Month: September 2010

Posted on

Procedurile de atribuire a contractelor de achizitii publice pe rolul instantelor de judecata- studii de caz

Avocat Florin IRIMIA

Articol publicat in Revista de achizitii publice

Trebuie recunoscut faptul ca, urmare a experientei acumulate, Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor (CNSC) emite in prezent decizii care, in mare parte, sunt fundamentate corect in fapt si in drept. Astfel, spre deosebire de multe instante de judecata care nu au dobandit inca suficienta experienta in solutionarea litigiilor in materie de achizitii publice, se poate sustine ca CNSC isi indeplineste rolul pentru care a fost creat, respectiv acela de organism specializat in solutionarea contestatiilor.

Dar cum orice regula are exceptiile sale, CNSC emite si numeroase decizii expuse criticilor. O posibila scuza a acestei situatii o reprezinta numarul important de contestatii pe care trebuie sa le solutioneze Consiliul si termenul scurt de solutionare impus de legiuitor. Exista insa situatii in care graba emiterii unei decizii nu se justifica, cu atat mai mult cu cat risca sa afecteze considerabil calitatea actului de justitie. Un exemplu relevant in acest sens il vom prezenta in randurile care urmeaza.

In fapt, o comuna a organizat o procedura de licitatie deschisa pentru atribuirea un contract de achizitie publica de  lucrari.

Documentatia de atribuire a fost contestata de un operator economic care a criticat atat anumite cerinte minime de calificare cat si modalitatea de stabilire a factorilor de evaluare.

Avand in vedere dispozitiile art. 199 alin. (3) din OUG nr. 34/2006 care interzic modificarea factorilor de evaluare pe parcursul derularii procedurii de atribuire, contestatorul a solicitat anularea procedurii de atribuire, ca unica masura de remediere posibila.

In ziua imediat urmatoare depunerii contestatiei, autoritatea contractanta a comunicat CNSC si societatii contestatoare adoptarea anumitor masuri de remediere constand in eliminarea cerintelor minime de calificare contestate si in precizarea unei metodologii de punctare a factorilor de evaluare.

Dupa numai doua zile de la comunicarea acestor modificari ale documentatiei de atribuire, CNSC a respins contestatia formulata ca ramasa fara obiect. In motivarea deciziei, Consiliul retine lapidar ca prin masurile de remediere „necontestate” documentatia de atribuire a fost modificata, motiv pentru care contestatia depusa a ramas fara obiect.

Consideram ca prin aceasta decizie, Consiliul a incalcat principiul contradictorialitatii si al dreptului la aparare, astfel cum vom demonstra in continuare.

Potrivit art. 2563 din OUG nr. 34/2006, «După primirea unei contestaţii, autoritatea contractantă are dreptul de a adopta măsurile de remediere pe care le consideră necesare ca urmare a contestaţiei respective. Orice astfel de măsuri trebuie comunicate contestatorului, celorlalţi operatori economici implicaţi în procedura de atribuire, precum şi Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau primei instanţe de judecată, nu mai târziu de o zi lucrătoare de la data adoptării acestora.

(2) În situaţia în care contestatorul consideră că măsurile adoptate sunt suficiente pentru remedierea actelor invocate ca fiind nelegale, acesta va trimite Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau primei instanţe de judecată şi autorităţii contractante o notificare de renunţare la contestaţie. În acest caz, autoritatea contractantă nu mai are obligaţia de a comunica punctul său de vedere potrivit dispoziţiilor art. 274 ».

Din aceste dispozitii legale rezulta dreptul autoritatii contractante de a remedia, ca urmare a unei contestatii, actele atacate. In cazul in care aceste masuri sunt considerate ca fiind suficiente de catre contestator, acesta va transmite Consiliului si autoritatii contractante o cerere de renuntare la contestatie.

Prin urmare, numai in masura in care operatorul economic contestator este de acord cu masurile de remediere, acesta are dreptul de a renunta la cererile formulate in fata Consiliului sau a instantei de judecata.

In aceste conditii, in speta, Consiliul avea obligatia sa se asigure ca societatea contestatoare considera masurile de remediere adoptate de catre autoritatea contractanta ca fiind suficiente si sa verifice daca operatorul economic intentioneaza sa renunte la contestatie.

Insa, fara sa solicite opinia contestatorului cu privire la masurile de remediere adoptate, CNSC emite decizia atacata la mai putin de 3 zile dupa data depunerii contestatiei.

