Month: June 2011

Posted on

ŞCOALA DE VARĂ 2011- EXPERT ACHIZIŢII ŞI INVESTIŢII PUBLICE

– curs de specializare certificat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protectiei Sociale şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului – Parteneri pentru organizarea evenimentului: SCPA Ceparusi Irimia in parteneriat cu Expert Audit Group si Revista de achizitii

Locaţie: MAMAIA – Hotel Riviera ***
Perioada: 07-10 iulie 2011
Invitaţi:
  • Corneliu BURADA – Director General în cadrul A.N.R.M.A.P.
  • Gelu Cazan-consultant , Expert în Achiziţii Publice
  • Av. Adrian CEPARU – Specialist litigii în achiziții publice;
  • Av. Florin IRIMIA – Specialist litigii în achiziții publice;
  • Mihaela LUNGU – Șef Serviciu Achiziții în cadrul Consiliului Județean Constanța;
  • Szabo BARNA – Specialist, practician în achiziții publice.
TEMATICĂ  si NOUTĂŢI LEGISLATIVE Funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii – Ordonanța urgență Nr.52 din 08.06.2011, pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2006 . Formularele standard ale Procesului-verbal al şedinţei de deschidere a ofertelor şi Raportului procedurii, aferente procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii – Ordin Nr.302 din 01.06.2011. Metodologia de analiză a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii finanţate din instrumente structurale – Ordin Nr.301 din 01.06.2011. Sistemul achiziţiilor publice în România în noile condiţii legislative. Elaborarea programului anual al achiziţiilor publice – instrument managerial. Dosarul achiziţiei publice (documentaţia de atribuire, conţinut şi cerinţe: criterii de calificare şi selecţie; criterii de evaluare; documente şi formulare solicitate, fişa de date, caietul de sarcini; identificarea surselor de finanţare). Procedurile de achiziţii publice: stabilirea procedurii de atribuire a contractului, adecvată pentru diferite tipuri de contracte publice; reguli de participare la procedurile de atribuire – candidat/ofertant, asociat/subcontractant; riscurile în derularea procedurilor de achiziţii publice. Căi de evitare a contestaţiilor în procesul de achiziţie publică, modalitatea de soluţionare a contestaţiilor de către C.N.S.C.; evitarea încălcării prevederilor legislative privind achiziţiile. Parteneriatul Public – Privat. Sistemul electronic al achiziţiilor publice SEAP: publicarea anunţului/invitaţiei de participare în SEAP; proceduri speciale, catalogul electronic SEAP; pragul de 40% – modalităţi de atingere. Legea 278/2010 privind aprobarea OUG 76/2010 pentru modificarea şi completarea OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Pe parcursul programului se vor aborda cu prioritate dificultăţile întâlnite în practică privind situaţii specifice apărute în domeniul achiziţiilor publice, în estimarea valorii contractelor atribuite, în asigurarea publicităţii, în derularea procedurii de achiziţii publice, în finalizarea procedurii şi monitorizarea contractelor. Termen de inscriere 1 iulie 2011 Mai multe informatii: http://www.eag.ro
]]>

Posted on

Politica de reciprocitate în materie de achiziţii publice

Avocat Florin IRIMIA

Articol publicat în Revista de Achiziţii publice

Activitatea intensă a Comisiei Europene în domeniul achiziţiilor publice ne determină să revenim asupra prezentării politicilor sale cu prezentarea consultării publice lansate de către această instituţie în data 7 iunie 2011.

Consultarea în cauză are la bază Actul pentru o piaţă unică adoptat în aprilie 2011şi este  destinată autorităţilor publice, sectorului privat şi socieăţii civile şi are ca subiect o nouă politică referitoare la accesul la contractele de achiziţie publică. În acest sens, un chestionar online a fost pus la dispoziţia celor interesaţi şi va fi disponibil până în data de 2 august 2011. Răspunsurile oferite vor fi avute în vedere pentru elaborarea ulterioară a unor dispoziţii comunitare in materie de achiziţii publice.

