Month: March 2013

Posted on

Propuneri de înnoire a HG nr.925/2006

Ec. Ecaterina Milica DOBROTĂ

Zefirul de martie ne-a adus, pe lângă mărţişoarele tradiţionale, şi niscai turbulenţe provocate de dezbaterile pe marginea proiectului de modificare a HG nr.925/2006. După apariţia în noiembrie 2012 a OUG nr.77, prin care s-a modificat şi completat OUG nr.34/2006, anumite prevederi au rămas fără norme de aplicare. În acest sens, din 22 ianuarie 2013, ANRMAP a supus consultării publice, pe siteul omonim, proiectul menţionat anterior. Legiuitorul a propus articole noi, completări mult aşteptate ale celor existente, menite a lămuri modalitatea de aplicare a OUG nr. 77/2012. Timp de 30 de zile, actorii implicaţi în achiziţiile publice şi-au formulat sugestiile, punctele de vedere asupra celor 89 de modificări legislative (inclusiv articole/alineate noi) din cadrul proiectului. La începutul acestei luni, după analiza opiniilor participanţilor, ANRMAP a emis un nou proiect de modificare a hotărârii. Dintre articolele propuse spre modificare, câteva suscită o analiză aprofundată, prin prisma implicațiilor: – Art. 4 alin. (10) – nou „Autoritatea contractantă publică programul anual al achizițiilor publice, în format electronic în SEAP, cât mai curând posibil după aprobarea/rectificarea bugetului propriu.” Acest alineat (10), pentru a reflecta realitatea, ar trebui completat cu posibilitatea de actualizare, în SEAP, ori de câte ori se impune o modificare a programului achiziţiilor. Se observă că prevederea impusă nu va conduce în niciun caz la o eficientizare a achizițiile publice, din contră va fi o atribuţie în plus pentru cei responsabili şi o încărcare inutilă a sistemului informatic. – Art. 8 alin.(3)–alin.(4) – noi: „(3) În situaţia prevăzută la art. 28 alin. (7) şi art. 29 alin. (21) din ordonanţa de urgență criteriile de calificare şi selecţie se raportează la valoarea estimată a contractului fără cuantumul aferent procentului de diverse şi neprevăzute. (4) Atunci când ulterior atribuirii unui contract de lucrări sau servicii, autoritatea îşi propune să achiziţioneze noi lucrări/servicii, în condiţiile art. 122 lit. j) sau art. 252 lit. k) din ordonanţa de urgenţă, nivelurile solicitate pentru criteriile de calificare şi selecţie aferente procedurii aplicate pentru atribuirea contractului iniţial se raportează la valoarea estimată a contractului fără luarea în considerare a lucrărilor/serviciilor similare ce se vor achiziţiona ulterior.” Cele două alineate noi, ce par a explicita art.28, ar trebui completate cu detalii privind modalitatea de întocmire şi evaluare a ofertei. – Art. 11 alin. (4) „Pentru demonstrarea îndeplinirii criteriilor de calificare prevăzute la art. 176 din ordonanţa de urgenţă, ofertantul are dreptul de a prezenta iniţial doar o declaraţie pe propria răspundere, semnată de reprezentantul său legal, prin care confirmă că îndeplineşte cerinţele de calificare astfel cum au fost solicitate în documentaţia de atribuire.” După cum se observă, a fost eliminat din cuprinsul alineatului (4) fraza „Declaraţia va fi însoţită de o anexă în care ofertantul trebuie să menţioneze succint, dar precis, modul concret de îndeplinire a respectivelor cerinţe – inclusiv, dacă au fost solicitate, diverse valori, cantităţi sau altele asemenea.” Dintre toate cele 89 de modificări, art.11 alin (4) a provocat o adevărată furtună printre autorităţile contractante. În primul rând, prin faptul că va îngreuna inutil procesul de evaluare. În al doilea rând, prin necorelarea cu legislaţia existentă, respectiv cu HG nr.1660/2006. În contextul european, în care se bate monedă pe aplicarea într-un procent cât mai mare a licitaţiilor electronice, ţinta fiind de 100%, noua variantă a art.11 alin (4) va pune frână acestui proces. La procedurile on line, autoritatea contractantă va fi în imposibilitate de a verifica modul de îndeplinire a cerinţelor doar printr-o simplă declaraţie. – Art. 111 alin. (4) „În cazul în care susţinerea terţului vizează îndeplinirea cerinţelor minime de calificare legate de experienţa similară sau îndeplinirea unui nivel minim al cifrei de afaceri, angajamentul ferm prezentat de ofertant/candidat trebuie să prevadă care sunt obligaţiile terţului şi să garanteze autorităţii contractante faptul că, în cazul în care contractantul întâmpină dificultăţi pe parcursul derulării contractului, persoana susţinătoare se obligă să se implice direct în îndeplinirea reglementară a obligaţiilor contractuale.” Noutatea este dată de înlocuirea sintagmei „îndeplinirea completă şi reglementară a obligaţiilor contractuale” cu sintagma „să se implice direct în îndeplinirea reglementară a obligaţiilor contractuale.”, fiind eliminată obligativitatea îndeplinirii integrale a contractului Modificarea acestui articol a stârnit controverse, din cauza situaţiilor anormale de acceptare a susţinerii cifrei de afaceri şi a experienţei similare şi de implicare, chiar şi parţială, la nevoie a terțului în executarea contractului. Ceea ce intra in contradicţie cu art 204^1 din ordonanţă. Astfel, secţiunile alocate în legislaţia românească susţinătorului ar trebui regândite în spiritul instituit de art.48 alin. (3) din Directiva 18/2004: „După caz şi pentru un contract determinat, un operator economic poate menţiona capacităţile altor entităţi, indiferent de ce caracter legal au relaţiile dintre el şi respectivele entităţi. În acest caz, operatorul economic trebuie să dovedească autorităţii contractante că va dispune de mijloacele necesare prezentând, de exemplu, angajamentul respectivelor entităţi în acest sens.” Aşa cum am precizat încă de la început, acestea sunt doar o parte din sugestiile de modificare, impunându-se revizuirea şi a altor articole. Cu cât va fi mai repede definitivată, implicit şi aprobată noua versiune a hotărârii, cu atât va fi mai facilă aplicarea OUG nr. 34/2006.