Procedand astfel, Consiliul a incalcat atat dispozitiile art. 2563 din OUG nr. 34/2006 sus-mentionate, cat si principiul contradictorialitatii si al dreptului la aparare. In aceste conditii, societatea contestatoare a fost privata de dreptul de a-si exprima pozitia in raport cu modificarile operate de autoritatea contractanta asupra documentatiei de atribuire.

Mai mult, desi nu trecusera decat 2 zile din momentul publicarii, Consiliului sustine in decizie ca masurile de remediere nu au fost contestate, motiv pentru care sunt valabile si lasa fara obiect contestatia. Prin aceasta afirmatie, CNSC  ignora dispozitiile art. 256² din OUG nr. 34/2006 conform carora actele in cauza puteau fi contestate in termen de 5 zile de la data luarii la cunostinta, respectiv pana la o data ulterioara emiterii deciziei. Astfel, numai dupa expirarea termenului in cauza si dupa o prealabila verificare, Consiliul putea afirma ca masurile de remediere nu au fost contestate. De altfel, in chiar ziua emiterii deciziei, operatorul economic a contestat pe cale separata masurile adoptate de autoritatea contractanta.

Prin decizia emisa, Consiliul a respins contestatia pe baza de exceptie, fara sa puna in discutia niciunea dintre parti exceptia lipsei de obiect invocata din oficiu. In acest fel, CNSC a incalcat in mod flagrant principiul contradictorialitatii consacrat atat de dreptul comun (Codul de procedura civila) cat si de art. 269 din OUG nr. 34/2006.

Contradictorialitatea consta in posibilitatea conferita de lege partilor de a discuta si combate orice element de fapt si de drept al procesului civil. Acest principiu domina intreaga activitate de solutionare a litigiului.

Principiul contradictorialitatii impune cerinta ca nici o masura sa nu fie dispusa de instanta inainte ca aceasta sa fie pusa in discutia partilor.

Instanta trebuie sa asigure partilor posibilitatea de a-si sustine si argumenta dovezile, de a invoca probe, de a cunoaste dovezile solicitate de adversar, de a ridica si cunoaste exceptiile de procedura.

Orice exceptie invocata intrerupe, de regula, cercetarea fondului actiunii pana la rezolvarea sa. Astfel, art.137 alin.1 din Codul de procedura civila dispune ca:” instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond, care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii”.

Prin urmare, dispozitiile procedurale de mai sus, obliga instanta ca, o data invocata o exceptie sa o solutioneze. De regula, aceasta trebuie rezolvata cu prioritate, inainte de a se intra in fondul cauzei sau imediat dupa invocarea ei.

Procedural, instanta in fata careia a fost ridicata o exceptie sau care ridica o exceptie din oficiu, in primul rand trebuie sa o aduca la cunostinta partilor din proces, caci efectele specifice admiterii exceptiilor fac din ele imprejurari esentiale pentru solutionarea pricinii.

Desi procedura de solutionare a contestatiilor este esentialmente scrisa, consideram ca acest aspect nu trebuie in niciun caz sa conduca la nesocotirea principiului contradictorialitatii.

Astfel, in speta, Consiliul avea obligatia sa puna in discutia partilor exceptia lipsei de obiect invocata din oficiu. Aceasta obligatie nu a fost insa respectata, fapt care a condus la incalcarea principiului contradictorialitatii si, implicit, la nesocotirea dreptului la aparare al societatii contestatoare.

Observam din prezentarea acestei spete ca, solutionarea cu celeritate a unei contestatii, desi benefica pentru derularea rapida a procedurii de atribuire, poate conduce la solutii care sunt in contradictie cu principiile de drept si regulile comune de procedura.

]]>

Posted on

Solutionarea contestatiilor in lumina noilor prevederi legale (II)

Avocat Florin IRIMIA

Articol publicat in Revista de achizitii publice

Am discutat in articolul anterior despre modalitatea de clacul a termenului de contestatie si despre introducerea unei “taxe” de solutionare a contestatiilor. In cele ce urmeaza, vom aborda o alta noutate ale carei consecinte grave nu au fost, foarte probabil, avute in vedere de legiuitor.

Posibilitatea incheierii contractului dupa emiterea deciziei CNSC sau a sentintei Tribunalului

Ca urmare a adoptarii OUG nr. 76/2010, autoritatea contractanta are dreptul de a incheia contractul de achizitie publica ulterior pronuntarii deciziei CNSC sau a hotararii prin care se solutioneaza contestatia in prima instanta.