Obiectivul urmărit de către Comisie este dublu: “ameliorarea condiţiilor de negociere a accesului la contractele publice a altor parteneri comerciali, astfel încât să se extindă oportunităţile de piaţă pentru întreprinderile din Uniunea Europeană” şi “să se definească în mod clar modalităţile de acces al furnizorilor stabiliţi în exteriorul UE la contractele de achiziţii publice europene”. Această provocare este de actualitate, având în vedere că deşi Uniunea Europeană favorizează o mai largă deschidere a pieţei, numeroase state terţe ezită să permită accesul societăţilor străine la achiziţiile lor publice. Astfel, anumite state au introdus şi menţinut măsuri protecţioniste exagerate, care limitează considerabil accesul întreprinderilor europene.

În timp ce în Uniunea Europeană, achiziţiile publice deschise ofertanţilor din ţările care au încheiat Acordul Organizaţiei Mondiale a Comerţului privind achiziţiile publice reprezenta 312 miliarde de euro, valoarea contractelor atribuite ofertanţilor străini nu depăşeşte 34 miliarde de euro pentru Statele Unite şi 22 miliarde de euro în Japonia.

În opinia noastră, pentru ca acest decalaj să fie recuperat, nu este suficientă politica de deschidere a Uniunii Europene ci este necesar un efort la nivel internaţional. Un rol important în acest sens îl poate avea Organizaţia Mondială a Comerţului care trebuie să urmeze modelul Comisiei Europene prin promovarea unor politici eficiente de deschidere a concurenţei internaţionale în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică.

]]>

Posted on

Procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii publice pe rolul instanţelor de judecată

Avocat Florin IRIMIA

Articol publicat în Revista de Achiziţii publice

– studii de caz –

În speranţa că practica judiciară va evolua, de câte ori avem ocazia, sesizăm situaţiile care, din punctul nostru de vedere, reprezintă erori de interpretare a legislaţiei specifice domeniul achiziţiilor publice. Continuăm prezentarea acestor cazuri, din feriricire izolate, cu invocarea unei decizii a instanţei de judecată care riscă să conducă la consecinţe negative importante pentru autoritatea contractantă, pentru operatorul economic contractant şi, implicit, pentru contribuabili.

Printr-o decizie pronunţată în anul 2009, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a respins ca nefondată contestaţia formulată de un ofertant împotriva rezultatului unei proceduri de atribuire a unui contract de servicii de asigurare autovehicule şi ca inadmisibilă cererea de obligare a autorităţii contractante de stabilire ca fiind câştigătoare a ofertei clasate pe locul doi.

Această decizie a fost atacată cu plângere la curtea de apel competentă de către ofertantul contestator. În motivarea plângerii, societatea în cauză (ofertantul A)  arată că oferta sa a fost admisă însă, din cauza preţului superior, a fost declarată necâştigătoare, fiind clasată pe locul secund.

Criticile sale vizează oferta declarată câştigătoare (ofertant B), care nu ar fi îndeplinit cerinţele prevăzute de Ordinul nr. 20/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor  (CSA) privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule. Astfel, afirmă petenta, preţul ofertat de către societatea declarată câştigătoare nu îndeplineşte prevederea conform căreia se permite acordarea unor reduceri cumulate/succesive până la un nivel maxim de 25%. De asemenea, conform aceluiaşi act normativ, nerespectarea de către asigurătorii RCA şi de către intermediarii în asigurări a prevederilor sus-menţionate se vor sancţiona cu retragerea autorizaţiei de a practica asigurarea obligatorie RCA pentru asiguratori.

Astfel, în opinia petentei, rezultatul procedurii de atribuire încalcă prevederile art.198 din OUG nr.34/2006, conform căruia criteriul de atribuire a contractului de achiziţie publică poate fi: fie oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, fie în mod exclusiv, preţul cel mai scăzut, dar fără a aduce atingere dispoziţiilor legislative sau administrative privind renumerarea anumitor servicii.