]]>

Posted on

Principiul independenței procedurilor de atribuire

Avocat Florin IRIMIA

Jurisprudența franceză a confirmat recent principiul conform căruia procedurile de atribuire sunt independente în sensul că, în cadrul unei proceduri nu pot fi invocate împrejurări de fapt legate de o altă procedură, chiar și în situația în care cele două proceduri au același obiect. Această regulă a fost reamintită de către Curtea administrativă de apel din Nancy printr-o decizie pronunțată în data de 17 ianuarie 2013.

În speță, departamentul francez Doubs a organizat o procedură de licitație deschisă pentru atribuirea unui contract având ca obiect servicii de deszăpezire a drumurilor departamentale. Operatorul economic (Grillet Transport) care s-a situat pe locul secund în clasament a formulat contestație (référé précontractuel) împotriva rezultatului procedurii de atribuire prin care a criticat oferta desemnată câștigătoare pe care a considerat-o inadmisibilă. Tribunalul administrativ din Besançon a admis contestația formulată și a anulat întreaga procedură de atribuire (1). Procedura de atribuire a fost reluată iar operatorul economic în cauză nu a mai depus ofertă de participare, solicitând însă despăgubiri pentru beneficiul nerealizat pe care a estimat că l-ar fi avut dacă nu s-ar fi anulat procedura de atribuire. Această acțiune a fost însă respinsă de către Tribunalul din Besançon pe motiv că operatorul economic nu a depus ofertă în cadrul celei de-a doua proceduri de atribuire, sentința fiind atacată la Curtea de apel administrativă din Nancy.

Această instanță a reamintit că, atunci când este sesizat cu o acțiune în pretenții pentru repararea prejudiciului cauzat în cadrul unei proceduri de atribuire, judecătorul trebuie mai întâi să analizeze dacă ofertantul avea sau nu o șansă de a i se atribui contractul de achiziție publică. În caz negativ, ofertantul nu are nici un drept; în cazul în care avea șanse în atribuirea contractului, ofertantul poate pretinde rambursarea cheltuielilor efectuate pentru pregătirea ofertei. În situația în care societatea în cauză avea șanse serioase de a i se atribui contractul, aceasta are dreptul la repararea prejudiciul constând în câștigul nerealizat.

Aplicând aceste reguli la speța dedusă judecății, Curtea de apel a constatat că, deși societatea Grillet Transport a prezentat o ofertă tehnică completă care a răspuns cerințelor autorității contractante valoarea acesteia (41.600 euro) este superioară devizului estimativ (33.525 euro) precum și ofertei care a fost desemnată câștigătoare în cadrul noii proceduri de atribuire (33.750 euro). Pentru aceste motive, instanța a apreciat că ofertantul Grillet Transport nu poate pretinde că trebuia să i se atribuie contractul de achiziție publică ca urmare a respingerii ofertei concurente, fapt pentru care a considerat ca nefondată acțiunea formulată.

Prin pronunțarea asupra fondului cauzei (analiza șanselor obținerii contractului de achiziție publică), Curtea de Apel a acceptat în mod implicit faptul că lipsa prezentării unei oferte în cadrul noii proceduri de atribuire nu are incidență asupra dreptului unui ofertant de a solicita repararea prejudiciului cauzat în cadrul procedurii anterioare care a fost anulată din culpa autorității contractante. Din păcate însă, instanța franceză a încălcat în parte acest principiu în momentul în care, analizând oferta depusă în cadrul primei proceduri de atribuire, s-a raportat la valoarea la care a fost atribuit contractul de achiziție publică ca urmare a organizării noii proceduri de atribuire.