In redactarea anterioara a OUG nr. 34/2006, se prevedea imposibilitatea incheierii contractului pana la solutionarea irevocabila a contestatiilor formulate impotriva procedurii de atribuire.

Noua masura, desi favorabila autoritatilor contractante si desfasurarii cu celeritate a procedurilor de atribuire, este de natura sa aduca atingere dreptului la aparare si ingradeste accesul la justitie al operatorilor economici.

Astfel, in situatia in care se va admite plangerea impotriva unei decizii CNSC sau recursul declarat impotriva hotararii Tribunalului care a solutionat contestatia in prima instanta, iar contractul de achizitie publica a fost deja incheiat, va fi imposibila adoptarea unor masuri de remediere eficiente.

Pentru a ilustra cat mai bine aceasta deficienta a noii masuri, va propun sa luam ca exemplu ipotetic contestatia depusa de un operator economic impotriva respingerii ofertei sale de participare la procedura de atribuire. Prin contestatie, acesta va solicita Consiliului sau Tribunalului reevaluarea ofertelor depuse, inclusiv a ofertei sale pe care o considera admisibila.

Sa presupunem ca aceasta contestatie va fi respinsa in prima instanta iar autoritatea contractanta va semna contractul de achizitie publica. Ulterior, ca urmare a admiterii recursului impotriva deciziei, respectiv a hotararii de respingere a contestatiei, Curtea de Apel va constata ca rezultatul procedurii de atribuire este nelegal. Avand insa in vedere ca, prin incheierea contractului, procedura de atribuire s-a finalizat, nu se va mai putea dispune insa reevaluarea ofertelor. In acest caz, contestatorul nu va mai avea deschisa decat calea solicitarii de despagubiri sau a anularii contractului, in conditiile restricitive prevazute de OUG nr. 34/2006.

In concluzie, introducerea dreptului de semnare a contractului dupa solutionarea contestatiei in prima instanta, conduce la imposibilitatea restabilirii legalitatii, in sensul dispunerii unor masuri de remediere eficiente.

O alta critica care poate fi formulata referitor la acesta modificare legislativa se refera la modalitatea in care aceasta a fost exprimata. Astfel, se mentioneaza ca « autoritatea contractantă are dreptul de a încheia contractul numai după pronunţarea deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau după pronunţarea hotărârii în primă instanţă, dar nu înainte de expirarea termenelor de aşteptare ».

Observam ca textul de lege face referire la momentul pronuntarii deciziei CNSC sau a hotararii primei instante, iar nu la momentul comunicarii acesteia. Aceasta exprimare este eronata, in masura in care data luarii la cunostinta a deciziei CNSC sau a hotararii de fond este data la care partile in litigiu receptioneaza decizia sau hotararea in cauza, data care nu corespunde  cu momentul pronuntarii, existand un decalaj de timp (in special in cazul hotararilor judecatoresti).

In practica, daca in cazul hotararilor judecatoresti este posibila aflarea solutiei consultand condica sedintei de judecata (a doua zi de la pronuntare), in cazul deciziilor CNSC, continutul deciziei nu poate fi cunoscut decat in momentul comunicarii acesteia sau prin consultarea paginii de internet a Consiliului, exclusiv in prima zi a fiecarei sapatamani.

Prin urmare, s-ar impune reformularea textului de lege in sensul mentionarii posibilitatii de incheiere a contractului dupa luarea la cunostinta a deciziei CNSC sau a hotararii primei instante.

De asemenea, din continutul art. 256 indice 3 din OUG nr. 34/2006, astfel cum acesta a fost modificat, reiese ca autoritatea contractanta poate incheia contractul dupa respingerea contestatiei “dar nu inainte de expirarea termenelor de asteptare”. O intrebare fireasca pe care o formulam citind textul de lege este urmatoarea: cum se calculeaza aceste termene de asteptare? de la data pronuntarii deciziei CNSC sau a hotararii primei instante sau de la data comunicarii rezultatului procedurii?

Sa presupunem ca in data de 01.09.2010 a fost comunicat rezultatul procedurii de atribuire iar termenul de asteptare inainte de semnarea contractului de achizitie publica este de 6 zile. Impotriva acestui rezultat s-a formulat contestatie in data de 05.09.2010. In data de 20.09.2010, CNSC pronunta decizia de respingere a contestatiei, decizie comunicata autoritatii contractante in data de 22.09.2010. Intrebare : poate semna autoritatea contractanta contractul de achizitie publica cu ofertantul declarat castigator ?