De asemenea, ofertantul A arată că, potrivit art.277 alin. (1) din OUG nr. 34/2006 (în forma în vigoare în 2009), autoritatea contractantă trebuia să suspende procedura de atribuire până la soluţionarea contestaţiei, însă a nesocotit această dispoziţie legală şi a încheiat contractul de servicii de asigurare. Pe cale de consecinţă, consideră ca fiind aplicabile dispoziţiile art.278 alin. (5) din ordonanţă conform carora contractul încheiat în perioada de suspendare a procedurii de atribuire este lovit de nulitate absolută. Această plângere este respinsă de către curtea de apel sesizată ca neîntemeiată. În motivarea acestei soluţii, instanta a reţinut că, în mod temeinic, autoritatea contractantă a decalarat ca fiind câştigătoare oferta cu preţul cel mai scăzut, conform criteriului de atribuire stabilit prin documentaţia de atribuire.

Susţinerile petentei privind încălcarea prevederilor art.198 din O.U.G. 34/2006, conform căruia criteriul de atribuire a contractului de achiziţie publică poate fi, fie oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, fie, în mod exclusiv, preţul cel mai scăzut, dar fără a aduce atingere dispoziţiilor legislative sau administrative privind renumerarea anumitor servicii, sunt considerate de către instanţă ca fiind neîntemeiate.

Astfel, preluând în integralitate motivarea deciziei CNSC, curtea de apel constată că dispoziţiile art.39 din Legea nr.32/2000 privind societăţile de asigurare şi supraveghere a asigurărilor prevăd că nerespectarea prevederilor art.21 alin.6 din Anexa Ordinului CSA nr.20/2008 se constată de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor iar nu de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. În aceste condiţii, având în vedere că la data depunerii ofertelor, societatea câştigătoare B era autorizată să practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, instanţa consideră ca fiind legal rezultatul procedurii de atribuire.

În ceea ce priveşte încălcarea de către autoritatea contractantă a dispoziţiilor art. 277 alin. (1) din O.U.G. nr.34/2006, de suspendare a procedurii de atribuire până la soluţionarea contestaţiei, curtea constată că autoritatea contractantă a învederat faptul că a procedat la anularea contractului încheiat în perioada de suspendare a procedurii de atribuire.

De asemenea Curtea respinge ca inadmisibilă şi cererea de stabilire ca fiind câştigătoare a ofertei petentei, desemnarea ofertei câştigătoare fiind atributul exclusiv al autorităţii contractante.

Deşi ultimele două măsuri sunt judicioase, ne exprimăm rezerva faţă de respingerea plângerii pe motiv că nu este de competenţa CNSC să constate încălcarea legislaţiei specifice domeniului asigurărilor, în speţă Ordinul CSA nr. 20/2008. Raţionamentul curţii de apel este parţial exact în măsura în care CNSC este competent să se pronunţe asupra încălcărilor ce privesc legislaţia achiziţiilor. Însă, în speţă, Consiliul nu era chemat să interpreteze dispoziţiile Ordinului CSA sus-menţionat ci să constate consecinţele nerespectării sale asupra procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică. Astfel, CNSC trebuia să sesizeze că, prin reducerea preţului primei de asigurare sub plafonul legal minim, ofertantul câştigător riscă să i se aplice sancţiunea retragerii dreptului de a presta servicii de asigurare. În acest context, autoritatea contractantă a desemnat câştigător un ofertant care va fi în împosibilitatea îndeplinirii contractului de achiziţie publică, fapt care va conduce la rezilierea contractului şi organizarea unei noi proceduri de atribuire.

Observăm că interpretarea strictă a dispoziţiilor OUG nr. 34/2006, fără ca acestea să fie coroborate cu alte prevederi legale care au incidenţă asupra atribuirii contractului de achiziţie publică, poate avea drept consecinţă pronunţarea unei soluţii discutabile cu efecte negative importante.