(1) Spre deosebire de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor și de instanțele din România care dispun reevaluarea ofertelor, măsura specifică adoptată de instanțele franceze constă în anularea procedurilor de atribuire.

]]>

Posted on

Achizitii publice – Compendiul nr. 21 – Masurarea performantei

Traducere realizata de SCPA Ceparu si Irimia

Document elaborat cu sprijinul financiar al Uniunii Europene. Opiniile exprimate în prezentul document nu pot fi considerate sub nicio formă ca reflectând poziţia oficială a Uniunii Europene, şi nu reflectă în mod necesar punctele de vedere ale OECD şi ale ţărilor sale membre sau ale ţărilor beneficiare participante în cadrul Programului SIGMA. Acest document, precum şi orice hartă inclusă în prezentul document, nu sunt de natură a prejudicia statutul sau suveranitatea asupra oricărui teritoriu, delimitarea frontierelor şi limitele internaţionale precum şi numele oricărui teritoriu, oraş sau regiune.

Publicat original de către OECD în limba engleză sub titlul: SIGMA. Public Procurement Brief 21 Performance Measurement ©(August 2011) OECD Toate drepturile rezervate. © 2013 SCPA Ceparu&Irimia pentru această ediţie în limba română.

Calitatea acestei traduceri şi coerenţa sa cu limbajul original al textului lucrării revine în exclusivitate în responsabilitatea autorului acestei traduceri. În cazul unor discrepanţe între lucrarea originală şi traducere, va prevala textul lucrării originale.

Pentru accesarea materialului faceti click aici…

]]>

Posted on

Respectarea principiilor – "Totul sau nimic" in succesul achizitiilor publice

Dr. ec. Corneliu BURADA Deşi mulţi consideră achiziţiile publice drept o activitate prin care o entitate juridică procură pentru folosul public un bun, un serviciu, o lucrare, atribuirea unui contract de concesiune de servicii sau de lucrări, eu unul mă încăpăţânez să consider achiziţia publică, ceva mai mult, echivalând-o cu o ştiinţă a cheltuirii banilor publici. În această idee, asimilând achiziţia publică unei ştiinţe precise, acesteia i-au fost stabilite principii, reguli şi proceduri, aidoma tuturor ştiinţelor. Triada „principii – reguli – proceduri”, căreia i se supune întregul mecanism de acordare a unui contract de achiziţie publică, are drept punct de plecare în stabilirea unei norme de conduită, care să satisfacă nevoia publică identificată de o autoritate contractantă, principiile, ca elemente fundamentale pe care se întemeiază achiziţiile publice.

Preluate din Tratatul de înfiinţare a CEE şi transpuse în legislaţia care guvernează achiziţiile publice, atât la nivel european cât şi la nivel naţional, principiile achiziţiilor publice, reprezintă elemente fundamentale, primordiale, punctele de plecare în realizarea unor norme de conduită, stabilite pentru teoria ştiinţifică a disciplinei „achiziţii publice”. În esenţă, principiile stau la baza reglementărilor în orice materie, iar în materie de achiziţii publice, la înfăptuirea substanţei economico-sociale a oricărei achiziţii, prin stabilirea unei norme juridice trainice.

Achiziţiile publice, fiind strâns legate de libera circulaţie a mărfurilor, acestora fiindu-le opozabile prevederile Tratatului CEE care reglementează: principiul nediscriminării, libera concurenţă a mărfurilor, libertatea de stabilire şi prestare a serviciilor, libera circulaţie a capitalurilor şi nu în ultimul rând libera circulaţie a persoanelor. Pornind de la aceste aspecte, normalizatorii români au adoptat pentru reglementările naţionale în materie de achiziţii publice un număr de şapte principii, la care permanent trebuie să ne raportăm în atribuirea unui contract de achiziţie publică, şi anume: • Nediscriminarea; • Tratamentul egal; • Recunoaşterea reciprocă; • Transparenţa; • Proporţionalitatea; • Eficienţa utilizării fondurilor publice; • Asumarea răspunderii.