Aplicand dispozitiile art. 205 din OUG nr. 34/2006, calculam termenul de asteptare de la momentul comunicarii rezultatului procedurii. In situatia in care nu s-ar fi depus contestatie (care suspenda incheierea contractului), termenul de asteptare ar fi expirat in data de 06.09.2010, in data de 07.09.2010 fiind posibila semnarea contractului de achizitie publica. Prin urmare, la data depunerii contestatiei (05.09.2010), mai ramasese o zi din termenul de asteptare. Daca adaugam aceasta zi la data de 20.09.2010 (data pronuntarii deciziei CNSC), rezulta ca termenul de asteptare se implineste in data de 21.09.2010. Prin urmare, in data de 22.09.2010 (data primirii deciziei CNSC), autoritatea contractanta poate incheia contractul de achiztie publica.

In situatia in care contestatorul a primit decizia CNSC in aceeasi zi cu autoritatea contractanta sau ulterior, acesta nu va mai avea nici macar timpul necesar pentru formularea unei cereri de supendare a procedurii de atribuire, pentru a evita incheierea contractului.

Oricum, chiar si in cazul in care termenul de asteptare ar fi mai lung (daca depunerea contestatiei are loc imediat dupa comunicarea rezultatului procedurii de atribuire), este putin probabil ca acesta sa fie suficient pentru obtinerea in instanta a unei deciziii de suspendare a procedurii de atribuire.

In aceste conditii in care este aproape imposibila evitarea incheierii contractului de achizitie publica, decizia CNSC sau a instantei de fond vor « pecetlui » rezultatul procedurii de atribuire, chiar si daca acesta este nelegal. Astfel, ofertantul  care a formulat contestatie, se vede practic lipsit de un grad de jurisdictie in masura in care formularea recursului va avea ca unica finalitate pregatirea unei eventuale actiuni in despagubiri, fara posibilitatea reluarii procedurii de atribuire prin reevaluarea ofertelor.

Prin urmare, aplicarea noilor prevederi ale art. 256 indice 3 din OUG nr. 34/2006 poate conduce la imposibilitatea restabilirii legalitatii in situatia in care procedura de atribuire s-a desfasurat in mod necorespunzator, rezultatul acesteia ramanand valabil.

O alta consecinta negativa a posibilitatii incheierii contractului dupa solutionarea contestatiilor in prima instanta poate fi aceea a obligarii autoritataii contractante la plata de despagubiri catre ofertantul care era indreptatit sa obtina atribuirea contractului de achizitie publica. In aceasta situatie in care autoritatea contractanta va plati atat pretul contractului ofertantului declarat in mod nelegal castigator, cat si despagubiri ofertantului neindreptatit, este evindenta incalcarea flagranta a principiului utilizarii eficiente a fondurilor publice.

In concluzie, desi prin modificarea dispozitiilor art. 256 indice 3 din OUG nr. 34/2006, legiuitorul a urmarit urgentarea finalizarii procedurilor de atribuire, mijlocul ales nu este cel mai indicat, consecintele negative fiind mult mai grave decat beneficiul urmarit.

Este adevarat ca solutionarea irevocabila a litigiilor in materie de achizitii publice este de lunga durata si a condus in repetate randuri la intarzierea finalizarii unor investitii urgente si chiar la pierderea fondurilor (inclusiv europene) destinate acestora. Insa, evitarea acestor situatii s-ar fi realizat prin simpla aplicare a dispozitiilor OUG nr. 34/2006 referitoare la solutionarea cu celeritate a litigiilor in materie de achizitie publica.

In practica, desi sunt prevazute termene de judecata scurte, incarcatura instantelor de judecata nu permite respectarea acestora. Totusi, aceasta deficienta de organizare a sistemului judiciar romanesc nu trebuia in niciun caz remediata prin introducerea unor prevederi legale care aduc o grava atingere celor mai importante principii juridice : liberul acces la justitie, dreptul la un proces echitabil, dublul grad de jurisdictie.