]]>

Posted on

O nouă abordare a achiziţiilor publice din perspectiva europeană

Avocat Florin IRIMIA

Articol publicat in Revista de Achizitii publice 

Recent, Comisia Europeană a adoptat “Actul pentru Piaţa unică”.  Documentul  menţionează un număr de 12 acţiuni-cheie destinate relansării, în viitorul apropiat, a  unei pieţe interne căreia îi lipseşte dinamismul. Ultima măsură pe lista întocmită de către comisie, dar cu siguranţă printre primele ca şi importanţă, priveşte achiziţiile publice.

Astfel, în acest domeniu al achiziţiilor publice, la nivel european se doreşte un cadru legislativ revizuit şi modernizat care să ofere proceduri mai simple şi mai flexibile autorităţilor contractante şi să asigure un acces mai uşor operatorilor economici, în special IMM-urilor. Mai mult decât atât, trebuie să fie adoptate măsuri care să susţina cererea de bunuri, servicii şi lucrări “prietenoase” cu mediul, “responsabile” din punct de vedere social şi inovatoare. De asemenea, se cuvine evitat ca simplificarea procedurilor să nu atragă restrângerea concurenţei, ceea ce se poate întampla în situaţia diminuării măsurilor de publicitate obligatorii.

Se pare ca, în viitor, achiziţiile publice nu vor mai fi doar un scop în sine, ci vor deveni veritabile instrumente de politică economică, socială şi de mediu. Aceastătendinţă există deja, având în vedere multiplele competenţe pe care trebuie să le deţina cei implicaţi în acest domeniu. Astfel, achiziţiile publice ar trebui să devină chiar mai multidisciplinare decât sunt în prezent.

Acţiunea-cheie privind achiziţiile publice la care am făcut referire se înscrie în preocuparea  manifestată recent, la nivel european, de modernizare a achiziţiilor publice. Aceasta intenţie s-a concretizat în Cartea verde întocmită de către Comisia europeană şi la care am făcut referire într-un articol precedent. Acest document cu rol consultativ şi de recomandare, este structurat în şase capitole importante: definiţiile celor mai importante noţiuni (achiziţie publică, autoritate contractantă, operator economic), instrumentele puse la dispoziţia autorităţilor contractante, accesibilitatea procedurilor de atribuire la nivel european, utilizarea achiziţiilor publice ca şi instrumente politice, lupta contra practicilor anticoncurenţiale şi accesul membrilor statelor din afara Uniunii europene la procedurile de atribuire europene. În fiecare dintre aceste capitole ale Cărtii verzi, Comisia lansează problematici şi propune soluţii posibile, solicitând opinia celor implicaţi în domeniu.

Pentru institituţia europeană, regulile achiziţiilor publice trebuie să se adapteze evoluţiei contextului în care acestea au fost elaborate. Prima intrebare, referitoare la însăşi noţiunea de achiziţie publică pusă de către Comisie în Cartea verde ilustrează foarte bine această schimbare. Astfel, potrivit definiţiei actuale, achiziţia publică reprezintă un contract cu titlu oneros încheiat pentru a satisface nevoile proprii de lucrări, produse şi servicii ale autoriţilor publice.  Deşi definiţia este utilizată de către toate statele membre, judecătorii europeni au interpretat noţiunea într-o manieră diferită. Astfel, prin decizia pronunţată în 25 martie 2010 în cauza C-451/08,  Helmut Müller GmbH , Curtea de Justiţie a Comunităţii europene a estimat că “noţiunea de achiziţie publică implică ca lucrarile, produsele sau serviciile care fac obiectul contractului să fie realizate în interesul direct al autorităţii contractante”. Având în vedere această interpretare, Comisia întreabă : “Credeţi că trebuie limitata sfera de aplicare a directivelor privind achiziţiile publice la simpla cumpărare a unor lucrări, produse sau servicii? O astfel de limitare ar trebui să consacre criteriul de “interes economic direct” invocat de către Curtea de justiţie sau să definească alte condiţii pentru a-l completa sau a-i crea o alternativă?”

