cursul procesului de evaluare și selecție a cererii de finanțare”	Declaraţia reprezentantului legal prin care se certifică faptul că, pe parcursul procesului de evaluare şi selecţie au fost/ nu au fost înregistrate modificări asupra unora sau a tuturor documentelor depuse la cererea de finanţare (acolo unde este cazul). Documentul se depune în etapa precontractuală și nu va face parte din contractul de finanțare.
Sectiunea 5. Procesul de evaluare, selecție și contractare a proiectelor
6.	Baza legală aplicabilă la atribuirea contractelor de achiziție	Completarea cu referința la Ordinul ministrului fondurilor europene nr. 1284/2016 privind aprobarea Procedurii competitive aplicabile solicitanţilor/beneficiarilor privaţi pentru atribuirea contractelor de furnizare, servicii sau lucrări finanţate din fonduri europene
7.	Sintagma ”perioada de valabilitate a contractului”	Înlocuire cu ”perioada de durabilitate a proiectului”
Anexa 1-5-a Plan de afaceri-Macheta
8.	Foaia de lucru 1E – Verificarea încadrării solicitantului în categoria întreprinderilor în dificultate	Revizuirea formulei de calcul din linia 21 a foii de lucru, pentru clarificarea modalității de aplicare și interpretare a încadrării solicitantului în categoria întreprinderilor în dificultate
Anexa 5 la GS – Contract de finantare (model orientativ) – Sectiunea ”Anexa 1 – Conditii specifice” – Art. 2, pct 6 și Art. 3, pct. 1
9.	Sintagma ”perioada de durabilitate a contractului”	Înlocuire cu ”perioada de durabilitate a proiectului”

Celelalte modificări ale ghiduri ale solicitantului aferente apelurilor de de proiecte din cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020 pot fi găsite la www.inforegio.ro.

[1] Sursa: www.inforegio.ro

]]>

Dana MOCANU – Expert accesare fonduri europene AEXA

Editorial Revista AEXA – octombrie 2016

Perfomanța sistemului public și a mediului de afaceri, ca elemente centrale ale dezvoltării unei societăți, necesită în primă instanță existența unei planificări/programări a proiectelor/activităților/obiectivelor acestora pe termen mediu și lung, indiferent de modul de organizare sau de sistemul guvernământ. Nu se poate discuta despre performanța unui sistem într-un cadru legislativ, financiar, etc. fără predictibilitate și coerență. Nu se poate discuta despre eficiență și sustenabilitate raportat la sistemul public și mediul de afaceri în condițiile în care nu se poate previziona evoluția factorilor care au impact asupra acestora. Modificările repetate și redundante ale cadrului legislativ, financiar, etc. pot genera haos și pierderea încrederii populației în sistemul public și mediul de afaceri, ceea ce va avea un impact negativ în plan economic.

În România, existența unui cadru legislativ alambicat, în continuă schimbare – modificări repetate care nu generează efecte pozitive -, facilități acordate mediului de afaceri și apoi retrase nu pot contribui pe de o parte la consolidarea unui mediu de afaceri sănătos și sustenabil, iar pe de altă parte la dezvoltarea antreprenoriatului în România. În acest context, oportunitățile de finanțare din fonduri europene sunt abordate în același mod. În condițiile în care la nivelul statelor membre UE și ale instituțiilor europene, IMM-urile sunt considerate motorul și cheia dezvoltării sustenabile a economiilor statelor membre și a Uniunii Europene și sunt tratate ca atare, în România lucrurile nu se întâmplă astfel.  Astfel, oportunitățile de finanțare dedicate mediului de afaceri și în special IMM-urilor, au fost stabilite fără o raportare pe de o parte la nevoile acestora, iar pe de altă parte la rolul și impactul acestora la nivelul indicatorilor macro-economici. În acest context, s-a stabilit la nivelul instituțiilor publice care gestionează fondurile europene un set de domenii de activitate pentru care se acordă finanțări nerambursabile. În mod logic și raportat la principiile de management/planificare strategică, acestea ar fi trebuit corelate cu obiectivele/prioritățile stabilite în cadrul strategiilor de dezvoltare de la nivelul fiecărui domeniu (competitivitate, educație, sănătate, etc.).  Un exemplu în acest sens este lista de coduri CAEN eligibile pentru finanțările dedicate IMM-urilor – aceasta nu a fost corelată cu strategia națională de competitivitate, ceea ce este cel puțin nefiresc și creează premisele teoriei haosului. Există domenii economice considerate (și tratate ca atare) ca generatoare de valoare adăugată în România? NU. Care sunt primele 3 domenii de activitate considerate ca strategice din punct de vedere al dezvoltării economice a României? Este o întrebare la care nu se poate răspunde, nici de către noi – cetățenii și nici de către factorii de decizie. Această stare de lucruri are un impact negativ nu numai asupra mediului de afaceri, dar și asupra sistemului public însuși, care ar trebui să asigure stabilitate, coerență și dezvoltare economică.