]]>

Posted on

Conferinta Internationala PARTENERIAT PUBLIC PRIVAT

Societatea de Avocaţi Ceparu şi Irimia are deosebita plăcere de a găzdui prima ediţie a Conferinţei Internaţionale privind Parteneriatul Public-Privat, un eveniment ce se doreşte a deveni o tradiţie pentru România. Astfel, în data de 28 Septembrie 2010 la Hotel Radisson din Bucuresti, vom încerca să explorăm, împreună cu o serie de invitaţi de marcă din ţară şi din străinătate, oportunităţile de investiţii în regim de parteneriat public-privat şi potenţialul de creştere în domeniul finanţării proiectelor de infrastructură din România. Evenimentul se doreşte o bună oportunitate de a analiza conceptul de parteneriat public privat din perspectivă strategică, tehnică, financiară şi juridică, în raport de ultimele evoluţii economice, dar, în acelaşi timp, şi de a identifica opţiunile concrete ale autorităţilor publice centrale şi locale de a dezvolta proiecte de acest tip, pe termen mediu şi lung. Sunteţi invitat să participaţi activ la prezentările şi dezbaterile ce vor avea loc şi, în acest sens, vă transmitem Agenda preliminară a Conferinţei. Pentru informaţii suplimentare legate de această conferinţă, vă stăm la dispoziţie la tel: 021/313.14.46 sau pe adresa de e-mail: office@ceparu-irimia.ro. Vă rugăm să confirmaţi participarea la conferinţă până la data de 23.09.2010 (intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile). Cu deosebită consideraţie, Societatea de Avocaţi Ceparu şi Irimia ]]>

Posted on

Parteneriatul public privat ca metoda de salvare a sistemului sanitar

 SCPA Ceparu si Irimia

Parteneriatul Public Privat – modele de succes.

Evenimentele recente au demonstrat ca sistemul sanitar romanesc se afla intr-o stare grava de subfinantare, ceea ce a condus la scaderea calitatii serviciilor medicale furnizate populatiei asigurate, inclusiv la intamplari nefericite soldate cu victime, situatie imposibil de surmontat in actualul context economic. Criza financiara face ca investitiile  din bani publici in sistemul sanitar sa fie reduse, daca nu chiar absente. Cu toate acestea, statul are obligatia de a furniza asiguratiilor serviciile la care acestia au dreptul conform legii. Intr-o asemenea conjunctura, singura solutie posibila care poate reabilita sistemul sanitar este reprezentata de parteneriatul public-privat (PPP) in domeniul serviciilor medicale.

Recunoscandu-si incapacitatea de a finanta si sustine sistemul medical public, statul roman trebuie sa admita ca are nevoie de parteneri din zona privata pentru a-si onora obligatiile fata de asigurati. Nu este o situatie noua. Inclusiv state din Uniunea Europeana cu o economie mult mai dezvoltata decat cea a Romaniei au fost puse, la un moment dat, in astfel de situatii, fiind la limita deciziei de a inchide anumite facilitati din sistemul sanitar. In final, solutia aleasa a fost externalizarea serviciilor imposibil de finantat de la bugetul de stat catre operatori privati, prin incheierea de parteneriate public-private, care au condus la relansarea unitatilor aflate in colaps si la continuarea furnizarii serviciilor ce se aflau in situatia de a fi abandonate.

In cele ce urmeaza vom prezenta trei modele europene de succes din sfera parteneriatului public privat in sanatate: Clinica Charité din Germania, spitalele Landeskrankenhaus Feldkirch, Hohenems si Bludenz din Austria si sistemul de spitale regionale din Portugalia. 

SERVICII DE CATERING LA CLINICA  CHARITÉ – GERMANIA

Partenerul public: Charité Campus Clinic Virchow

Partenerul privat: Zehnacker Catering

Obiectul parteneriatului: servicii de catering cu puncte de servire a alimentelor pe o raza de 3 km patrati, ce includ livrarea hranei catre pacienti si personal medical angajat, amenajarea unui restaurant, unei cafenele, unui bistro si unui kiosk, precum si organizarea unor evenimente.

Prezentare generala:

  • Nevoia stringenta de modernizare a serviciilor de catering de la Clinica Charité pentru satisfacerea standardelor europene de calitate si igiena impuse de Hazard Analysis Critical Control Point (HACCP);

  • Inexistenta unor investitii majore din anul 1970;

  • Clinica nu a putut aloca fondurile de investitii necesare;

Obiectivele pe termen scurt: modernizarea instalatiilor de bucatarie, consolidarea in-house a situatiei financiare si transferul de cunostinte (know-how).