De asemenea, afirma Comisia europeană, trebuie reflectat asupra calificării oficiale a achiziţiilor publice ca şi instrumente ale acţiunilor publice. Astfel cum am aratat anterior, în mod neoficial, acest lucru se întâmplădeja, achiziţiile publice luând în calcul dezvoltarea durabilă, protecţia mediului şi inserţia socială.

Comisia aduce în discuţie şi clasificarea problematică a tipurilor de achiziţii publice, îndeosebi atunci când un contract include prestaţii mixte. Pentru a remedia această problemă, Comisia propune să fie adoptată tipologia utilizată de către Organizaţia Mondială a Comerţului care face distincţie doar între achiziţiile de bunuri şi cele de servicii, lucrările fiind considerate ca fiind o achiziţie de servicii de construcţii. Mai mult, există soluţia utilizării unei definiţii unice a achiziţiei publice, făcând distincţie în funcţie de obiectul contractului doar când este absolut indispensabil.

Un alt subiect abordat este cel al subdiviziunii serviciilor în categoriile prevăzute în Anexa A şi Anexa B la Directiva 2004/18/CE. Astfel, Anexa B listează serviciile care pot face obiectul unei proceduri de atribuire “soft” şi care ar trebui să constituie excepţia de la regulă. În realitate, ţinând cont de volumul important de proceduri având ca obiect servicii din Anexa 2B, s-a constatat că excepţia a devenit principiul. Prin urmare, Comisia propune o simplificare a sistemului prin eliminarea subdiviziunii în cauză.

Deşi directivele pun la dispoziţia autorităţilor publice “instrumente” diverse pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică, Comisia europeanăse întreabă dacă acestea sunt cele mai potrivite pentru a asigura eficacitatea procedurilor de atribuire. Astfel, se enunţă posibilitatea utilizării mai dese a procedurii de negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, “sub rezerva respectării principiilor nediscriminarii şi echităţii”. Totuşi, Comisia atrage atenţia asupra aceste deschideri: avantajele de care vor beneficia autoritaţile contractante trebuie puse în balanţă cu riscul favorizării anumitor operatori economici şi cu excesul de subiectivism în decizii, datorat marjei importante de apreciere oferită de acest tip de procedură comisiei de evaluare a ofertelor. Trebuie adăugat că achizitorii publici au tendinţa să impună condiţii restrictive atunci când dispun de libertate de acţiune. Doavadă în acest sens sunt documentaţiile de atribuire întocmite în procedurile în care valoarea contractului de achiziţie publică este sub pragurile de publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

O altă idee pentru modernizarea achiziţiilor publice o reprezintă cea a instituirii unor proceduri simplificate pentru cumpărarea “bunurilor şi serviciilor comerciale”, definite ca fiind “mărfuri şi servicii de tipul celor oferite la vânzare unor alţi cumpărători decât autorităţile publice şi achiziţionate în mod obişnuit de către aceştia pentru nevoi diferite decât cele ale autorităţilor”.

De asemenea, Comisia pune în discuţie adaptarea procedurilor de atribuire pentru “micile autorităţi contractante” cum sunt colectivităţile publice de mai puţin de 10.000 de locuitori. Astfel, având în vedere că achiziţiile acestor colectivităţi depăşesc destul de rar pragurile europene, ar fi utilă o simplificare a procedurilor de atribuire. Comisia atrage însă atenţia că, în mod paradoxal, o astfel de simplificare poate atrage o complexitate ridicată prin adaugarea unor mecanisme de control suplimentare.

Rezultatele demersurilor iniţiate de catre Comisia europeană, constând în consultarea publica şi iminentele propuneri de modificare a directivelor europene vor schimba cu siguranţa, în viitorul apropiat, conceptele şi instrumentele cu care operează dreptul achiziţiilor publice. Sperând că evolutia va fi pozitivă, aşteptăm cu interes punerea în practică a ideilor dezbătute la nivel european, chiar cu riscul unor noi modificări ale legislaţiei româneşti privind achiziţiile publice.

]]>