Analizate la prima vedere, am putea considera că principiile sunt independente între ele. Dar lucrurile nu stau de loc aşa. Cele şapte principii au un grad mare de interde¬pendenţă şi intercondiţionare, fără de care regulile şi procedurile folosite în achiziţii publice nu ar putea fi folosite în mod unitar şi eficient. Mai mult, aplicarea lor în mod diferenţiat ar conduce la unele conflicte, cu consecinţe dintre cele mai imprevizibile asupra rezultatului procedurii de achiziţie publică. Dar indiferent cum am privi şi aplica principiile achiziţiilor publice, personal consider că unul singur este predominant, respectiv, „eficienţa utilizării fondurilor publice”, lui subordonându-i-se toate celelalte şase principii. De altfel, în realizarea efectelor scontate dintr-o achiziţie publică, obţinerea celei mai bune valori în contrapartidă cu fondurile alocate, reducerea fraudei şi a corupţiei pe seama banului public, trebuie să reprezinte obiectivul principal.

Dar să vedem cum acţionează principiile în procesul achiziţiilor publice.

Nediscriminarea impune asigurarea unei concurenţe reale şi normale, ca urmare a impunerii unor condiţii egale de participare la competiţie a tuturor potenţialilor ofertanţi. Acest principiu se completează şi intercondiţioneză cu tratamentul egal, potrivit căruia toţi participanţii la competiţie urmează să fie supuşi aceloraşi reguli, cerinţe/criterii de calificare şi evaluare. Iată cum în stabilirea criteriilor de calificare, înscrierea unor cerinţe restrictive, prin impunerea unor condiţii excesive de îndeplinit sau de participare la competiţie funcţie de apartenenţa la un anumit areal geografic, de naţionalitate, etc. conduce la încălcarea gravă a regulilor de calificare, cu consecinţele respective. În ceea ce priveşte factorii de evaluare, prin stabilirea unora care nu aduc un avantaj (economic) autorităţii contractante, nediscriminarea şi tratamentul egal ar putea intra în conflict cu asumarea răspunderii şi inevitabil cu eficienţa utilizării fondurilor publice, prin atribuirea de contracte de achiziţie publică cu preţuri mult mai mari decât realitatea din piaţă.

Recunoaşterea reciprocă este principiul care asigură libera circulaţie a mărfurilor şi serviciilor pe o piaţă unică europeană. Potrivit acestuia, toate produsele, serviciile şi lucrările oferite în mod licit sunt recunoscute pe piaţa Uniunii Europene, că toate diplomele, certificatele şi alte documente emise în ţările membre ale Uniunii Europene sunt recunoscute prin echivalare cu cele solicitate la nivel naţional. Acest principiu condiţionează tratamentul egal, fără de care, regulile şi cerinţele de selecţie/calificare nu pot fi respectate şi aplicate în egală măsură tuturor participanţilor la procedura de achiziţie publică.

Transparenţa, înseamnă aducerea la vedere a procedurii de achiziţie publică, prin asigurarea accesului publicului larg din întreg spaţiul Uniunii Europene la toate informaţiile referitoare la aplicarea procedurii. Acest lucru impune publicitate, informarea în mod egal a tuturor participanţilor la procedură asupra şedinţei de deschidere a ofertelor, clarificări, accesul liber la documentele care sunt de interes public, din dosarului achiziţiei publice. Nerespectarea acestui principiu aduce atingere şi principiilor nediscriminării şi tratamentului egal, cu consecinţe asupra rezultatului procedurii şi implicit a încredinţării contractului de achiziţie publică.

Proporţionalitatea este strâns legată de tratamentul egal şi potrivit acesteia, în stabilirea condiţiilor minime de selecţie /calificare, atunci când se impun cerinţe nejustificate în raport cu complexitatea contractului de achiziţie publică, poate conduce la distorsiuni în atribuirea contractului de achiziţie publică. Asumarea răspunderii presupune impli¬carea în procesul achiziţiei publice a unor persoane res¬ponsabile, profesioniste, imparţiale şi independente care să respecte toate principiile şi regulile achiziţiilor publice în luarea celor mai bune decizii privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, astfel încât fondurile publice (banii publici care sunt din ce în ce mai puţini) să fie utilizate cu mare eficienţă.

Iată că asemănător altor ştiinţe şi în achiziţii publice avem un obiectiv, o ţintă de atins, care nu poate fi realizată decât prin respectarea principiilor şi care este definit/ă de „eficienţa utilizării fondurilor publice“.

Scopul final urmărit într-o procedură de atribuire a unui contract de achiziţie publică este acela de a ne asigura că fondurile publice alocate vor fi cheltuite cu maximă eficienţă, prin aplicarea cu corectitudine a regulilor, ca urmare a respectării principiilor care guvernează achiziţiile publice. Acest lucru este posibil numai dacă principiile vor fi respectate în totalitate, în interdependenţă şi intercondiţionarea lor, după principiul „ni-ni”, „totul sau nimic”. Dacă unul din cele şapte principii ale achiziţiilor publice nu va fi respectat, atunci nu putem avea pretenţia că obiectivul pe care ni l-am propus va fi îndeplinit, că nevoia socială identificată a fost acoperită, iar efectul social realizat.

]]>