Obiectivele pe termen lung: imbunatatirea competitivitatii in cadrul pietei serviciilor de ingrijire, cresterea si sustinerea unor standarde inalte de calitate si igiena, amortizarea investitiilor din taxele incasate de la pacienti, precum si reducerea costurilor de productie alimentara.

Caracteristici procedurale:

• Contract de management cu scop lucrativ, acordat prin intermediul unei licitatii publice in anul 2003, cu posibilitatea de a fi transformat intr-un parteneriat public-privat pe termen lung la sfarsitul contractului initial, de cinci ani;

• Charité a scos la licitatie serviciile de catering, iar partenerul privat Zehnacker Catering s-a obligat prin contractul incheiat in urma licitatiei sa le execute;

• Negocierile purtate cu ocazia incheierii contractului au permis stabilirea unui acord ferm privind investitiile, valoarea totala a acestora, calendarul punerii in aplicare si standarde de calitate;

• o investitie initiala de 400 de mii de euro (in principal pentru modernizarea  infrastructurii) garantate de partenerul privat si incasata prin perceperea unei taxe zilnice pe o perioada determinata de timp;

• urmatoarele caracteristici au ajutat in asigurarea eficientei si a calitatii:

– departamentul de control al Clinicii Charité monitorizeaza eficienta contractului, tratand fiecare punct de livrare de catering ca un centru separat de profit si pierdere;

– sistemele de calitate puse in aplicare au in vedere satisfacerea standardelor de calitate si igiena impuse de UE si HACCP si sunt monitorizate prin certificarea ISO.

Impact:

Beneficiile financiare si de calitate includ:

• La valoarea totala a contractului de 6 milioane euro, economiile realizate de clinica Charité sunt de peste 800.000 de euro in 5 ani, din care 50% au fost investitii initiale, iar restul de 50% a reprezentat economii reale;

•Implementarea unui sistem de livrare a mancarii la standarde de inalta calitate, prin modernizarea transportului acesteia, implementarea unui meniu ciclic, monitorizarea temperaturii alimentelor  la punctele de serviciu si livrarea la termen.

• Crearea unei unitati de catering de succes certificata ISO 9001:2000 in primele 18 luni;

• Modernizarea instalatiilor si echipamentelor au imbunatatit in mod semnificativ conditiile de munca si au condus la o munca mai eficienta cu scaderea considerabila a absenteismului.

SERVICII DE STERILIZARE LA SPITALELE LANDESKRANKENHAUS FELDKIRCH, HOHENEMS SI BLUDENZ DIN VORARLBERG – AUSTRIA

Partenerul public: Vorarlberger Krankenhaus-Betriebsgesellschaft m.b.H. (KHBG)

Partenerul privat: SteriLog, Austria

Obiectul parteneriatului: externalizarea serviciilor de sterilizare pentru cele trei spitale din Vorarlberg.

Prezentare generala:

KHBG nu avea fondurile necesare pentru a finanta modernizarea unitatilor de sterilizare in spitale sale (investitiile cumulate ale partenerului privat sunt 3 milioane de euro).

Parteneriatul a avut drept scopuri:

• Imbunatatirea serviciilor de sterilizare;

• Realizarea de economii printr-o structura mai eficienta si mai organizata;

• Stabilirea preturilor functie de balanta cost-eficienta si competitivitate.

Caracteristici procedurale:

• Partenerul a fost selectat in conformitate cu modelul de licitatie UE, pe doua niveluri.

• Noua companie MPAV, fondata in parteneriat intre sectorul public reprezentat de KHBG (51% din cota) si partenerul privat SteriLog Austria (49% cota), a devenit responsabila de sterilizarea echipamentelor medicale pentru cele trei spitale regionale;

• In loc de modernizarea celor trei unitati de sterilizare deja existente in spitale, a fost creata o noua locatie, unica, dar care a fost echipata  pentru a indeplini obiectivele de

calitate, siguranta si sustenabilitate fiscala;

• Timp de un an au fost realizate servicii de planificare, de reorganizare in profunzime a

unitatilor existente,de instalare a noului sistem IT, de optimizare a echipamentelor, de instruire a personalului, precum si de pregatire a contractului de parteneriat;

• Constructia noii cladiri a fost finalizata, iar echipamentele celor trei spitale si fluxurile de lucru au primit certificare ISO;

• Se asteapta extinderea serviciilor si la alte spitale, intr-o etapa viitoare. 