În același timp, oportunitățile de finanțare dedicate autorităților publice au avut același parcurs în faza de programare. Astfel, definirea tipurilor de investiții și condițiilor de eligibilitate ce vor fi finanțate din fonduri europene nu s-a realizat pe baza unei analize profunde a nevoilor de finanțare de la nivel local, în condițiile în care în cuprinsul cererii de finanțare se solicită ca beneficiarul să descrie nevoia căreia i se adresează proiectul. Situație care a condus la definirea unor activități eligibile și condiții de eligibilitate care nu sunt relevante pentru potențialii beneficiari, ceea ce a determinat un procent scăzut de proiecte depuse pe liniile de finanțare.

Un alt element important este modalitatea în care se lansează liniile de finanțare de către autoritățile de management. Există periodic, dar inconstant, calendare privind lansarea liniilor de finanțare care de cele mai multe ori nu se respectă. Pregătirea unui proiect implică o perioadă de timp semnificativă pentru analiza criteriilor de eligibilitate, corelarea nevoilor potențialilor beneficiari cu intervențiile finanțate și elaborarea studiilor/analizelor/documentațiilor tehnice. Având în vedere acest aspect precum și faptul că, oportunitățile de finanțare nu se pliază pe nevoile reale existente la nivel local elaborarea unui proiect de către potențialii beneficiari devine un demers nefezabil și ca urmare se poate ajunge în situația în care se renunță, ceea ce are un impact negativ asupra gradului de absorbție al fondurilor europene și asupra dezvoltării locale.

Accesarea fondurilor europene nerambursabile reprezintă o soluție de finanțare pentru dezvoltarea comunităților locale și a mediului de afaceri. Dar, câtă vreme acestea nu sunt programate pe baza unui proces de analiză profundă a nevoilor potențialilor beneficiari și tinând cont de direcțiile/prioritățile de dezvoltare de la nivel național corelate cu cele de la nivelul Uniunii Europene, sintagma ”soluție” este pusă sub semnul întrebării. În condițiile în care scopul general al fondurilor europene nerambursabile este să contribuie la dezvoltarea economică și socială a României, împreună cu fondurile de la bugetul de stat și local, lipsa corelării nevoilor de dezvoltare cu oportunitățile de finanțare generează ineficiență și neîndeplinirea obiectivelor acestora. Managementul unei comunități locale sau a unei companii presupune planificarea resurselor și a activităților/investițiilor pe termen mediu și lung. În acest context, lipsa de predictibilitate a lansărilor oportunităților de finanțare generează presiune asupra comunităților locale și mediului de afaceri, presiune care poate determina frustrare și blocaj.

Având în vedere următoarele considerente:

• existența unui set de nevoi la nivelul comunităților locale și a mediului de afaceri care reclamă fonduri,

• existența unor oportunități de finanțare care pot deveni active oricând (eventual de azi pe mâine),

• existența unor investiții eligibile din cadrul oportunităților de finanțare care nu sunt corelate cu nevoile,

accesarea fondurilor europene se face, în practică, prin mai multe tipuri de ”abordări”:

• în cazul în care nevoile nu sunt conforme cu tipurile de investiții eligibile din cadrul oportunităților de finanțare și lipsa predictibilității lansărilor liniilor de finanțare – abordare de tip ”ajustare” nevoi pentru a fi conforme cu investițiile eligibile din cadrul oportunităților de finanțare,

• în cazul în care nevoile nu sunt conforme cu tipurile de investiții eligibile din cadrul oportunităților de finanțare și lipsa predictibilității lansărilor liniilor de finanțare – abordare de tip ”ignorare” oportunități de finanțare,

• în cazul în care nevoile sunt conforme cu tipurile de investiții eligibile din cadrul oportunităților de finanțare și lipsa predictibilității lansărilor liniilor de finanțare – abordare de tip ”pe repede înainte” cu impact negativ asupra calității proiectelor.

Oricare tip de ”abordare” determină consecințe negative asupra procesului de management al comunităților locale și mediului de afaceri, precum și asupra gestionării fondurilor europene în general.

]]>