Impact:

• o reducere a costurilor estimate de 2 milioane de euro realizate prin crearea unui serviciu unic de sterilizare, comun pentru cele trei spitale, in comparatie cu costurile necesare reconstructiei a trei facilitati separate;

• pretul casetei de sterilizare a fost stabilit la costurile de productie, fara alte adaosuri;

• volumul suplimentar de afaceri urmeaza sa reduca in continuare costurile de productie cu 27% per cutie, in urmatorii opt ani, cu o economie estimata la 1 milion EUR pe an.

• castigurile in calitate si eficienta includ economiile in ceeea ce priveste cheltuielile de mentenanta, energie si tehnice ca urmare a concentrarii activitatii intr-un singur punct, inclusiv o mai buna specializare a personalului si o dotare tehnica mai buna.

PROGRAM COMPLEX DE PPP IN SISTEMUL SANITAR DIN PORTUGALIA

Partenerul public: Ministerul Sanatatii reprezentat de Parcerias.Saúde (Partnerships.Health) entitate creata de guvernul portughez pentru implementarea parteneriatului.

Partenerul privat: firme private avand obiect de activitate relationat cu sistemul sanitar

Prezentare generala:

Programul a vizat constructia/reconstructia, renovarea si initierea unui management privat a peste 10 spitale regionale si cateva centre specializate.

Obiectivele includ dezvoltarea rapida a infrastructurii, furnizarea mai eficienta a serviciilor de sanatate publica, imbunatatirea calitatii asistentei acordate pacientului si folosirea acestui proiect ca model de parteneriat public privat pentru initierea unor proiecte similare si in alte domenii de interes public.

Caracteristici procedurale:

• In 2001, guvernul portughez a creat o celula de implementare a PPP pentru sectorul de sanatate  denumita Parcerias.Saúde (Partnerships.Health);

• In 2002 Parcerias.Saúde a primit mandat pentru a crea cadrul juridic necesar lansarii PPP si initierea primului val PPP, constand in privatizarea a patru spitale evaluate la 3 miliarde de euro, inclusiv furnizarea de servicii clinice, un centru de contact National Health System si un centru de reabilitare in valoare de 40 milioane euro fiecare;

• modelul de PPP, elemente strategice si specificatii tehnice au fost dezvoltate in stransa cooperare cu Ministerul Sanatatii;

• Parpública SA, o entitate de stat avand calitatea de consilier la Ministerul de Finante, a efectuat permanenet  o examinare aprofundata a propunerilor PPP  implementate;

• Partenerul public monitorizeaza si ajusteaza programul continuu;

• Spitalele, partea cea mai semnificativa a programului, beneficiaza de doua tipuri de contractelor care urmeaza sa fie atribuite partenerilor privati: constructii si intretinere, precum si furnizarea de servicii de sanatate.

• Eficienta si calitatea programului si a componentelor sale individuale sunt atent monitorizate.

Impact:

Desi este prea devreme pentru a evalua impactul proiectului pe termen lung (primul contract a fost atribuit in 2006),  experientele initiale (de exemplu, oferta primul spital scos la licitatie a fost abandonata) au determinat modificari pentru imbunatatirea procesului si cresterea eficientei proiectelor PPP, cum ar fi o justificare rationala si o evaluare de mai riguroasa a proiectelor propuse precum si implicatiile bugetare ale acestora, inclusiv imbunatatirea procesului de licitatie si gestionarea contractelor.

Experienta portugheza subliniaza importanta unei strategii bine elaborate, si implementarea unui plan, cu suficient timp inainte pentru a putea face ajustarile necesare asigurarii succesului.

Acestea reprezinta doar trei modele de parteneriat public privat implementate in Uniunea Europeana, in realitate situatiile fiind mult mai multe si variate.

Conceptul prezinta avantajul de a permite actorilor, partenerul public si cel privat, sa caute si sa creeze modelele care se portivesc cel mai bine situatiei economice reale, aceasta in eventualitatea in care sistemul juridic este suficient de flexibil pentru a suporta clauze contractuale dinamice, posibil a fi schimbate in perioade scurte de timp ca urnare a interventiei unor factori noi in relatia contractuala dintre parteneri.

Daca autoritatile romane, in special Guvernul, ar avea o politica deschisa catre astfel de asocieri, mai multe probleme create de subfinantarea unor facilitati destinate serviciilor de interes public ar putea fi surmontate intr-un viitor apropiat.

        

]]>